ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5398/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 februarie

2010 pe rolul Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, reclamanta SC N.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, anularea procesului-verbal de constatare

din 17 noiembrie 2009, a deciziei nr. 25912 din 16 decembrie 2009, emise de către

pârâtă, precum și a scrisorii de notificare privind restituirea, pentru neeligibilitate

a proiectului „Înființare fermă de melci”, a sumei de 105.363,06 RON, suspendarea

scrisorii de notificare până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei

acțiuni, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a criticat

controlul efectuat de către echipa de verificare a Agenției de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit și constatările cuprinse în Procesul-verbal contestat,

susținând că respectă condițiile de eligibilitate prevăzute în contractul-cadru

și că renunțarea la proiectul contractat nu este oportună.

Prin sentința civilă

nr. 46 din data de 16 aprilie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a prezentei

cauze în favoarea Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

În motivarea acestei hotărâri,

Curtea a arătat că, în raport de dispozițiile art. 3 alin. (2) și art. 6 din O.G.

nr. 79/2003, incidente în speță, actele de constatare, stabilire și individualizare

a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum

și accesoriile acestora și costurile bancare sunt titluri de creanță ce pot fi contestate

în condițiile și termenele stabilite de C. proc. fisc.

Față de acest aspect,

prima instanță a apreciat că actele administrative contestate în cauză se înscriu

în categoria actelor administrative ce privesc contribuții bugetare, în sensul dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, condiții în care acțiunea având ca obiect

contestarea acestor acte este de competența instanței de contencios administrativ,

determinată în funcție de valoarea creanței bugetare.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs în termen legal pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recurenta a susținut că

în speță nu sunt incidente, în stabilirea competenței materiale a instanței de judecată,

prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 referitoare la cuantumul

pretențiilor ce fac obiectul cauzei, ci dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a,

cauza de față având ca obiect anularea unor acte emise de o autoritate publică centrală,

acte emise ca urmare a nerespectării obligațiilor instituite printr-un contract

administrativ.

Examinând cauza

în raport de actele și

lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele

ce urmează:

Înalta Curte constată

că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului-verbal

de constatare din 17 noiembrie 2009, a deciziei nr. 25912 din 16 decembrie 2009,

emise de către recurenta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, precum

și a scrisorii de notificare privind restituirea, pentru neeligibilitate a proiectului

„Înființare fermă de melci”, a sumei de 105.363,06 RON, la care se adaugă penalități

și dobânzi conform prevederilor legale în vigoare.

Prin procesul-verbal de

constatare din 17 noiembrie 2009, reprezentanții Agenției de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit au constatat că intimata-reclamantă nu a respectat

obligațiile prevăzute de contractul cadru din 29 iulie 2005, încheiat între recurentă

și intimată, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile pentru punerea

în aplicare a proiectului intitulat „Înființare fermă de melci” și au propus recuperarea

sprijinului financiar nerambursabil aferent, precum și rezilierea contractului de

finanțare.

Secțiunea 13 din procesul-verbal

prevede că acesta reprezintă titlu de creanță, executoriu, în conformitate cu dispozițiile

art. 3 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003

privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum

și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător

, cu modificările

și completările ulterioare.

Decizia nr. 25912 din

16 decembrie 2009 emisă de recurenta-pârâtă, privește soluționarea, în sensul respingerii,

a contestației intimatei-reclamante împotriva procesului-verbal descris anterior.

Înalta Curte reține că,

în contextul constatării unor nereguli în implementarea acestui proiect, nereguli

de natură a determina încetarea contractului și restituirea sumelor plătite de către

autoritatea contractantă, devin incidente dispozițiile O.G. nr. 79/2003

privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum

și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător.

Art. 3

alin. (2) și (4) din acest act normativ prevăd că actul de constatare, stabilire

și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate

din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu

de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ

fiscal prevăzute de C. proc. fisc.

Potrivit dispozițiilor

art. 4 alin. (2), creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate

sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin

creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare

nerambursabile și debitorilor.

Împotriva titlului de creanță, debitorul poate formula contestație

la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G.

nr. 92/2003

privind

C.

proc. fisc.,

aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 174/2004

, republicată,

cu modificările și completările ulterioare.

În perspectiva

acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va

fi asimilat, în esență, contestării

unui act administrativ de stabilire a unei creanțe

fiscale, procedura de contestare și soluționare a contestării urmând a fi cea specifică

acestui tip de acte administrative.

În conformitate cu dispozițiile

art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte reține că

Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare

a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii,

și anume al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului

litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum

și accesorii ale acestora.

Față de obiectul prezentei

cauze, care privește contestarea unei creanțe bugetare, rezultată din nereguli privind

utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, Înalta Curte constată că în

mod corect a determinat prima instanță competența de soluționare a cauzei în raport

de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat, cuantum,

în speță, de până la 500.000 RON, fără a avea importanță dacă actul atacat este

emis de o autoritate publică centrală sau locală.

Pentru aceste considerente,

nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurenta-pârâtă Agenția

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în baza dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de Agenția

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva sentinței civile nr. 46 din

data de 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2010.