ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1970/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1970/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Sesizarea
instanței de fond.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel
Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC „U.” SRL, în
contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de
Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a solicitat suspendarea executării
procesului-verbal de constatare încheiat la 4 octombrie 2010 până la
pronunțarea instanței de fond în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii
se arată că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea
nr. 554/2004, respectiv, existența unui caz bine justificat și iminența
producerii unei pagube dar și condiția că reclamantul a declanșat procedura
prealabilă administrativă.
Cazul bine justificat
este îndeplinit pentru că procesul-verbal a fost emis exclusiv în baza unor
presupuneri de nelegalitate care nu puteau fi săvârșite de societatea
reclamantă și eventual de unul dintre ofertanți și fără a fi cercetată natura
implicării societății în presupusa neregulă.
Și condiția pagubei
iminente este îndeplinită, deoarece suma de plată - 3.457.093,11 RON are ca
dată scadentă 5 noiembrie 2010, dar societatea reclamantă mai are de plată suma
de 17.375.380 RON ce vizează datorii curente către bugetul de stat, liniile de
credit și obligațiile salariale, fără a fi inclusă plata către furnizori.
Dacă s-ar executa
plata sumei stabilite prin actul de control s-ar perturba activitatea
societății deși valoarea proiectului în totalitate sa a fost eligibilă.
Soluția instanței
de fond.
Prin Sentința nr.
313/CA/2010 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal,
a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamantă și s-a dispus
suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat la 4 octombrie
2010 de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea
soluției, instanța de fond a considerat că sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cazul bine justificat
este îndeplinit pentru că sunt dovedite stări de fapt și de drept de natură a
crea o îndoială serioasă asupra actului administrativ în litigiu.
În ceea ce privește
paguba iminentă s-a constatat că prin plata sumei de 3.457.093,11 RON
activitatea societății ar fi perturbată, prin imposibilitatea acesteia de a-și
achita la timp debitele scadente către persoanele juridice cu care are relații
comerciale sau către bănci, ceea ce ar implica executarea silită a petentei.
Calea de atac
exercitată.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și
Pescuit, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs
se arată că instanța de fond a făcut trimitere la dificultățile create
societății prin executarea actului administrativ fără a raporta această sumă la
cifra de afaceri a societății sau la fondul de salarii alocat angajaților
acesteia și fără să pună în vedere reclamantului să facă dovada cu acte, în
acest sens sentința fiind nemotivată.
Se precizează, în
cadrul motivelor de recurs, apărări ce vizează fondul cauzei, respectiv
derularea procesului de selectare a ofertelor, controlul făcut de O.L.A.F.,
dispozițiile legale incidente în cauză ce au dus la întocmirea
procesului-verbal a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză.
Invocarea ca motiv de
suspendare a faptului că executarea silită ar determina intrarea în procedura
insolvenței este considerată o simplă supoziție și o stratagemă de evitare a
achitării unui debit ce grevează bugetul de stat consolidat.
Referitor la
nelegalitatea actului administrativ s-a arătat că a fost întocmit cu
respectarea O.G. nr. 79/2003, iar suspendarea este numai o excepție de la
executarea actelor administrative ce se bucură de prezumția de legalitate.
S-a apreciat că nu
sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004
și se impune respingerea cererii de suspendare.
Ulterior, la termenul
din 18 februarie 2011, s-a invocat de către recurentă, incidența în cauză a
dispozițiilor art. 14 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, având în
vedere că nu s-a formulat acțiune în anulare în termen de 60 de zile de la
obținerea suspendării executării actului administrativ.
SC „U.” SRL a
formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a
depus la dosar un certificat de grefă din care rezultă că s-a formulat acțiune
în anulare ce se află pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială,
contencios administrativ și fiscal.
S-a depus la dosar
decizia de soluționare a contestației administrative din 15 noiembrie 2010.
La termenul din 18
martie 2011, intimata SC „U.” SRL a invocat excepția de neconstituționalitate a
art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 pentru că ar încălca
prevederile art. 21, art. 24 alin. (1), art. 61 alin. (1) și art. 129 din
Constituție.
Prin Încheierea din 1
aprilie 2011 s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu
soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată.
În raport de
modificarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, s-a procedat la soluționarea
recursului ce face obiectul Dosarului nr. 1028/2010.
Soluția instanței
de recurs.
După examinarea
motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va
admite recursul dar pentru următoarele considerente:
Prin sentința
atacată, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ
și fiscal, la 24 noiembrie 2010 s-a dispus, în baza art. 14 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004, suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat
la 4 octombrie 2010 de A.P.D.R.P. până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru că pe timpul
soluționării recursului a fost invocată încetarea de drept a măsurii
suspendării, așa cum prevăd dispozițiile art. 14 alin. (1) teza ultimă din
Legea nr. 554/2004, se va analiza cu prioritate această excepție.
Într-adevăr, potrivit
art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru
prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a
autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței
competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la
pronunțarea instanței de fond”.
În cauză, s-a
solicitat suspendarea unui proces-verbal de constatare, procedura
administrativă este obligatorie și nu se poate formula acțiune în instanță
decât după soluționarea acestei proceduri.
În speță, procedura
administrativă a fost soluționată chiar anterior pronunțării instanței de fond,
respectiv prin Decizia din 15 noiembrie 2011, comunicată reclamantei la 19
noiembrie 2011.
Art. 14 alin. (1)
teza finală din Legea nr. 554/2004 prevede că suspendarea încetează de drept și
fără nicio formalitate în cazul în care partea vătămată nu introduce acțiune în
anularea actului în termen de 60 de zile.
Față de formularea
textului rezultă că legea a instituit, prin modificările aduse de Legea nr.
262/2007, un termen de 60 de zile în care partea vătămată, care a obținut
hotărâre judecătorească de suspendare, în temeiul art. 14 alin. (1) din
Legea nr. 554/204
să fie obligată să formuleze acțiune
în anularea actului suspendat, pentru că altfel intervenea încetarea de drept a
măsurii suspendării dispuse de instanță.
În cauză, partea
vătămată a formulat acțiune în anulare a procesului-verbal de constatare și a
deciziei emise în urma contestației împotriva aceluiași proces-verbal la data
de 1 martie 2011, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de lege,
termen care curge de la data pronunțării soluției de admitere a cererii de
suspendare.
Cum nu a fost
formulată acțiune în anulare în termen de 60 de zile de la data pronunțării
suspendării - 24 noiembrie 2011, în baza art. 14 alin. (1) teza finală din
Legea nr. 554/2004, se va constata încetată de drept măsura suspendării
procesului-verbal de constatare din 4 octombrie 2010 emis de Agenția de Plăți
pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.
Pentru că recursul a
fost soluționat pe excepția încetării de drept a măsurii suspendării, nu mai
pot fi analizate motivele de recurs ce vizau admiterea cererii de suspendare
pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr.
554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți
pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva Sentinței nr. 313 din 24 noiembrie
2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal.
Modifică sentința
atacată.
Constată încetată de
drept măsura suspendării procesului-verbal de constatare din 4 octombrie 2010
emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 aprilie 2011.