ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1096/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 34 din 23 februarie 2009 a Tribunalului Argeș s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei D.G. privind anularea dispoziției nr. 306 din 26 septembrie 2009 emisă de Primarul Municipiului Pitești, și restituirea în natură a suprafeței de 567 mp, reținându-se următoarele considerente: În temeiul Legii nr. 10/2001, contestatoarea a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 567 mp situat în Pitești, și despăgubiri bănești pentru construcțiile preluate de stat prin expropriere, în prezent demolate. Prin Dispoziția nr. 3068/2006, emisă de Primarul Municipiului Pitești s-au respins cererile formulate de către contestatoare pe considerentul că legea nu prevede despăgubiri bănești, iar terenul solicitat este afectat integral de un tronson al Bulevardului L., trotuarele aferente și spațiul verde amenajat, aparținând domeniului public.

Prin aceeași dispoziție s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilirea și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru cele două imobile, teren în suprafață de 567 mp și construcții în suprafață de 115,02 mp. Prin Dispoziția nr. 2936 emisă la data de 6 decembrie 2006 de Primarul Municipiului Pitești s-a modificat art. 2 lit. a) din dispoziția nr. 3068/2006 în sensul că s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 39 mp din totalul suprafeței de 567 mp.

Analizând raportul de expertiză efectuat în cauză așa cum a fost completat se reține că suprafața de 528 mp pentru care s-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale este afectată în întregime de detalii de sistematizare după cum urmează: 347 mp parcare betonată, 36,10 mp scuar, 47,00 mp trotuar și 87,90 mp str. L. În consecință, tribunalul a apreciat că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de detalii de sistematizare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta D.G. iar prin decizia civilă nr. 105 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, s-a respins ca nefondat apelul reținându-se următoarele considerente: Reclamanta a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 3068 din 26 septembrie 2006, emisă de Primarul Municipiului Pitești, solicitând anularea în parte a acesteia și restituirea în natură a suprafeței de 567 mp, situată în Municipiul Pitești.

Prin dispoziția contestată în cauză s-a respins cererea de restituire în natură, cu motivarea că terenul este afectat integral de un tronson al B-dului L., trotuarele aferente și spațiu verde amenajat care aparțin domeniului Public al Municipiului Pitești, fapt dovedit cu raportul de expertiză efectuat în cauză, care a statuat că suprafața de 528 mp este afectată în întregime de detalii de sistematizare după cum urmează: 347 mp parcare betonată; 36,10 mp scuar; 47 mp trotuar și 87,90 mp str. L. Instanța de fond, având în vedere concluziile raportului de expertiză, precum și dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în mod corect a respins cererea formulată, constatând că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de detaliile de sistematizare, amintit anterior.

Pe de altă parte, se reține că dispoziția contestată a fost modificată prin dispoziția nr. 1936 din 6 decembrie 2006, de către același organ emitent, respectiv Primarul Municipiului Pitești (fila 26 dosar fond), dispoziție prin care s-a aprobat restituirea în natură a suprafeței de 39 mp, ce face parte din suprafața de 567 mp, care face obiectul prezentei cauze, această ultimă dispoziție nefiind contestată de către reclamantă, ceea ce presupune că este mulțumită de conținutul acesteia, nefiind îndreptățită, în continuare, să solicite restituirea în natură a diferenței de teren, de 529 mp. De asemenea, se constată faptul că terenul solicitat în cauză, în suprafață de 567 mp face parte din domeniul public al Municipiului Pitești, așa cum rezultă din H.G.

nr. 447/2002 și din anexa la dispoziția contestată, aflată la filele 6 – 9 dosar, hotărâre care nu a fost contestată de către reclamantă, potrivit recunoașterii acesteia făcută în ședința publică din 25 iunie 2009. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Criticile aduse hotărârii instanței de recurs vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Recurenta susține că instanțele au făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, a stării de fapt și de drept, în condițiile în care prin probele administrate a dovedit că terenul de 567 mp constituie vechiul amplasament al proprietății autorilor ei ce au deținut în total 2.200 mp (400 mp construcții și curte și 1.800 mp teren arabil) teren expropriat, iar pe o parte din acesta s-au construit blocuri.

Recurenta susține că terenul de 567 mp este folosit ca loc de parcare pentru proprietarii blocurilor riverane, sub pretextul că ar fi trecut în domeniul public. Deși raportul de expertiză posibilitatea restituirii terenului în natură, în mod greșit instanța reține că suprafața de 567 mp ar fi afectată de detalii de sistematizare. Existența unei parcări nu poate constitui un impediment pentru ca terenul să fie restituit în natură, întrucât betonarea precară a acesteia nu poate constitui detaliu de sistematizare în sensul legii. Recurenta susține că soluțiile date de cele două instanțe o prejudiciază grav și încalcă dispozițiile art. 9 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, urmărindu-se ca terenul să rămână la dispoziția Primăria Pitești pentru a satisface unele interese personale și de grup.

Tot greșită este în susținerea recurentei, reținerea de către instanța de apel, a faptului că ar fi fost mulțumită de restituirea doar a 39 mp prin Dispoziția nr. 2936/2006 întrucât din cererile adresate pârâtului rezultă că a solicitat suprafața de 567 mp. Recurenta solicită în subsidiar casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare. În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 – 316 mp. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat. Prin dispoziția nr. 3068/2006 emisă de Primarul municipiului Pitești s-a respins cererea reclamantei de restituire în natură a terenului de 567 mp, dispunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru cele două imobile teren de 567 mp și construcții de 115,02 mp.

Această dispoziție a fost atacată de reclamantă, însă ulterior ea a fost modificată prin dispoziția nr. 2936 din 6 decembrie 2006 prin care s-a modificat art. 2 lit. a) în sensul că s-a dispus restituirea în natură a terenului de 39 mp din totalul suprafeței de 567 mp (fila 26 dos instanței de fond). Această ultimă dispoziție nu a mai fost atacată în instanță de către reclamantă, care a solicitat doar anularea dispoziției nr. 3068 din 26 septembrie 2006 (fila 167 dosar fond). Expertiza efectuată în cauză a statuat că suprafața de 528 mp este afectată în întregime de detalii de sistematizare din care 347 mp prin care betonată, - 36,10 mp un scuar și 47 mp trotuar iar 87,90 mp cuprinși în strada Libertății (filele 153 – 156 dosarul instanței de fond).

Ori față de această situație, instanța de apel și cea de fond au făcut o legală interpretare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, reținând că nu este posibilă restituirea în natură a terenului solicitat. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 prin teren restituibil în natură, liber, se înțelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, parcări, trotuare) existența sau utilizarea unor amenajări subterane.

Dispozițiunile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 trebuie interpretate în sensul că sintagma „amenajării de utilitate publică” are în vedere acele suprafețe de teren, destinate unei utilități publice, respectiv suprafața de teren supusă unor amenajări destinate a servi nevoile comunității, amenajări de spații verzi, căi de comunicație, dotări tehnico – edilitare subterane, piețe pietonale, și altele. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificării, este atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor. Trotuarele și carosabilul constituie amenajări de utilitate publică, în sensul dispozițiilor legale, ele fiind destinate accesului spre locuințe, folosinței normale a acestora.

Cum, expertiza tehnică a statuat că suprafața de 528 mp este afectată de detalii de sistematizare, restituirea în natură, nefiind posibilă, este incidentă doar măsura reparatorie a acordării despăgubirilor. Față de cele expuse, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt nefondate, motiv pentru care recursul reclamantei urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta D.G., împotriva deciziei nr. 105/A din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2010 .