ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5876/2011

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 15 iunie

2011, SC A.C.E. SRL a chemat în judecată Agenția de Plăți și Dezvoltare Rurală

și Pescuit, solicitând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 25872

din 24 noiembrie 2010 și a Procesului-verbal de constatare nr. 19761 din 16

septembrie 2010 prin care s-a stabilit un debit de 806.195 RON, aferent

contractului de finanțare nr. 3.10102553700355/2006.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și necesitatea prevenirii

unei pagube iminente.

Prin Sentința civilă

nr. 4559 din 29 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că aspectele relevate de reclamantă,

privind lipsa investigării, nemotivarea procesului-verbal de constatare și

lipsa de apărare nu se încadrează în sintagma "caz bine justificat",

neconstituind împrejurări de fapt și de drept care să fie de natură să creeze o

îndoială serioasă asupra legalității actelor administrative în litigiu.

Referitor la cerința

pagubei iminente, instanța de fond a constatat că simpla declanșare a executării

silite și blocarea conturilor societății nu sunt suficiente pentru a face

dovada îndeplinirii acestei condiții.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta SC A.C.E. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a

învederat că, în raport de procesul-verbal încheiat de reprezentanții pârâtei

la 6 septembrie 2009, constatările din procesul-verbal întocmit în 2010 sunt de

natură a crea dubii importante asupra legalității deciziei de impunere,

întrucât, pe de o parte prin fuziunea prin absorbție a beneficiarei

contractului de finanțare se păstrează natura proprietății utilajelor

achiziționate, iar pe de altă parte, dispozițiile legale în vigoare nu

sancționează beneficiarul a două contracte de finanțare a căror valoare eligibilă

totală depășește suma de 500.000 euro.

Reclamanta a mai

arătat că și cerința prejudiciului iminent și previzibil este îndeplinită,

societatea fiind în plină campanie agricolă, iar pentru desfășurarea

activității sunt indispensabile bunurile supuse executării.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, cu ocazia

soluționării cererii de suspendare a executării unor acte administrative se

poate efectua doar o cercetare sumară a aparenței dreptului, în cadrul

procedurii prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, neputând fi

prejudecat fondul litigiului.

Cazul bine

justificat, astfel cum este reglementată această noțiune de art. 2 lit. t) din

Legea contenciosului administrativ, nu poate fi argumentat prin invocarea unor

aspecte ce țin efectiv de legalitatea actului administrativ, vizând fondul, și

care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.

Or, împrejurările

invocate de reclamantă referitoare la efectele fuziunii celor două societăți

comerciale asupra contractului de finanțare, existența sau inexistența

acordului pârâtei pentru acea operațiune, interpretarea fișei tehnice cu

privire la plafonul maxim al valorii eligibile, contradicțiile dintre

procesele-verbale de constatare vizează evident fondul litigiului și nu pot

constitui temei pentru a reține ca îndeplinită condiția cazului bine

justificat.

De asemenea, nici

cerința pagubei iminente, astfel cum este definită de art. 2 lit. ș) din Legea

nr. 554/2004, nu este întrunită, presupunând existența în cuprinsul actului

vizat a unor dispoziții care, puse în executare, ar putea produce un prejudiciu

greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza admiterii acțiunii în anulare ceea

ce nu s-a invocat și nu s-a dovedit în cauză.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de SC A.C.E. SRL împotriva Sentinței nr. 4559 din 29 iunie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 decembrie 2011.