ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5398/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 februarie 2010 pe rolul Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC N.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, anularea procesului-verbal de constatare din 17 noiembrie 2009, a deciziei nr. 25912 din 16 decembrie 2009, emise de către pârâtă, precum și a scrisorii de notificare privind restituirea, pentru neeligibilitate a proiectului „Înființare fermă de melci”, a sumei de 105.363,06 RON, suspendarea scrisorii de notificare până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei acțiuni, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a criticat controlul efectuat de către echipa de verificare a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și constatările cuprinse în Procesul-verbal contestat, susținând că respectă condițiile de eligibilitate prevăzute în contractul-cadru și că renunțarea la proiectul contractat nu este oportună. Prin sentința civilă nr. 46 din data de 16 aprilie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. În motivarea acestei hotărâri, Curtea a arătat că, în raport de dispozițiile art. 3 alin. (2) și art. 6 din O.G.

nr. 79/2003, incidente în speță, actele de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare sunt titluri de creanță ce pot fi contestate în condițiile și termenele stabilite de C. proc. fisc. Față de acest aspect, prima instanță a apreciat că actele administrative contestate în cauză se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuții bugetare, în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, condiții în care acțiunea având ca obiect contestarea acestor acte este de competența instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea creanței bugetare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut că în speță nu sunt incidente, în stabilirea competenței materiale a instanței de judecată, prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 referitoare la cuantumul pretențiilor ce fac obiectul cauzei, ci dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a, cauza de față având ca obiect anularea unor acte emise de o autoritate publică centrală, acte emise ca urmare a nerespectării obligațiilor instituite printr-un contract administrativ. Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului-verbal de constatare din 17 noiembrie 2009, a deciziei nr. 25912 din 16 decembrie 2009, emise de către recurenta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, precum și a scrisorii de notificare privind restituirea, pentru neeligibilitate a proiectului „Înființare fermă de melci”, a sumei de 105.363,06 RON, la care se adaugă penalități și dobânzi conform prevederilor legale în vigoare.

Prin procesul-verbal de constatare din 17 noiembrie 2009, reprezentanții Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit au constatat că intimata-reclamantă nu a respectat obligațiile prevăzute de contractul cadru din 29 iulie 2005, încheiat între recurentă și intimată, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat „Înființare fermă de melci” și au propus recuperarea sprijinului financiar nerambursabil aferent, precum și rezilierea contractului de finanțare. Secțiunea 13 din procesul-verbal prevede că acesta reprezintă titlu de creanță, executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător , cu modificările și completările ulterioare. Decizia nr. 25912 din 16 decembrie 2009 emisă de recurenta-pârâtă, privește soluționarea, în sensul respingerii, a contestației intimatei-reclamante împotriva procesului-verbal descris anterior. Înalta Curte reține că, în contextul constatării unor nereguli în implementarea acestui proiect, nereguli de natură a determina încetarea contractului și restituirea sumelor plătite de către autoritatea contractantă, devin incidente dispozițiile O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător.

Art. 3 alin. (2) și (4) din acest act normativ prevăd că actul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2), creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor. Împotriva titlului de creanță, debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare. În perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale, procedura de contestare și soluționare a contestării urmând a fi cea specifică acestui tip de acte administrative. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte reține că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii, și anume al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Față de obiectul prezentei cauze, care privește contestarea unei creanțe bugetare, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, Înalta Curte constată că în mod corect a determinat prima instanță competența de soluționare a cauzei în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat, cuantum, în speță, de până la 500.000 RON, fără a avea importanță dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală sau locală.

Pentru aceste considerente, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurenta-pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva sentinței civile nr. 46 din data de 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2010.