ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1970/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1970/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC „U.” SRL, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat la 4 octombrie 2010 până la pronunțarea instanței de fond în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În motivarea cererii se arată că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube dar și condiția că reclamantul a declanșat procedura prealabilă administrativă.
Cazul bine justificat este îndeplinit pentru că procesul-verbal a fost emis exclusiv în baza unor presupuneri de nelegalitate care nu puteau fi săvârșite de societatea reclamantă și eventual de unul dintre ofertanți și fără a fi cercetată natura implicării societății în presupusa neregulă. Și condiția pagubei iminente este îndeplinită, deoarece suma de plată - 3.457.093,11 RON are ca dată scadentă 5 noiembrie 2010, dar societatea reclamantă mai are de plată suma de 17.375.380 RON ce vizează datorii curente către bugetul de stat, liniile de credit și obligațiile salariale, fără a fi inclusă plata către furnizori. Dacă s-ar executa plata sumei stabilite prin actul de control s-ar perturba activitatea societății deși valoarea proiectului în totalitate sa a fost eligibilă.
2. Soluția instanței de fond. Prin Sentința nr. 313/CA/2010 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamantă și s-a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat la 4 octombrie 2010 de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea soluției, instanța de fond a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Cazul bine justificat este îndeplinit pentru că sunt dovedite stări de fapt și de drept de natură a crea o îndoială serioasă asupra actului administrativ în litigiu. În ceea ce privește paguba iminentă s-a constatat că prin plata sumei de 3.457.093,11 RON activitatea societății ar fi perturbată, prin imposibilitatea acesteia de a-și achita la timp debitele scadente către persoanele juridice cu care are relații comerciale sau către bănci, ceea ce ar implica executarea silită a petentei.
3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, considerând-o nelegală și netemeinică. În motivele de recurs se arată că instanța de fond a făcut trimitere la dificultățile create societății prin executarea actului administrativ fără a raporta această sumă la cifra de afaceri a societății sau la fondul de salarii alocat angajaților acesteia și fără să pună în vedere reclamantului să facă dovada cu acte, în acest sens sentința fiind nemotivată. Se precizează, în cadrul motivelor de recurs, apărări ce vizează fondul cauzei, respectiv derularea procesului de selectare a ofertelor, controlul făcut de O.L.A.F., dispozițiile legale incidente în cauză ce au dus la întocmirea procesului-verbal a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză.
Invocarea ca motiv de suspendare a faptului că executarea silită ar determina intrarea în procedura insolvenței este considerată o simplă supoziție și o stratagemă de evitare a achitării unui debit ce grevează bugetul de stat consolidat. Referitor la nelegalitatea actului administrativ s-a arătat că a fost întocmit cu respectarea O.G. nr. 79/2003, iar suspendarea este numai o excepție de la executarea actelor administrative ce se bucură de prezumția de legalitate. S-a apreciat că nu sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și se impune respingerea cererii de suspendare. Ulterior, la termenul din 18 februarie 2011, s-a invocat de către recurentă, incidența în cauză a dispozițiilor art. 14 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, având în vedere că nu s-a formulat acțiune în anulare în termen de 60 de zile de la obținerea suspendării executării actului administrativ.
SC „U.” SRL a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a depus la dosar un certificat de grefă din care rezultă că s-a formulat acțiune în anulare ce se află pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. S-a depus la dosar decizia de soluționare a contestației administrative din 15 noiembrie 2010. La termenul din 18 martie 2011, intimata SC „U.” SRL a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 pentru că ar încălca prevederile art. 21, art. 24 alin. (1), art. 61 alin. (1) și art. 129 din Constituție. Prin Încheierea din 1 aprilie 2011 s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată.
În raport de modificarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, s-a procedat la soluționarea recursului ce face obiectul Dosarului nr. 1028/2010. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul dar pentru următoarele considerente: Prin sentința atacată, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, la 24 noiembrie 2010 s-a dispus, în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat la 4 octombrie 2010 de A.P.D.R.P. până la pronunțarea instanței de fond. Pentru că pe timpul soluționării recursului a fost invocată încetarea de drept a măsurii suspendării, așa cum prevăd dispozițiile art. 14 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 554/2004, se va analiza cu prioritate această excepție.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond”. În cauză, s-a solicitat suspendarea unui proces-verbal de constatare, procedura administrativă este obligatorie și nu se poate formula acțiune în instanță decât după soluționarea acestei proceduri. În speță, procedura administrativă a fost soluționată chiar anterior pronunțării instanței de fond, respectiv prin Decizia din 15 noiembrie 2011, comunicată reclamantei la 19 noiembrie 2011. Art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 prevede că suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate în cazul în care partea vătămată nu introduce acțiune în anularea actului în termen de 60 de zile.
Față de formularea textului rezultă că legea a instituit, prin modificările aduse de Legea nr. 262/2007, un termen de 60 de zile în care partea vătămată, care a obținut hotărâre judecătorească de suspendare, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/204 să fie obligată să formuleze acțiune în anularea actului suspendat, pentru că altfel intervenea încetarea de drept a măsurii suspendării dispuse de instanță. În cauză, partea vătămată a formulat acțiune în anulare a procesului-verbal de constatare și a deciziei emise în urma contestației împotriva aceluiași proces-verbal la data de 1 martie 2011, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, termen care curge de la data pronunțării soluției de admitere a cererii de suspendare.
Cum nu a fost formulată acțiune în anulare în termen de 60 de zile de la data pronunțării suspendării - 24 noiembrie 2011, în baza art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, se va constata încetată de drept măsura suspendării procesului-verbal de constatare din 4 octombrie 2010 emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Pentru că recursul a fost soluționat pe excepția încetării de drept a măsurii suspendării, nu mai pot fi analizate motivele de recurs ce vizau admiterea cererii de suspendare pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva Sentinței nr. 313 din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată. Constată încetată de drept măsura suspendării procesului-verbal de constatare din 4 octombrie 2010 emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.