ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1096/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 34 din 23

februarie 2009 a Tribunalului Argeș s-a respins ca nefondată acțiunea

reclamantei D.G. privind anularea dispoziției nr. 306 din 26 septembrie 2009

emisă de Primarul Municipiului Pitești, și restituirea în natură a suprafeței

de 567 mp, reținându-se următoarele considerente:

În temeiul Legii nr. 10/2001,

contestatoarea a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de

567 mp situat în Pitești, și despăgubiri bănești pentru construcțiile preluate

de stat prin expropriere, în prezent demolate.

Prin Dispoziția nr. 3068/2006, emisă

de Primarul Municipiului Pitești s-au respins cererile formulate de către

contestatoare pe considerentul că legea nu prevede despăgubiri bănești, iar

terenul solicitat este afectat integral de un tronson al Bulevardului L.,

trotuarele aferente și spațiul verde amenajat, aparținând domeniului public.

Prin aceeași dispoziție s-a propus

acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilirea

și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru

cele două imobile, teren în suprafață de 567 mp și construcții în suprafață de

115,02 mp.

Prin Dispoziția nr. 2936 emisă la

data de 6 decembrie 2006 de Primarul Municipiului Pitești s-a modificat art. 2

lit. a) din dispoziția nr. 3068/2006 în sensul că s-a dispus restituirea în

natură a terenului în suprafață de 39 mp din totalul suprafeței de 567 mp.

Analizând raportul de expertiză

efectuat în cauză așa cum a fost completat se reține că suprafața de 528 mp

pentru care s-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale

este afectată în întregime de detalii de sistematizare după cum urmează: 347 mp

parcare betonată, 36,10 mp scuar, 47,00 mp trotuar și 87,90 mp str. L.

În consecință, tribunalul a apreciat

că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de detalii

de sistematizare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta D.G. iar prin decizia civilă nr. 105 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, s-a respins ca nefondat apelul reținându-se următoarele considerente:

Reclamanta a formulat contestație

împotriva dispoziției nr. 3068 din 26 septembrie 2006, emisă de Primarul

Municipiului Pitești, solicitând anularea în parte a acesteia și restituirea în

natură a suprafeței de 567 mp, situată în Municipiul Pitești.

Prin dispoziția contestată în cauză

s-a respins cererea de restituire în natură, cu motivarea că terenul este

afectat integral de un tronson al B-dului L., trotuarele aferente și spațiu

verde amenajat care aparțin domeniului Public al Municipiului Pitești, fapt

dovedit cu raportul de expertiză efectuat în cauză, care a statuat că suprafața

de 528 mp este afectată în întregime de detalii de sistematizare după cum

urmează: 347 mp parcare betonată; 36,10 mp scuar; 47 mp trotuar și 87,90 mp

str. L.

Instanța de fond, având în vedere

concluziile raportului de expertiză, precum și dispozițiile art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, în mod corect a respins cererea formulată, constatând că

terenul solicitat nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de detaliile

de sistematizare, amintit anterior.

Pe de altă parte, se reține că

dispoziția contestată a fost modificată prin dispoziția nr. 1936 din 6

decembrie 2006, de către același organ emitent, respectiv Primarul Municipiului

Pitești (fila 26 dosar fond), dispoziție prin care s-a aprobat restituirea în

natură a suprafeței de 39 mp, ce face parte din suprafața de 567 mp, care face

obiectul prezentei cauze, această ultimă dispoziție nefiind contestată de către

reclamantă, ceea ce presupune că este mulțumită de conținutul acesteia, nefiind

îndreptățită, în continuare, să solicite restituirea în natură a diferenței de

teren, de 529 mp.

De asemenea, se constată faptul că

terenul solicitat în cauză, în suprafață de 567 mp face parte din domeniul

public al Municipiului Pitești, așa cum rezultă din H.G. nr. 447/2002 și din

anexa la dispoziția contestată, aflată la filele 6 – 9 dosar, hotărâre care nu

a fost contestată de către reclamantă, potrivit recunoașterii acesteia făcută

în ședința publică din 25 iunie 2009.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta solicitând modificarea ei în sensul admiterii

apelului și pe cale de consecință schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul

admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Criticile aduse hotărârii instanței

de recurs vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Recurenta susține că instanțele au

făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, a stării de fapt și de drept,

în condițiile în care prin probele administrate a dovedit că terenul de 567 mp

constituie vechiul amplasament al proprietății autorilor ei ce au deținut în

total 2.200 mp (400 mp construcții și curte și 1.800 mp teren arabil) teren

expropriat, iar pe o parte din acesta s-au construit blocuri.

Recurenta susține că terenul de 567 mp

este folosit ca loc de parcare pentru proprietarii blocurilor riverane, sub

pretextul că ar fi trecut în domeniul public.

Deși raportul de expertiză

posibilitatea restituirii terenului în natură, în mod greșit instanța reține că

suprafața de 567 mp ar fi afectată de detalii de sistematizare.

Existența unei parcări nu poate

constitui un impediment pentru ca terenul să fie restituit în natură, întrucât

betonarea precară a acesteia nu poate constitui detaliu de sistematizare în

sensul legii.

Recurenta susține că soluțiile date

de cele două instanțe o prejudiciază grav și încalcă dispozițiile art. 9 și

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, urmărindu-se ca terenul să rămână la

dispoziția Primăria Pitești pentru a satisface unele interese personale și de

grup.

Tot greșită este în susținerea

recurentei, reținerea de către instanța de apel, a faptului că ar fi fost

mulțumită de restituirea doar a 39 mp prin Dispoziția nr. 2936/2006 întrucât

din cererile adresate pârâtului rezultă că a solicitat suprafața de 567 mp.

Recurenta solicită în subsidiar

casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 299 – 316 mp.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Prin dispoziția nr. 3068/2006 emisă

de Primarul municipiului Pitești s-a respins cererea reclamantei de restituire în

natură a terenului de 567 mp, dispunându-se acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale pentru cele două imobile teren de 567 mp și

construcții de 115,02 mp.

Această dispoziție a fost atacată de

reclamantă, însă ulterior ea a fost modificată prin dispoziția nr. 2936 din 6

decembrie 2006 prin care s-a modificat art. 2 lit. a) în sensul că s-a dispus

restituirea în natură a terenului de 39 mp din totalul suprafeței de 567 mp (fila

26 dos instanței de fond).

Această ultimă dispoziție nu a mai

fost atacată în instanță de către reclamantă, care a solicitat doar anularea

dispoziției nr. 3068 din 26 septembrie 2006 (fila 167 dosar fond).

Expertiza efectuată în cauză a

statuat că suprafața de 528 mp este afectată în întregime de detalii de

sistematizare din care 347 mp prin care betonată, - 36,10 mp un scuar și 47 mp

trotuar iar 87,90 mp cuprinși în strada Libertății (filele 153 – 156 dosarul

instanței de fond).

Ori față de această situație,

instanța de apel și cea de fond au făcut o legală interpretare a dispozițiilor

Legii nr. 10/2001, reținând că nu este posibilă restituirea în natură a

terenului solicitat.

Potrivit dispozițiilor Legii nr.

10/2001 prin teren restituibil în natură, liber, se înțelege terenul neconstruit

sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de acces

(existența pe terenul respectiv a unor străzi, parcări, trotuare) existența sau

utilizarea unor amenajări subterane.

Dispozițiunile art. 10 și art. 11

din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii

nr. 10/2001 trebuie interpretate în sensul că sintagma „amenajării de utilitate

publică” are în vedere acele suprafețe de teren, destinate unei utilități

publice, respectiv suprafața de teren supusă unor amenajări destinate a servi

nevoile comunității, amenajări de spații verzi, căi de comunicație, dotări

tehnico – edilitare subterane, piețe pietonale, și altele.

Individualizarea acestor suprafețe,

în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificării, este

atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor.

Trotuarele și carosabilul constituie

amenajări de utilitate publică, în sensul dispozițiilor legale, ele fiind

destinate accesului spre locuințe, folosinței normale a acestora.

Cum, expertiza tehnică a statuat că

suprafața de 528 mp este afectată de detalii de sistematizare, restituirea în

natură, nefiind posibilă, este incidentă doar măsura reparatorie a acordării

despăgubirilor.

Față de cele expuse, criticile

recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt

nefondate, motiv pentru care recursul reclamantei urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

formulat de reclamanta D.G., împotriva deciziei nr. 105/A din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 februarie 2010

.