ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1136/2010

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22

august 2006 la Tribunalul Argeș, secția civilă, precizată ulterior, reclamanta M.C.

a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Pitești, reprezentat prin primar,

solicitând desființarea dispoziției nr. 2565/2006, emisă de acesta, și

restituirea în natură a terenului în suprafață de 199,40 mp, situat în Pitești,

județul Argeș, iar, în subsidiar, obligarea pârâtului la acordarea de

despăgubiri în echivalent sau despăgubiri bănești atât pentru teren, cât și

pentru construcția în prezent demolată.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că terenul face parte dintr-o suprafață mai mare de 320 mp, ce a

aparținut autorilor săi, I.C. și I.E., fiind dobândit prin cumpărare în anul

1982, iar în anul 1988 fiind expropriat prin Decretul nr. 331.

A mai arătat reclamanta că o

porțiune de 120 mp din acest teren a fost restituită autorilor săi, prin

Ordinul Prefectului nr. 272 din 2002, emis în baza Legii nr. 1/2000.

Reclamanta a precizat că prin dispoziția

contestată i s-a respins cererea de restituire în natură a terenului și i s-a

refuzat și acordarea altor măsuri reparatorii în echivalent.

Tribunalul Argeș, prin sentința

civilă nr. 208 din 19 iunie 2007, a admis în parte contestația, a anulat în

parte dispoziția nr. 2565/2006, emisă de Primarul Municipiului Pitești și a

constatat că reclamanta este îndreptățită să i se restituie în natură suprafața

de 199 mp teren situat în Pitești, așa cum a fost identificat de expertul

tehnic D.G., prin schița anexă la raportul de expertiză astfel: suprafața de 32

mp între reperele B-E-F-C-B, suprafața de 48 mp între reperele 1-2-3-6-1 și

suprafața de 119 mp între reperele 1-7-8-2-1.

S-a menținut în rest dispoziția.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că pârâta a respins notificarea prin care s-a solicitat restituirea în

natură a terenului, precum și cererea de acordare de despăgubiri bănești, și a

propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate abuziv, pentru terenul în suprafață de 199,4 mp și pentru

construcțiile în suprafață de 132,17 mp, în prezent demolate.

S-a reținut că dispoziția contestată

a fost emisă în anul 2006, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005,

iar reclamantei, cât și numitei I.E. le-a fost expropriat terenul de 320 mp și

construcțiile edificate pe acesta, ce au fost dobândite de autorul I.C., prin

actul de vânzare-cumpărare din 1971.

S-a considerat că reclamanta are

calitatea de persoană îndreptățită conform art. 3 din Legea nr. 10/2001 și că

sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2), în sensul că se impune

restituirea în natură a suprafeței de teren de 199 mp, formată din trei

parcele, care, deși se află în domeniul public, nu afectează buna utilizare a

construcțiilor aflate în punctul respectiv.

Pe de altă parte, s-a arătat că

apartenența terenului la domeniul public nu împiedică restituirea în natură,

deoarece orice act de trecere în proprietate publică emis în aplicarea

dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 213/1998 este inferior, ca putere normativă,

Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâtul Municipiul Pitești, prin primar, criticând-o ca nelegală

și netemeinică pentru greșita restituire în natură a terenului, ocupat de accesul

carosabil pentru blocurile PS 7, PS 8, PS 9, construcția blocului PS7, precum

și zona funcționabilă a acestuia.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru

cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 381/A pronunțată la 29

octombrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât, reținând că

motivele de apel invocate sunt contrazise de constatările probei cu expertiză

tehnică administrată în cauză, prin care s-a stabilit că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termenul legal, Primarul Municipiului Pitești.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 4374 din 27 iunie 2008,

a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe, reținând că situația de fapt privind regimul juridic al

terenului nu a fost pe deplin stabilită.

S-a reținut că din total de 119 mp,

suprafață ce s-a restituit în natură prin sentința tribunalului, numai

suprafața de 48 mp este situată pe amplasamentul inițial, restul terenului

fiind acordat ca măsură reparatorie în compensare, situație în care era necesar

ca instanțele să verifice dacă aceste suprafețe erau cuprinse în lista cu

bunuri disponibile, conform art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Rejudecând apelul, Curtea de Apel

Pitești, prin încheierea din 22 octombrie 2008 a încuviințat administrarea de

probe, potrivit deciziei de casare, sens în care a dispus și completarea

raportului de expertiză tehnică pentru a se stabili dacă este liber de

construcții și neafectat de detalii de sistematizare, sau dacă este afectat de

servituți legale și dacă a fost cuprins în lista cu bunuri disponibile.

Prin decizia nr. 27/A din 4 februarie 2009,

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Pitești și a schimbat în parte

situația primei instanțe, în sensul că a anulat dispoziția nr. 2565 din 8

august 2006, emisă de acesta, în parte, dispunând restituirea în natură a

suprafeței de 48 mp, potrivit expertizei tehnice – plan de situație, punctele

1-2-3-6-1.

S-a menținut în rest dispoziția.

Prin considerentele deciziei, instanța de

apel a reținut că din totalul suprafeței de 199 mp, solicitată de reclamantă,

doar suprafața de 48 mp, dată de punctele 1-2-3-6-1 pe planul de situație anexă

la raportul de expertiză întocmit de expert D.G., face parte din vechea

proprietate a autorilor acesteia, fiind liberă de construcții, neafectată de

detalii de sistematizare, de servituți legale sau alte amenajări publice supra

sau subterane.

Ca atare, s-a considerat că în privința

acestui teren sunt îndeplinite condițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește terenul de 151 mp, ce

nu a făcut parte din vechea proprietate a autorilor reclamantei și a fost

atribuit altor persoane prin ordin al prefectului, s-a reținut că nu poate fi

atribuit în compensare, întrucât nu a fost cuprins în lista cu bunuri

disponibile, în sensul art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei menționate a declarat

recurs, în termenul legal, pârâtul Primarul Municipiului Pitești, criticând-o

ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

numai în ceea ce privește măsura restituirii în natură a suprafeței de 48 mp.

S-a susținut că acest teren nu este liber

în sensul dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, întrucât a primit

afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea și, ca atare nu putea fi

restituit în natură, servind bunei utilizări a blocurilor de locuințe, în speță

căi de acces, parcări, spații verzi și zonă funcțională.

S-a învederat că acest teren este afectat

unor amenajări de utilitate publică și, pe cale de consecință, s-a solicitat

desființarea soluției instanței de apel, în sensul respingerii contestației împotriva

dispoziției Primarului Municipiului Pitești nr. 2565/2006.

Examinând criticile invocate de

recurentul pârât raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea

va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

Suprafața de teren în discuție, de 48 mp,

ce face obiectul criticilor formulate prin motivele de recurs este situată

între punctele 3-4-5-6-3 pe planul de situație anexă la raportul de expertiză

efectuat la prima instanță de expert tehnic ing. D.G., fiind individualizată ca

„amplasamentul 2” (fila 65 dosar fond).

Așa cum rezultă din constatările

expertului această suprafață este liberă de construcții și detalii de

sistematizare, însă, așa cum se poate observa din planul de situație pe care

este marcată cu culoarea verde, (fila 66 dosar fond) este situată între

blocuri.

Confirmând aceste constatări, același

expert, în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat după casarea cu

trimitere, la instanța de apel, arată că suprafața de 48 mp, dată de punctele

1-2-3-6-1 face parte din domeniul public al municipiului Pitești conform H.G.

nr. 447/2002 (fila 59 dosar apel).

Chiar dacă terenul în discuție este liber

de construcții și nu este afectat de detalii de sistematizare, a servit

scopului pentru care s-a dispus exproprierea, fiind destinat unor utilități

publice ce fac posibilă buna utilizare a construcțiilor – blocuri de locuințe

aflate în imediata vecinătate.

Ca atare, se va reține că în speță nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, întrucât nu se

poate considera că terenul nu ar fi primit afectațiunea pentru care s-a dispus

exproprierea.

Așa cum rezultă din raportul de expertiză

și completarea la acesta, efectuate de expert D.G., terenul ce face obiectul

criticii recurentului reprezintă un spațiu aflat între blocuri, cu

funcționalitate practică pentru buna utilizare a acestora, care, de altfel,

face parte din domeniul public al Municipiului Pitești.

Pentru aceste considerente se va reține

că terenul în litigiu nu putea fi restituit în natură, neavând regimul stabilit

de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, greșit aplicate de instanța de

apel.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ. nu va fi analizat, aceste dispoziții fiind invocate

formal, întrucât din dezvoltarea criticilor aduse deciziei recurate nu rezultă

că se susține greșita interpretare a actului juridic dedus judecății.

Ca atare, pentru motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., urmează ca în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. să se admită recursul pârâtului și să se modifice decizia recurată în

parte, în sensul schimbării în tot a sentinței nr. 208 din 19 iunie 2007 a

Tribunalului Argeș, secția civilă.

Se va respinge contestația ca

neîntemeiată și se va menține dispoziția din decizia recurată referitoare la

admiterea apelului pârâtului Primarul Municipiului Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul pârâtului Primarul

Municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 27/A din 4 februarie 2009 a Curții

de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de minori și de

familie.

Modifică în parte decizia recurată.

Schimbă în tot sentința nr. 208 din 19 iunie 2007 a Tribunalul Argeș, secția

civilă, în sensul că respinge contestația ca neîntemeiată.

Menține dispoziția din decizia recurată

referitoare la admiterea apelului pârâtului Primarul Municipiului Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 februarie 2010.