ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4663/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data 01 iulie 2010 pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat la 31 martie 2009, prin care s-a stabilit că datorează Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit suma de 30.248 RON reprezentând plăți și accesorii ale acestora; anularea sus-menționatului proces-verbal, precum și a deciziei de soluționare a contestației emisă de pârâtă la 18 mai 2009 și exonerarea de plata sumelor stabilite prin aceste acte administrative.

În motivarea cererii, reclamantul a susținut că în calitate de beneficiar a încheiat cu autoritatea pârâtă contractul de finanțare la data de 04 aprilie 2005 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în sumă de 34.227,11 RON, pentru realizarea proiectului „Înființare fermă de creștere a melcilor în comuna Vîrteșcoiu, jud. Vrancea”. În vederea înființării fermei, reclamantul a arătat că a amenajat amplasamentul și a achiziționat din Italia material biologic în vederea primei populari, cheltuială considerată de către pârâtă a nu fi eligibilă. Datorită înghețului excesiv din iarna anului 2006 melcii au murit, împrejurare de forță majoră adusă la cunoștința D.A.D.R.

Vrancea la data de 17 aprilie 2006, în plus, datorită ploilor torențiale însoțite de grindină din 21 mai 2006, ferma a fost distrusă în proporție de peste 70%, fiind adusă la cunoștința autorității contractante și această împrejurare la data de 07 iunie 2006. De la această dată și până la data controlului, respectiv 06 martie 2009, nu a mai purtat corespondență cu pârâta, apreciind că aceasta a luat act de cazul de forță majoră în care s-a aflat. Reclamantul a arătat că la data controlului i s-a pus în vedere să înapoieze integral suma primită cu titlu de ajutor, fără a se ține seama că nerealizarea obiectivului s-a datorat forței majore. Această măsură a fost contestată, iar prin decizia nr. 7908 din 15 aprilie 2009 Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a respins ca nefondată contestația.

Prin sentința nr. 254 din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul I.I.G., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că reclamantul nu a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, în sensul prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, soluția de respingere a acțiunii se impune. Cu privire la cererea de suspendare a executării actului contestat, prima instanță a constatat că reclamantul nu a făcut vreo dovadă privitoare la cazul bine justificat și la paguba iminentă, potrivit art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Pe fond, prima instanță a reținut, pe de-o parte că nu s-au produs dovezi privind motivul de forță majoră ce a determinat neexecutarea contractului, iar pe de altă parte, reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de art. 18 din contractul încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. În acest sens, a constatat că înștiințările către Oficiul Vrancea al Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit au fost făcute cu o mare depășire a termenului de 5 zile prevăzut de art. 18 alin. (3) din contract și, în plus, nu s-au produs acte doveditoare în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de aceeași dispoziție contractuală. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul I.I.G., care a solicitat casarea acesteia și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vrancea, iar în subsidiar trimiterea spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

În motivele de recurs, s-a arătat că instanța competentă să soluționeze cauza era Tribunalul Vrancea, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, prin raportare la criteriul valoric și având în vedere natura debitului contestat. Pe de altă parte, reclamantul a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii, iar sentința este sumar motivată, nefiind arătate motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat mai multe probe ale reclamantului. Așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, cu ocazia dezbaterilor asupra cauzei, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanța din oficiu a pus în discuție motivul de ordine publică al necompetenței materiale a Curții de Apel Galați, în soluționarea cauzei, raportat la valoarea obiectului litigiului.

În baza art. 137 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii. Înalta Curte, examinând obiectul litigiului și legislația aplicabilă, sub aspectul competenței materiale de soluționare, reține următoarele: Reclamantul a supus controlului instanței de contencios administrativ legalitatea procesului-verbal de constatare încheiat la data de 31 martie 2009 privind contractul de finanțare din 04 aprilie 2005 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în sumă de 34.227,11 RON, pentru realizarea proiectului „Înființare fermă de creștere a melcilor în comuna Vîrteșcoiu, jud. Vrancea”, prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit în cuantum de 30.248 RON, reprezentând cheltuială neeligibilă, solicitând totodată și suspendarea executării procesului-verbal de constatare, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Suma în litigiu a fost stabilită în urma verificării modului de utilizare de către reclamant a unor sume plătite din fonduri comunitare, nerambursabile și din bugetul de stat, avansate pentru proiectul în cauză, în temeiul O.G. nr. 79/2003, modificată, privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, ce reprezintă creanță bugetară în condițiile art. 1, 2 și 6 din ordonanță. Conform art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.

Procesul-verbal de constatare din 31 martie 2009 întocmit de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și de Pescuit reprezintă, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, modificată, titlu de creanță, iar potrivit alin. (4), constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc. Potrivit art. 3 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de C. proc. fisc. În raport de natura juridică a creanței, de valoarea care face obiectul recuperării, de natura publică a fondurilor, sunt aplicabile sub aspectul competenței materiale, prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul legal anterior citat. Față de cele anterior reținute, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Vrancea, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.I.G. împotriva sentinței nr. 254 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Vrancea, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2010.