ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3772/2010

Deliberând asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 01 februarie 2008, la Tribunalul Argeș, reclamanții N.V., G.L. și G.G. au chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Pitești și Municipiul Pitești reprezentat prin Primar, solicitând anularea Dispoziției nr. 6971/2007 și restituirea în natură a terenului în suprafață de 400 mp. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au făcut dovada calității de moștenitori ai autorilor G.G. și G.I., precum și dovada calității de proprietari pentru imobilul construcții și terenul aferent în suprafață de 400 mp, ce a fost expropriat prin Decretul nr. 297/1987.

Au mai arătat reclamanții că terenul este afectat de detalii de sistematizare, dar nu în totalitate, putându-se efectua restituirea în natură pentru acea parte din teren neafectată de detalii de sistematizare, iar diferența poate fi restituită pe un alt amplasament pe raza Municipiului Pitești. Prin sentința civilă nr. 230 din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunea și a anulat în parte dispoziția nr. 6971 din 12 decembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Pitești, constatând că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru imobilul-teren în suprafață de 400 mp situat în Pitești. S-a menținut în rest dispoziția.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin dispoziția nr. 6971 din 12 decembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Pitești au fost propuși reclamanții la despăgubiri, în indiviziune, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru construcțiile în suprafață de 115,15 mp, în prezent demolate și a fost respinsă notificarea reclamanților pentru imobilul teren în suprafață de 400 mp situat în Pitești, pe motiv că terenul a trecut în proprietatea statului din proprietatea numiților M.A.P. și M.M., în baza prevederilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, ca efect al înstrăinării construcțiilor către autorii notificatorilor.

Reclamanții au calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire în sensul cerut de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, fiind moștenitorii defuncților G.G. și G.I., în calitate de descendenți de gradul I, din patrimoniul cărora, prin Decretul nr. 297/1987 (fila 55), a fost expropriat imobilul teren în suprafață de 400 mp. și construcții în suprafață de 115,15 mp. situat în Pitești. Conform borderoului nr. 131 din 07 iunie 1988 (fila 14), autorii reclamanților au primit despăgubiri pentru imobilul construcții în valoare de 66.381 lei. Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 și art. 231 din H.G. nr. 250/2007, prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înțelege și actul de expropriere sau după caz procesul verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului de expropriere.

Cum autorii reclamanților sunt menționați la poziția 82 din Decretul de expropriere nr. 297/1987 cu suprafața de 400 mp teren și 115,15 mp construcții și cum dispozițiile legale mai sus menționate prevăd ca dovada dreptului de proprietate se poate face și cu actul de expropriere, instanța a constatat că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate și pentru imobilul teren în suprafață de 400 mp situat în Pitești. Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert tehnic judiciar D.G., a rezultat că terenul revendicat de reclamanți este ocupat în totalitate de investiții aprobate, respectiv construcția blocului U2 și zona funcțională a acestuia, astfel că nu se poate restitui reclamanților, în natură, terenul solicitat.

A mai arătat expertul că nu a identificat în imediata vecinătate și nici pe alte amplasamente teren liber de construcții ce ar putea fi retrocedat reclamanților.

Pe cale de consecință, văzând și dispozițiile art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, care prevăd că în cazul exproprierii măsurile reparatorii constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, instanța a constatat că pentru terenul în suprafață de 400 mp reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005, astfel că în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 a admis în parte acțiunea și a anulat în parte dispoziția nr. 697l din 12 decembrie 2007. Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel Primarul Municipiului Pitești și Municipiul Pitești, susținând că este nelegală și netemeinică pentru că prima instanță a făcut o apreciere eronată a materialului probator de la dosar, reținând în mod greșit faptul că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru imobilul teren, în suprafață de 400 mp, situat în Pitești.

S-a susținut că potrivit actelor de la dosar, rezultă ca autorii reclamanților au cumpărat prin act autentic de vânzare-cumpărare un imobil casă în anul 1978, fără teren, acesta urmând dispozițiile art. 30 și art. 31 din Legea nr. 58/1974, dobânditorii construcției dobândind un drept de folosință pentru suprafața de 100 mp pe perioada existenței construcției. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, întrucât notificarea formulată în condițiile Legii nr. 10/2001 a fost corect soluționată, prin acordarea de măsuri reparatorii numai cu privire la construcție.

Prin decizia civilă nr. 32 A din 11 februarie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă, asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de pârâții Primarul Municipiului Pitești și Municipiul Pitești, împotriva sentinței nr. 230 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, a schimbat sentința și pe fond a respins acțiunea împotriva dispoziției nr. 6971/2007 emisă de Primarul Municipiului Pitești. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut următoarele: Cei trei reclamanți au dovedit că sunt moștenitorii autorilor G.G.

și I., autori care în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3598 din 14 august 1978 au dobândit un imobil - construcție, situat în Pitești, situat pe un teren de 400 mp, teren care nu a făcut obiectul acestei înstrăinări, urmând dispozițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 (fila 6). Acest imobil a fost expropriat în baza Decretului nr. 297/1987, cu plata despăgubirilor bănești în sumă de 66.381 lei pentru construcțiile demolate (fila 14), edificator sub acest aspect fiind borderoul nr. 131 din 7 iunie 1988 privind plata despăgubirilor exproprierii. Prin urmare, autorii reclamanților au încasat despăgubiri potrivit Decretului nr. 297/1987 numai pentru construcțiile ai căror proprietari erau la data respectivă, nu și pentru teren, care trecuse în proprietatea statului, având în vedere reglementările legale în vigoare la data cumpărării imobilului din Pitești.

Potrivit dispozițiilor art. 30 și art. 31 din Legea nr. 58/1974, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3598 din 14 august 1978, terenul aferent construcției a trecut în proprietatea statului de la vânzător, iar cumpărătorul nu a dobândit decât un drept de folosință pe durata existenței construcției, drept de folosință care a fost pierdut la data demolării acesteia. Aceasta fiind situația de fapt care se desprinde din probele administrate în cauză, se constată că instanța de fond în mod greșit a reținut că cei trei reclamanți sunt persoane îndreptățite la despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 și pentru terenul de 400 mp situat în Pitești, și a apreciat ca a fost soluționată în mod greșit notificarea de către Primarul Municipiului Pitești.

Reținându-se că prima instanță a făcut o analiză greșită a materialului probator de la dosar și a aplicat în speță greșit dispozițiile Legii nr. 10/2001 prin reținerea faptului că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru terenul în suprafață de 400 mp, deși acesta nu a intrat în proprietatea autorilor lor prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3598 din 14 august 1978, în temeiul art. 296 C. proc. civ. s-a admis apelul formulat și s-a schimbat sentința, iar pe fondul cauzei s-a respins acțiunea ca fiind nefondată. Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții N.V., G.L. și G.G. care au susținut următoarele motive de nelegalitate a deciziei recurate. În mod greșit s-a reținut că intimații nu ar avea calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru suprafața de 400 mp, fiind dovedită această calitate, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Se mai susține că s-au produs dovezi, inclusiv cu actul de expropriere, că autorii reclamanților au avut în proprietate terenul de 400 mp, și de asemenea că, din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză a rezultat că terenul respectiv nu poate fi retrocedat în natură datorită existenței blocului V 2, dar în mod corect s-a apreciat că ei pot beneficia de măsurile reparatorii prin echivalent pentru acest imobil. Se conchide că instanța de judecată a încălcat dreptul de proprietate al reclamanților, drept recunoscut de Constituție, invocându-se în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este fondat pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, o condiție esențială pentru aplicarea prevederilor legii speciale de reparație, este aceea ca solicitantul să fi avut calitatea de proprietar al bunului preluat de stat. Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3591 din 14 august 1978 autorii reclamanților - G.G. și I. au dobândit un imobil – construcție situat în Pitești, situat pe un teren de 400 mp, teren ce nu a făcut obiectul acestei înstrăinări. Ulterior casa și terenul au fost expropriate prin Decretul nr. 297/1987. Conform dispozițiilor art. 30 și art. 31 din Legea nr. 58/1974, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, terenul aferent construcției a trecut în proprietatea statului de la vânzător, iar cumpărătorul nu a dobândit decât un drept de folosință pe durata existenței construcției.

Pentru a putea solicita restituirea în natură a terenului, persoana care se consideră îndreptățită trebuie să fi avut calitatea de proprietar al acesteia la data preluării de către stat, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001. În condițiile în care, prin contractul de vânzare-cumpărare menționat, reclamanții nu au dobândit terenul, ci numai construcția, aceștia nu au avut calitatea de proprietari asupra terenului așa cum prevăd dispozițiile legale sus citate. Instanța de apel a interpretat și aplicat în mod just dispozițiile legale incidente, considerând că reclamanții nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 400 mp, criticile acestora neputând fi primite.

Motivele de recurs invocate privind dovedirea calității de proprietari a autorilor reclamanților nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate prin prisma dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., ca de altfel, nici cele privind încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților: reclamanții au dovedit că sunt moștenitorii autorilor lor G.G. și I., dar această dovadă a vocației lor succesorale nu este suficientă pentru a se constata că aceștia sunt persoane îndreptățite la restituire în temeiul Legii nr. 10/2001, în absența dovedirii proprietății acestor autori asupra imobilului teren în litigiu la data preluării de către stat. Nefiind incidente motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc.

civ. se va respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții N.V., G.L. și G.G. împotriva deciziei nr. 32 A din 11 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2010.