ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3997/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 09 aprilie 2010, reclamanta

SC E.F.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit, suspendarea executării actelor administrative, respectiv proces-verbal

de constatare încheiat la 17 august 2009, adresa din 20 august 2009 prin care se

solicită restituirea fondurilor comunitare și decizia de soluționare a contestației

din 10 noiembrie 2009 emisă de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit, prin Comisia de soluționare a contestației.

În motivarea cererii de

suspendare s-a susținut că urgența soluționării cererii este justificată de faptul

că urmează a se porni executarea silită împotriva reclamantei de către A.F.P. Comunală

Focșani 1 pentru suma de 4.363.960 RON, solicitând suspendarea executării actelor

administrative menționate până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare a acestora

ce face obiectul Dosarului nr. 478/2/2010 al acestei instanțe.

S-a arătat că cererea

întrunește condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența

cazului bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Prin decizia nr. 235796

din 10 noiembrie 2009, în mod nelegal contestația a fost respinsă motiv pentru care

a fost atacată prin introducerea unei acțiuni în anulare potrivit art. 8 și urm.

din Legea nr. 554/2004.

În privința cazului bine

justificat, reclamanta a considerat că justifică un interes legitim pentru a solicita

suspendarea executării, deoarece prin procesul-verbal de constatare emis de pârâtă

i s-a pus în vedere să restituie întreaga finanțare primită fără însă a i se comunica

toată documentația care a stat la baza emiterii unei astfel de decizii și fără a

se constata existența unei fraude.

Prin sentința civilă

nr. 2344 din 17 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC E.F.P. SRL

a executării procesului-verbal de constatare din 19 august 2009, a notificării de

debit din 20 august 2009 și a deciziei nr. 23579 din 10 noiembrie 2009 emise de

pârâta Agenția de Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, suspendarea executării actului administrativ unilateral

poate fi solicitată de reclamant în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente și prin cerere separată adresată instanței competente pentru

anularea actului atacat.

Conform dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. t) din același act normativ, cazurile bine justificate sunt

reprezentate de împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Examinând aparența de

legalitate a procesului-verbal de constatare din 19 august 2009, a deciziei de soluționare

a contestației din 10 noiembrie 2009 și a notificării de debit din 20 august 2009

emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prima instanță a

constatat că nu există motive temeinice de natură să afecteze prezumția de legalitate

a actului administrativ în considerarea următoarelor aspecte:

- conform prevederilor

contractului de finanțare încheiat între părți prin neregularitate în accepțiunea

contractului se înțelege orice încălcare a prevederilor contractului și a acordului

de finanțare ratificat prin Legea nr. 316/2001;

- reclamanta nu a respectat

obligațiile pe care și le-a asumat prin semnarea acestui contract, nereguli semnalate

atât de Departamentul de Luptă Antifraudă, cât și de Oficiul European de Luptă Contra

Fraudei, instituții care au recomandat rezilierea contractului de finanțare și recuperarea

fondurilor comunitare acordate în cadrul acestui contract, așa cum rezultă din nota

de informare, cât și de D.N.A. - Serviciul Teritorial Galați care a făcut cunoscut

că efectuează acte de urmărire penală față de reprezentantul legal al SC E.F.P.

SRL pentru infracțiuni prevăzute în Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea

și sancționarea faptelor de corupție.

A concluzionat Curtea

de Apel București că indiciile de nelegalitate invocate de reclamantă nu înlătură

aparența de legalitate a actelor administrative contestate și nu fac dovada îndeplinirii

condiției cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea

nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția

prevenirii unei pagube iminente, prima instanță a reținut că obligația de plată

stabilită în sarcina reclamantei în cuantum de 4.180.037,99 RON raportate la cifra

de afaceri înregistrată de societate în această perioadă, cât și caracterul de tip

executoriu al acestor acte administrative, ar fi îndeplinită însă măsura suspendării

executării nu poate fi dispusă deoarece este necesară îndeplinirea cumulativă a

celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv

și existența unui caz bine justificat, ce nu este îndeplinită în cauză.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC E.F.P. SRL, care a invocat ca

temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.,

susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.

Astfel, susține recurenta,

instanța de fond nu a analizat niciunul dintre motivele de nelegalitate invocate

în cererea de suspendare și că a ajuns în mod nejustificat la concluzia inexistenței

unui caz bine justificat.

Recurenta argumentează

că obligațiile bugetare au fost stabilite fără un temei legal cert, iar Criteriul

EG11 a fost aplicat pe baza unei interpretări, care nu are o bază logică și nici

temei economico-financiar.

Astfel, criteriul de eligibilitate

„EG11 Aveți pierderi financiare, datorii fiscale sau sociale”, trebuie să se refere

la perioada anterioară depunerii dosarului pentru finanțare, iar nu și la perioada

următoare, caz în care ar fi trebuit să existe un criteriu suplimentar „EG12 Vă

asumați responsabilitatea de a menține acest răspuns pe toată durata proiectului,

precum și în anii ulteriori de supraveghere, sub sancțiunea restituirii integrale

a finanțării?”.

Autoritatea publică intimată

a formulat întâmpinare prin care a combătut criticile recursului, susținând, în

esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Recursul este fondat.

Într-adevăr, potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care

a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară

instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ (…)”.

Noțiunea de caz bine justificat

a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege ca fiind acele împrejurări

legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ.

Instanța de recurs reține,

din textul legal de mai sus, că este vorba de împrejurări vădite care pot fi observate

de instanța de contencios administrativ fără cercetarea fondului cauzei, cum ar

fi încălcarea flagrantă a procedurii de emitere/adoptare a actului administrativ,

încălcarea regulilor de competență, lipsa evidentă a unui temei legal etc.

Or, în cauză, împrejurarea

invocată de societatea comercială recurentă constă din propriile sale susțineri

cu privire la interpretarea conținutului criteriului de eligibilitate „EG11 Aveți

pierderi financiare, datorii fiscale sau sociale” și aplicarea în timp a acestui

criteriu, ceea ce reprezintă un aspect care nu poate fi cercetat decât cu ocazia

soluționării fondului cauzei.

Recurenta a susținut că

instanța de fond nu a analizat motivele de nelegalitate invocate în cererea de suspendare,

dar instanța de fond nici nu avea temei să facă o astfel de analiză, ea fiind obligată

să verifice susținerile făcute fără a se antepronunța cu privire la legalitatea

actului administrativ, prezumat a fi legal până la pronunțarea unei hotărâri definitive

și irevocabile contrare.

Astfel fiind, în mod judicios

a reținut instanța de fond că cererea de suspendare nu se întemeiază pe un caz bine

justificat, astfel că cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu sunt

îndeplinite.

În concluzie, recursul

formulat este neîntemeiat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică,

urmând ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC E.F.P. SRL împotriva sentinței civile nr. 2344 din 17 mai 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2010.