ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4663/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data 01 iulie 2010

pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul

a solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării procesului-verbal

de constatare încheiat la 31 martie 2009, prin care s-a stabilit că datorează Agenției

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit suma de 30.248 RON reprezentând plăți

și accesorii ale acestora; anularea sus-menționatului proces-verbal, precum și a

deciziei de soluționare a contestației emisă de pârâtă la 18 mai 2009 și exonerarea

de plata sumelor stabilite prin aceste acte administrative.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut că în calitate de beneficiar a încheiat cu autoritatea pârâtă

contractul de finanțare la data de 04 aprilie 2005 având ca obiect acordarea ajutorului

financiar nerambursabil în sumă de 34.227,11 RON, pentru realizarea proiectului

„Înființare fermă de creștere a melcilor în comuna Vîrteșcoiu, jud. Vrancea”.

În vederea înființării

fermei, reclamantul a arătat că a amenajat amplasamentul și a achiziționat din Italia

material biologic în vederea primei populari, cheltuială considerată de către pârâtă

a nu fi eligibilă.

Datorită înghețului excesiv

din iarna anului 2006 melcii au murit, împrejurare de forță majoră adusă la cunoștința

D.A.D.R. Vrancea la data de 17 aprilie 2006, în plus, datorită ploilor torențiale

însoțite de grindină din 21 mai 2006, ferma a fost distrusă în proporție de peste

70%, fiind adusă la cunoștința autorității contractante și această împrejurare la

data de 07 iunie 2006.

De la această dată și

până la data controlului, respectiv 06 martie 2009, nu a mai purtat corespondență

cu pârâta, apreciind că aceasta a luat act de cazul de forță majoră în care s-a

aflat.

Reclamantul a arătat că

la data controlului i s-a pus în vedere să înapoieze integral suma primită cu titlu

de ajutor, fără a se ține seama că nerealizarea obiectivului s-a datorat forței

majore.

Această măsură a fost

contestată, iar prin decizia nr. 7908 din 15 aprilie 2009 Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit a respins ca nefondată contestația.

Prin sentința nr. 254

din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul I.I.G., în contradictoriu

cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a constatat că reclamantul nu a făcut dovada existenței

unui drept proteguit de lege, în sensul prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, astfel încât, soluția de respingere a acțiunii se impune.

Cu privire la cererea

de suspendare a executării actului contestat, prima instanță a constatat că reclamantul

nu a făcut vreo dovadă privitoare la cazul bine justificat și la paguba iminentă,

potrivit art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Pe fond, prima instanță

a reținut, pe de-o parte că nu s-au produs dovezi privind motivul de forță majoră

ce a determinat neexecutarea contractului, iar pe de altă parte, reclamantul nu

a urmat procedura prevăzută de art. 18 din contractul încheiat cu Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

În acest sens, a constatat

că înștiințările către Oficiul Vrancea al Agenției de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit au fost făcute cu o mare depășire a termenului de 5 zile prevăzut

de art. 18 alin. (3) din contract și, în plus, nu s-au produs acte doveditoare în

interiorul termenului de 15 zile prevăzut de aceeași dispoziție contractuală.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs, în termen legal, reclamantul I.I.G., care a solicitat casarea

acesteia și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vrancea,

iar în subsidiar trimiterea spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

În motivele de recurs,

s-a arătat că instanța competentă să soluționeze cauza era Tribunalul Vrancea, potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, prin raportare la

criteriul valoric și având în vedere natura debitului contestat.

Pe de altă parte, reclamantul

a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii, iar sentința

este sumar motivată, nefiind arătate motivele de fapt și de drept pentru care s-au

înlăturat mai multe probe ale reclamantului.

Așa cum rezultă din practicaua

prezentei decizii, cu ocazia dezbaterilor asupra cauzei, în baza art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., instanța din oficiu a pus în discuție motivul de ordine publică

al necompetenței materiale a Curții de Apel Galați, în soluționarea cauzei, raportat

la valoarea obiectului litigiului.

În baza art. 137 C.

proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și

a celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.

Înalta Curte, examinând

obiectul litigiului și legislația aplicabilă, sub aspectul competenței materiale

de soluționare, reține următoarele:

Reclamantul a supus controlului

instanței de contencios administrativ legalitatea procesului-verbal de constatare

încheiat la data de 31 martie 2009 privind contractul de finanțare din 04

aprilie 2005 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în sumă

de 34.227,11 RON, pentru realizarea proiectului „Înființare fermă de creștere a

melcilor în comuna Vîrteșcoiu, jud. Vrancea”, prin care s-a stabilit în sarcina

sa un debit în cuantum de 30.248 RON, reprezentând cheltuială neeligibilă, solicitând

totodată și suspendarea executării procesului-verbal de constatare, în baza

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Suma în litigiu a fost

stabilită în urma verificării modului de utilizare de către reclamant a unor sume

plătite din fonduri comunitare, nerambursabile și din bugetul de stat, avansate

pentru proiectul în cauză, în temeiul O.G. nr. 79/2003, modificată, privind controlul

și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente,

utilizate necorespunzător, ce reprezintă creanță bugetară în condițiile art. 1,

2 și 6 din ordonanță.

Conform art. 4 alin. (2)

din O.G. nr. 79/2003, creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor

fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților

cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și

debitorilor.

Procesul-verbal de constatare

din 31 martie 2009 întocmit de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și de Pescuit

reprezintă, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, modificată,

titlu de creanță, iar potrivit alin. (4), constituie înștiințare de plată și cuprinde

elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.

Potrivit art. 3 alin.

(6) din O.G. nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanță debitorul poate

formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de

C. proc. fisc.

În raport

de natura juridică a creanței, de valoarea care face obiectul recuperării, de natura

publică a fondurilor, sunt aplicabile sub aspectul competenței materiale, prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10

alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Fiind vorba de recuperarea

unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin

aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul legal anterior citat.

Față de cele anterior

reținute, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza

spre competentă soluționare la Tribunalul Vrancea, secția de contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de I.I.G. împotriva sentinței nr. 254 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Vrancea, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2010.