ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2568/2008

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 3 mai 2006, reclamanta G.L. a chemat în judecată pârâtul Municipiul

Pitești, prin Primar contestând legalitatea dispoziției nr. 1199 emisă de

acesta la 29 martie 2006, solicitând anularea acesteia și restituirea în natură

a terenului în suprafață de 280 mp situat în strada C. nr. 43.

În motivarea contestației întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr.

10/2001, reclamanta arătă că prin dispoziția menționată s-a respins cererea

acesteia, întrucât terenul nu este liber, ci afectat unei utilități publice,

Parcul Central al Municipiului Pitești, propunându-se acordarea de despăgubiri

aferente imobilelor preluate abuziv, conform Titlului VII din Legea nr.

247/2005.

Prin sentința civilă nr. 147 din 7 mai 2007, Tribunalul Argeș a respins

contestația, reținând că prin notificarea nr. 1759 din 29 octombrie 2001,

reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul compus

din teren în suprafață de 280 mp și construcțiile în suprafață de 142,30 mp

edificate pe acesta și ulterior demolate.

În raport de probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut

că imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 120/1978, stabilindu-se o

despăgubire de 26.991,11 lei, din concluziile raportului de expertiză,

rezultând că terenul în litigiu, face parte din suprafața totală de 17.500 mp

fiind afectată unor amenajări de interes public.

S-a reținut că terenul a fost expropriat pentru edificarea unor blocuri

și ulterior, acesta a fost afectat de amenajarea Parcului Central al

Municipiului Pitești, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 11 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o sub

aspectul greșitei aprecieri a naturii juridice a terenului în litigiu ca

aparținând domeniului public, că obiecțiunile formulate de aceasta la raportul

de expertiză dispus în cauză au fost eronat respinse de instanța de fond și că

aceasta nu a avut rol activ în lămurirea situației juridice a terenului,

neadministrând proba cu interogatoriu (supliment).

S-a arătat că, în realitate, terenul este liber și poate fi restituit în

natură.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a respins

ca nefondat apelul, întrucât terenul este ocupat de amenajări de interes

public, respectiv Parcul Central al Municipiului Pitești, urmare Decretului de

expropriere, terenul fiind inventariat în domeniul public, conform H.C.L. 194

din 2 septembrie 1999 și hotărârii privind atestarea bunurilor aparținând

domeniului public al Județului Argeș, precum și al municipiilor, orașelor și

comunelor din Județul Argeș nr. 447 din 16 mai 2002.

Tribunalul Argeș a respins prin încheierea din 30 aprilie 2007,

obiecțiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză. cu motivarea că

în acest raport se face precizarea că identificarea terenului s-a făcut în

prezența părților prin transpunerea actelor reclamantei în teren.

Suplimentul la interogatoriul solicitat de reclamantă a fi luat

pârâtului a fost respins, întrucât H.C.L. 194/1999 a afectat terenul unui

interes general, anterior notificării reclamantei, nefiind util, în raport de

probele cu înscrisurile și expertiză a se răspunde cu privire la data

amenajării locurilor de joacă pentru copii.

Decizia din apel a fost atacată cu recurs de către reclamanta G.L.,

pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a formulat critici, în sensul că terenul ce a făcut obiectul

exproprierii nu este ocupat, cum greșit a reținut instanța de apel, ci este

liber și, ca atare, restituibil în natură.

S-a arătat că imobilul în suprafață de 280 mp nu a fost corect

identificat, cu precizarea vecinătăților și că acesta nu a fost afectat unor

construcții de locuințe, deși acesta era scopul inițial al utilității publice,

ci amenajat ca loc de joacă pentru copii, existând posibilitatea restituirii

unei porțiuni din acest teren.

Reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei Curții de

Apel Pitești în sensul admiterii apelului acesteia, schimbării sentinței

Tribunalului Argeș, admiterii contestației reclamantei, restituirii în natură a

suprafeței de 280 mp situat în Pitești.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce

succed:

Prin notificarea nr. 1759 din 29 ianuarie 2001, G.L. a solicitat

acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul din strada C. nr. 43, compus

din 280 mp teren și construcții, ce a fost proprietatea autorului G.I., conform

actului de vânzare-cumpărare din 1 iunie 1920, aceasta fiind persoană

îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, în calitate de

moștenitoare a soțului său, G.D.I., descendentul proprietarului D.G.

Prin dispoziția nr. 1199 din 29 martie 2006, Primăria Municipiului

Pitești a respins cererea privind acordarea de despăgubiri bănești, propunând

acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul

stabilirii plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru

imobilul în litigiu, expropriat în temeiul Decretului nr. 120/1978.

Instanțele de fond și apel au calificat corect raportul juridic dedus

judecății, apreciind că în speță, în ipoteza în care construcțiile au fost

demolate integral, iar terenul afectat de utilități publice, acesta este

imposibil de restituit în natură.

Chiar legea specială reparatorie, cu modificările de imediată aplicare,

în vigoare la data introducerii acțiunii, stabilește situații și cazuri precis

determinate când nu este posibilă restituirea în natură.

Prin urmare, de vreme ce însăși legea care constituie fundamentul

juridic al pretențiilor cu caracter reparator prevede posibilitatea refuzului

restituirii în natură în cazurile expres prevăzute de art. 10 din actul

normativ menționat, rezultă că instanțele judecătorești nu pot ignora aceste

dispoziții.

Potrivit art. 11 alin. (3) „În cazul în care construcțiile expropriate

au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea

ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură

a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi

autorizate, cea aferentă servituțiilor legale și altor amenajări de utilitate

publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se

în echivalent”.

Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că pe

suprafața de 280 mp

teren, liberă de construcții , în prezent sunt

amenajate un parc de interes public (Parcul Central al Municipiului Pitești) și

un spațiu de joacă pentru copii.

În această configurare, date fiind actualele amenajări, întrucât pentru

normala lor exploatare sunt necesare căi de acces, spații verzi ce constituie

un tot inseparabil și nu este posibil a se crea anumite porțiuni libere este

evident că terenul nu este susceptibil de a fi restituit.

De altfel este de observat că terenul solicitat a fi restituit face

parte din zona afectată domeniului public prin Hotărârea Consiliului Local nr.

194/1999, aprobată prin H.G. nr. 447/2002.

Ca atare, restituirea în natură a acestei suprafețe ar știrbi din

configurația parcului, ar îngrădi și face imposibil accesul la domeniul public.

În raport de considerentele expuse, instanța va respinge recursul ca

nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta G.L. împotriva deciziei civile nr. 326 A din 21

septembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 aprilie 2008.