ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5330/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5330/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Procedura în fața
primei instanțe
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a Vlll-a contencios
administrativ și fiscal, reclamanta SC I.C. SA , în contradictoriu cu pârâta
Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a solicitat suspendarea
executării procesului-verbal de constatare încheiat la data de 2 februarie 2011
privind proiectul "Modernizarea morii aparținând SC I.C. SA din
localitatea B., județul Vaslui", până la soluționarea de către instanța de
fond a unei eventuale acțiuni în anularea actului.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că la data de 9 februarie 2007 a încheiat cu pârâta contractul
cadru pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile
programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală
S.A.P.A.R.D.-România.
Contractul, având ca obiect
acordarea unei finanțări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă către
reclamantă, pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat "Modernizarea
morii aparținând SC I.C. SA din localitatea B., județul Vaslui", a fost executat,
proiectul fiind realizat potrivit legii și implementat în totalitate în perioada
2007-2009, plățile către beneficiar fiind efectuate integral, în cuantum de 2.895.892,38
RON achitați în patru tranșe.
A mai arătat reclamanta
că, prin procesul verbal încheiat la data de 2 februarie 2011 s-a stabilit în sarcina
sa un debit în valoare totală de 2.222.468,30 RON (tranșa I, 186.231,80 RON, tranșa
II 1.194.373,29 RON, tranșa III 84.255,31 RON, tranșa IV 757.607,90 RON), după cum
urmează:
a. bugetul Uniunii Europene
1.666.851,00 RON, respectiv
b. bugetul public național
555.617,10 RON, sume la care se vor adăuga majorările și penalitățile calculate
potrivit legii în caz de neplată.
Reclamanta a afirmat că
în cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat, întrucât pârâta, prin
intermediul Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (C.R.P.D.R.P.)
a verificat și a avizat favorabil dosarele de achiziții cu privire la care s-au
constatat nereguli încă de la momentul desfășurării procedurilor de selectare a
partenerilor de afaceri pentru construcția morii. Sub acest aspect, reclamanta apreciază
ca inadmisibilă sancționarea sa, după implementarea cu succes a proiectului, pentru
lipsa de diligentă în întocmirea dosarelor de achiziții, în condițiile în care aceste
dosare au fost analizate și avizate favorabil de către C.R.P.D.R.P. la data de 30
octombrie 2006.
În ceea ce privește condiția
pagubei iminente, reclamanta a arătat că la data de 31 martie 2011 avea un sold
de 178.384 RON, iar executarea intempestivă a unei creanțe de aproape 525.000 Euro
ar putea avea consecințe deosebit de grave asupra activității sale, putând conduce
chiar la insolvență.
Prin întâmpinarea formulată,
pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanta nu face dovada îndeplinirii
condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării
unui act administrativ, susținând, în esență, că eligibilitatea cheltuielilor este
supusă controlului pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare.
În acest sens, a indicat că reclamanta a derulat proceduri de achiziții cu încălcarea
pct. 16 cap. V din Instrucțiuni, precum și a obligațiilor asumate prin contractul
de finanțare.
Hotărârea Curții de
Apel
Prin sentința nr. 2030
pronunțată în data de 15 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC
I.C. SA ,în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și
Pescuit și, în consecință
,
a suspendat executarea procesului-verbal de
constatare din 2 februarie 2011 pana la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a se pronunța astfel,
prima instanța a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, că la data
de 9 februarie 2007 s-a încheiat cu pârâta contractul cadru pentru acordarea ajutorului
financiar nerambursabil în condițiile programului special de preaderare pentru agricultură
și dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D. România. Obiectul contractului l-a reprezentat
acordarea unei finanțări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă către
reclamantă, pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat „Modernizarea morii
aparținând SC I.C. SA din localitatea B., județul Vaslui”.
Prin procesul verbal de
constatare încheiat la data de 2 februarie 2011 s-a reținut în sarcina reclamantei
obligația de plată a sumei de 2.222.468,30 RON, reprezentând cheltuieli neeligibile
efectuate pentru implementarea proiectului. Concret, pârâta a constatat nereguli
în ceea ce privește procedurile de achiziții utilaje pentru modernizarea morii și
lucrări de construcții și montat utilaje deși nu a avut nicio obiecție cu privire
la achizițiile efectuate de reclamantă, care au fost avute în vedere la încheierea
acordului de finanțare.
A mai a reținut instanța
că la data controlului proiectul era finalizat.
Sintetizând, în privința
cazului bine justificat, instanța a reținut că inițial pârâta a avizat favorabil
achizițiile efectuate de reclamantă, considerându-le implicit eligibile însă după
finalizarea proiectului, prin procesul verbal de constatare analizat a reținut săvârșirea
unor nereguli deși datele erau aceleași ca la data avizării .
În fine, instanța arată
că, în ceea ce privește condiția pagubei iminente executarea creanței consemnate
în procesul verbal de constatare, titlu executoriu potrivit legii, ar avea un impact
negativ asupra situației financiare relativ precare a reclamantei, astfel cum este
relevată din actele depuse la dosar.
Recursul declarat de
pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit
Împotriva acestei sentințe,
în termen legal, a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală
și Pescuit invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
din C.
proc. civ.
Recurenta a prezentat
pe larg cadrul normativ aplicabil, precum și situația de fapt, punctând următoarele
aspecte:
-eligibilitatea cheltuielilor
este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului
de finanțare, iar nu numai în etapa prealabilă semnării contractului de finanțare;
- neregulile semnalate
de D.L.A.F. vizează procedura de servicii de consultanță și proiectare, procedura
de achiziții utilaje pentru modernizarea morii și procedura de achiziții lucrări
de construcții și montaje utilaje; ele au determinat-o pe recurentă, în conformitate
cu prevederile art. 2 pct. 13 și art. 8 pct. 4 din H.G. nr. 1306/2007 să declanșeze
procedura de recuperare a finanțării primite;
- referitor la condiția
pagubei iminente, recurenta a insistat asupra ideii că nu orice diminuare a patrimoniului
are o atare semnificație, ci doar cea ilicită, ceea ce nu este cazul în speță.
Apărările intimatei
SC I.C. SA București
Prin întâmpinarea înregistrată
la data de 23 septembrie 2011, intimata a solicitat, în principal, constatarea nulității
recursului, în temeiul art. 306 alin. (1) din C. proc. civ. și, în subsidiar, respingerea
ca nefondat.
Intimata a susținut că
recursul nu este structurat conform art. 304 din C. proc. civ. și aspectele învederate
de recurentă nu au legătură cu soluția criticată ci mai degrabă cu fondul pricinii.
Răspunzând la aspectele
învederate de recurentă, intimata a insistat pe poziția contradictorie a autorităților
cu competențe în materie și pe ideea că toate procedurile vizate de procesul verbal
în discuție s-au derulat legal. Analizând punctual fiecare dintre presupusele nereguli,
intimata a conchis în sensul că prevederile pct. 16 cap. V din Instrucțiunile de
achiziții au fost eronat citate de recurentă, care a inserat în text conjuncția
„și” în loc de „sau”, ceea ce schimbă complet datele problemei; presupusa favorizare
a societății B. nu a existat pentru că referatul la care se referă D.L.A.F. este
ulterior adjudecării; în fine a mai susținut că nu s-a probat că datoriile societății
Crestfer ar fi fost scadente.
Referitor la „paguba iminentă”,
intimata a afirmat că executarea intempestivă a unei sume de aproximativ 525.000
Euro, în contextul economic actual, i-ar bloca întreaga activitate și a prezentat
situația ratelor de credit și a debitelor lunare ale societății comerciale.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând cu prioritate
excepția nulității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte
constată că nu este cazul să pronunțe această sancțiune întrucât calea de atac este
exercitată în contextul permisiv al art. 304
1
din C. proc. civ. Pe de
altă parte, din prezentarea recursului, rezultă că recurenta combate modul în care
prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art. 14 alin. (1) raportat
la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, ceea ce, în baza art.
306 alin. (3) din C. proc. civ., face posibilă încadrarea criticilor în motivul
de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Recursul este însă nefondat
și va fi respins ca atare, pentru argumentele expuse în continuare.
Argumente de fapt și
de drept relevante
Intimata-reclamantă a
învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere de suspendare
a executării procesului verbal de constatare încheiat de recurenta-pârâtă la data
de 1 februarie 2011, privind proiectul „Modernizarea morii aparținând SC I.C.
SA din localitatea B, județul Vaslui”.
Prin acest act administrativ
fiscal s-a stabilit în sarcina intimatei un debit total de 2.222.468,30 RON, după
cum s-a prezentat detaliat la pct. 1.1 din această decizie.
Examinând cele două condiții
impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru acordarea suspendării:
„cazul bine justificat” și „paguba iminentă”, judecătorul de la Curtea de apel a
ajuns la concluzia că în speță sunt îndeplinite.
Această concluzie este
împărtășită și de instanța de control judiciar.
Contrar solicitărilor
recurentei, Înalta Curte nu poate tranșa chestiunile de fond și nu poate intra în
verificarea aspectelor de detaliu ce vizează presupusele nereguli reținute în procesul
verbal, mai ales că implică ample verificări ale situației de fapt.
În procedura sumară reglementată
de art. 14 din Legea nr. 554/2004 instanța nu se pronunță asupra legalității actului
administrativ, însă pentru a lămuri elementele cerute de art. 2 lit. t) din lege
pentru existența cazului bine justificat este obligatorie „pipăirea”fondului și
identificarea acelor „împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt
de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
Referitor la cazul bine
justificat
În cauză nu se contestă
că proiectul pentru care s-a încheiat contractul de finanțare a fost executat și
implementat în perioada 2007-2009, plățile către beneficiar, în cuantum de 2.895.892,38
RON, fiind efectuate integral.
De asemenea, în cauză
nu se contestă că dosarele de achiziții depuse de intimată, înregistrate la Centrul
Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit au fost avizate favorabil
la data de 30 octombrie 2006.
Ceea ce este supusă contestării
este poziția contradictorie a organelor statului cu competențe în domeniul aprobării
și verificării fondurilor S.A.P.A.R.D., în concret a D.L.A.F. care a generat emiterea
procesului verbal în discuție, precum și a recurentei.
Prima instanță a punctat
convingător această împrejurare, reținând că, fără a contesta competențele recurentei
de a verifica modul de implementare a proiectului, totuși, cel puțin prima facie,
procesul verbal de constatare a reținut existența unor nereguli în legătură cu procedurile
de achiziții, în baza unor elemente factuale existente la data avizării lor favorabile.
În plus, nu este lipsită
de semnificație juridică invocarea unor reglementări redate trunchiat ori chiar
eronat de emitentul actului administrativ, cum ar fi prevederile art. 16 cap. V
din Instrucțiunile de achiziții, unde, enumerându-se motivele de excludere a participării
la contractele de achiziții se arată în preambul că:
„Persoanele fizice și
juridice care nu sunt îndreptățite să participe la competiția de ofertare sau să
nu li se acorde contracte sunt cele care ...” iar nu „... și să nu li se acorde
contracte sunt cele care...” cum a reținut recurenta.
Aceste elemente sunt de
natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ
examinat și conturează îndeplinirea condiției „cazului bine justificat”.
Referitor la paguba iminentă.
Și în această privință
soluția primei instanțe este la adăpost de orice critică.
Într-adevăr, executarea
debitului în litigiu, ar conduce societatea intimată într-o situație financiară
dificilă, întrucât potrivit înscrisurilor prezentate în probațiune în recurs la
data de 1 martie 2011 avea un sold disponibil de 158.600 RON și avea de îndeplinit
o serie de obligații esențiale pentru derularea activității sale curente, cum ar
fi achitarea ratelor de credit la contractele de credit în vigoare, a furnizorilor
de utilități, a taxelor și impozitelor datorate statului, a salariilor, cheltuieli
care însumate depășesc soldul menționat.
În plus, suspendarea executării
a fost dispusă numai până la soluționarea acțiunii în anulare de către prima instanță,
așa încât Înalta Curte apreciază că există suficiente temeiuri pentru păstrarea
soluției.
Temeiul legal al soluției
instanței de recurs
Pe considerentele expuse
la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. și
art. 14 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Agenția de
Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva sentinței nr. 2030 din 15 martie
2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 noiembrie
2011.