ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7908/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei,

constată următoarele:

Prin contestația formulată de contestatoarea B.R. la

data de 18 mai 2005 s-a solicitat anularea dispoziției nr. 2044 din 29 aprilie

2005 emisă de Primarul municipiului Pitești față de modul de stabilire a

despăgubirilor cuvenite pentru imobilul ce a fost demolat în baza Decretului nr.

90/1950.

În motivarea contestației

s-a arătat că imobilul casă și teren în discuție a fost moștenit de

contestatoare de la tatăl său, preluat prin Decretul nr. 92/1950, construcția

demolată, iar terenul aparține domeniului public, motive pentru care a

solicitat despăgubiri, fiind nemulțumită de cuantumul în care i s-au acordat.

Prin sentința civilă nr. 122

din 12 septembrie 2005, Tribunalul Argeș a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, reținând aplicabilitatea imediată a dispozițiilor art. 20 din

Legea nr. 247/2005, Titlul VII – privind stabilirea plății despăgubirilor

aferente pentru imobilele preluate abuziv.

Curtea de Apel Pitești,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 87

din 21 noiembrie 2005 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Argeș constatând incidența dispozițiilor art. 22 pct. 4 C.

proc. civ.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 794

din 8 martie 2006 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Argeș.

Prin sentința civilă nr. 113

din 30 aprilie 2008, Tribunalul Argeș a admis cererea, a anulat dispoziția nr. 2044/2005

emisă de intimatul Primarul municipiului Pitești și a constatat că petenta este

îndreptățită la despăgubiri de 780.000 euro pentru terenul de 780 m

2

situat în Pitești, B-dul Republicii, în Parcul Central și pentru construcțiile

aflate pe teren în cuantum de 307.431,18 lei.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că prin notificarea nr. 154 din 25 aprilie 2001 formulată

în baza Legii nr. 10/2001, contestatoarea a solicitat restituirea în natură a

imobilului sau despăgubiri bănești, iar prin Decizia nr. 2044/2005 emisă de

Primarul municipiului Pitești s-a respins cererea privind restituirea în natură

și s-au propus despăgubiri în echivalent constând în titluri de valoarea nominală

tranzacționată pe piața de capital în valoare de 1.138.206.218 lei pentru teren

și construcție.

Prin apelul declarat de

pârâtul Primarul municipiului Pitești hotărârea instanței de fond a fost

criticată pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece, greșit a fost anulată

dispoziția contestată sub aspectul cuantumului sumei acordate cu titlu de

despăgubiri, deoarece legea specială nu instituie obligația autorității

deținătoare de a proceda la evaluarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor,

ci doar la formularea unei propuneri de acordare a acestor măsuri, propunere

care a și fost făcută prin dispoziția contestată.

Se susține că instanța nu

trebuie să rețină suma la care este îndreptățită reclamanta, respectiv cea

stabilită de expert, această sumă impunându-se a fi cuantificată de autoritatea

competentă de evaluare și stabilire – A.N.S.P.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, prin Decizia nr. 208/A din 20 octombrie 2008 a respins apelul declarat

de pârâții Primarul municipiului Pitești și Municipiul Pitești prin Primar,

reținând în esență că instanța de fond a modificat dispoziția emisă de Primarul

municipiului Pitești numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor bănești

la care contestatoarea este îndreptățită pentru imobilele teren și construcție

demolată.

Susținerea apelantului în

sensul că în mod greșit a fost precizată suma la care contestatoarea este

îndreptățită reclamanta prin dispozitivul hotărârii apelate s-a reținut ca

neîntemeiată, în condițiile în care competența în acest sens revine C.C.S.D.

Astfel, s-a arătat că

evaluarea despăgubirilor cuvenite contestatoarei este o atribuție ce intră în

competența instanței judecătorești, așa cum reiese din modul de redactare a art.

16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Potrivit dispozițiilor acestui text de

lege, deciziile emise de entitățile investite cu soluționarea notificării și în

care s-au consemnat sume care urmează a se acorda despăgubire (.) se predau pe

bază de proces verbal de predare – primire Secretariatului Comisiei Centrale.

Față de modul de redactare a

dispozițiilor art. 16, s-a avut în vedere că după finalizarea etapei

controlului juridic, primarul este obligat să înainteze Secretariatului Comisiei

Centrale dosarul privind notificarea, indicând și cuantumul despăgubirilor stabilite

prin soluționarea căii de atac a contestației formulate împotriva dispoziției nr.

2044/2005.

S-a reținut ca neîntemeiată

susținerea că evaluarea despăgubirilor se face exclusiv de C.E.D. și că nu este

permisă această evaluare în etapa soluționării contestației împotriva

dispoziției primarului.

Evaluarea în această etapă

este impusă chiar de dispoziția art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

dispoziție care consacră dreptul instanței ca pe calea controlului judiciar să

analizeze stabilirea dreptului la despăgubiri și cuantumul acestora. Este de

neconceput că prin dispozițiile aceluiași art. 16, prin care se dispune

transmiterea de către Comisia Centrală către evaluatori, în vederea întocmirii

raportului de evaluare pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor în limita

cărora se acordă titlurile de despăgubire, legiuitorul exclude posibilitatea ca

instanța să cuantifice despăgubirile, câtă vreme în mod expres a făcut mențiune

în alin. (1) al articolului despre necesitatea consemnării sumelor ce urmează a

se acorda cu despăgubire.

Împotriva Deciziei nr. 208/A

din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești au declarat recurs pârâții

Municipiul Pitești și Primarul municipiului Pitești, care nu au indicat temeiul

juridic al căii de atac exercitată, formulând următoarele critici:

Se susține că instanța în

mod greșit a anulat dispoziția contestată sub aspectul cuantumului sumei cu

titlu de despăgubiri, având în vedere faptul că legea specială aplicabilă nu

instituie obligația autorității deținătoare de a proceda la evaluarea și

stabilirea cuantumului despăgubirilor, ci doar la formularea unei propuneri de

acordare a acestor măsuri, propunere care a și fost făcută prin dispoziția

contestată.

Se mai arată că, în mod

greșit s-a stabilit că suma ce trebuie acordată este cea stabilită de

expertul cauzei, în situația în care acest expert nu îndeplinește condițiile

prevăzute de legea specială în materia despăgubirilor.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce urmează :

Instanța de fond a stabilit

că despăgubirile cuvenite contestatoarei sunt în cuantum de 780.000 euro pentru

teren și 307.431,18 lei pentru imobilul construcție demolat.

Numai acest aspect a fost

modificat cu privire la dispozițiile contestate.

Contestatoarea este persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile legii speciale pentru teren și

construcția demolată, iar cuantumul acestor măsuri s-a stabilit de către

instanța de fond.

Conform art. 26 alin. (3)

din lege, dispozițiile contestației pot fi supuse controlului privind

legalitatea de către instanță, etapă care face parte din procedura de

restituire reglementată de legea de reparație.

Instanța de judecată, în

cadrul efectuării controlului cu privire la dreptul reclamantei de a beneficia

de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 așa cum a fost

modificată și a categoriei de măsuri reparatorii cuvenite, a procedat și la

evaluarea despăgubirilor acordate, atribuție ce ține de sfera sa de competență.

Evaluarea despăgubirilor în

această etapă a procedurii se impune în scopul soluționării legale a cauzei,

fiind de neconceput ca, în cadrul controlului judiciar, etapă finală a

procedurii reglementată de capitolul III din Legea nr. 10/2001, să nu poate fi

stabilit dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora.

A reține că această

abilitare o are exclusiv comisia prevăzută de art. 16 din Legea nr. 247/2005,

capitolul VII este greșit.

Conform art. 16 Titlu VII

din Legea nr. 247/2005, decizia sau dispozițiile emise de entitățile investite

cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz,

ordinele conducătorilor administrației publice centrale investite cu

soluționarea notificărilor, în care sunt consemnate sumele ce urmează a se

acorda ca despăgubire, însoțite de situația juridică a imobilului (obiect al

restituirii) se predau pe bază de proces verbal de predare primire

Secretariatului Comisiei Centrale.

În consecință, recurenții

sunt obligați ca după finalizarea controlului judecătoresc să înainteze

Secretariatului Comisiei Centrale dosarul cu notificarea și cuantumul

despăgubirilor propuse.

În raport de toate aceste

considerente, criticile fiind nefondate, urmează ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Pitești și Municipiul

Pitești împotriva Deciziei nr. 208/A din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel

Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

5 octombrie 2009

.