ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4719/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

formulată, reclamanta SC S. SA, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., a

formulat cerere de suspendare a executării procesului-verbal de constatare încheiat

la data de 7 martie 2011 de A.P.D.R.P. și comunicat reclamantei la data de 14

martie 2011, prin care s-a stabilit în sarcina SC S. SA un debit de 864.250 RON,

reprezentând cheltuieli aferente proiectului „Investiții pentru îmbunătățirea

prelucrării primare a lemnului, utilaje pentru gaterarea buștenilor, tocarea și

brichetarea deșeurilor în comuna V., județul Neamț”, declarate neeligibile,

împotriva căreia a formulat contestație în condițiile art. 205 și urm. din O.G.

nr. 92/2003, republicată, privind C. proc. fisc.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că la data de 30 octombrie 2006 s-a încheiat între reclamantă, în calitate

de beneficiar, și A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă, contractul-cadru

din 30 octombrie 2006 (denumit în cele ce urmează contractul de finanțare), având

ca obiect acordarea unui ajutor financiar nerambursabil în condițiile programului

Special de Preaderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală-SAPARD, pentru punerea

în aplicare a proiectului intitulat „Investiții pentru îmbunătățirea prelucrării

primare a lemnului, utilaje pentru gaterarea buștenilor, tocarea și brichetarea

deșeurilor în comuna V., județul Neamț”.

Valoarea totală eligibilă

a proiectului este de 1.728.500 RON, din care 864.250 RON reprezintă finanțarea

nerambursabilă acordată de A.P.D.R.P., obiectivul fiind realizarea unei linii tehnologice

moderne pentru gaterarea buștenilor, precum și a unei instalații de brichetare a

deșeurilor rezultate din prelucrarea primară a lemnului.

În urma verificărilor

de către A.P.D.R.P. a dosarelor cererilor de plată prezentate, au fost decontate

ca eligibile cheltuieli în cuantum total de 864.250,000 RON.

S-a arătat de către reclamantă

că deși eligibilitatea cheltuielilor a fost stabilită de A.P.D.R.P. atât în cursul

verificărilor ex ante, anterior încheierii contractului de finanțare, cât și prin

controlul efectuat în anul 2008, la data de 14 martie 2011, reclamantei i s-a comunicat

de către A.P.D.R.P. procesul-verbal de constatare din 7 martie 2011, prin care s-a

stabilit în sarcina acesteia un debit de 864.250 RON, reprezentând cheltuieli aferente

proiectului „Investiții pentru îmbunătățirea prelucrării primare a lemnului utilaje

pentru gaterarea buștenilor, tocarea și brichetarea deșeurilor în comuna V., județul

Neamț”, declarate neeligibile.

Prin sentința civilă

nr. 3770 din 27 mai 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC S. SA, în contradictoriu cu

pârâta A.P.D.R.P., a suspendat executarea procesului-verbal de constatare din 7

martie 2011 încheiat de intimată, până la soluționarea definitivă a acțiunii în

anulare a acestui act administrativ.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Actul a cărui suspendare

a fost solicitată nu explică de ce s-a emis, iar din lectura conținutului actului

atacat nu a rezultat de ce s-au considerat cheltuielile neeligibile; intimata face

referire constantă la pct. 16 dar acest punct condiționează participarea la competiția

de ofertare sau acordarea de contracte de îndeplinirea obligațiilor privind plata

taxelor și impozitelor de stat și a contribuției la bugetul de asigurări sociale

de stat.

S-a reținut că nu au rezultat

ce obligații legale sau contractuale, ce reveneau reclamantei, au fost încălcate

de aceasta, iar la momentul stabilirii eligibilității cheltuielilor, intimata a

apreciat că acestea sunt în regulă.

Intimata nu a definit

conceptul cheie de „neregulă”, pentru a încadra în fapt și în drept ceea ce a făcut

reclamanta și din acest motiv procesul-verbal apare a fi întocmit în contradicție

cu O.G. nr. 79/2003.

S-a mai reținut în considerentele

hotărârii atacate faptul că în conformitate cu art. 1 alin. (2) din Regulamentul

CE nr. 2988/1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene:

„Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare

a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia

bugetul general al comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea

sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele

comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate”.

Or, instanța de fond nu

a constatat nereguli în sensul O.G. nr. 79/2003 sau al Regulamentului CE nr. 2988/1995

și a apreciat că procesul-verbal atacat are serioase vicii de nelegalitate, motiv

pentru care a procedat la suspendarea executării sale.

A.P.D.R.P.

Împotriva acestei hotărâri,

pârâta A.P.D.R.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

și, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7, art. 304 pct. 9 precum și

art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta a prezentat

cadrul în care s-a încheiat contractul de finanțare, precum și efectele acestuia

arătând, în esență, că în urma verificărilor D.L.A.F. s-au identificat nereguli

în legătură cu atribuirea unor contracte către ofertanți neeligibili, fiind încălcate

prevederile pct. 16 din contract privind „Motivele de excludere a participării la

contractele de achiziții”.

Cu referire concretă la

sentința atacată, recurenta a susținut că:

3.1. Hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină

Motivarea instanței, afirmă

recurenta, este superficială, neoferind nici un argument solid în susținerea soluției

adoptate. Instanța pur și simplu a omis să examineze condiția pagubei iminente,

cerută imperativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

3.2. S-a interpretat și

aplicat greșit legea în privința cazului bine justificat

La acest punct, recurenta

insistă asupra faptului că în cuprinsul cererii de suspendare nu s-a indicat nicio

împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ

atacat. Noțiunea de „neregulă” nu era necesar să fie definită ori explicată, câtă

vreme este reglementată în O.G. nr. 79/2003, Legea nr. 316/2001 și Regulamentul

CE nr. 2988/1995, dispoziții legale care trebuie cunoscute și aplicate de instanța

de judecată.

de SC S. SA

Prin întâmpinarea formulată,

intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a arătat că procesul-verbal

contestat nu cuprinde temeiul de drept care să justifice măsura stabilirii în sarcina

beneficiarului a obligației de a suporta sumele declarate neeligibile în baza notei

de control D.L.A.F. și, mai mult, niciunul din actele normative indicate în cuprinsul

acestuia nu instituie o asemenea obligație. De asemenea, nu sunt identificate în

concret faptele calificate ca nereguli.

Referitor la paguba iminentă,

intimata precizează că valoarea ridicată a debitului stabilit în sarcina sa face

ca o eventuală executare silită să îi afecteze întreaga activitate.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

cât și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.

de drept relevante

Intimata-reclamantă SC

S. SA a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere de suspendare

a executării procesului-verbal de constatare încheiat la data de 7 martie 2011 de

către recurenta-pârâtă A.P.D.R.P. prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit

de 864.250 RON.

Cererea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care:

„În cazuri bine justificate

și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7,

a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana

vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ până la pronunțarea instanței de fond”.

Intimata a consemnat cauțiunea

în cuantum de 86.425 RON, conform art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., dovada fiind

atașată la dosar.

Referitor la paguba iminentă

După cum rezultă din considerentele

primei instanțe, prezentate la pct. 1.2. din decizie, dintre cele două condiții

legale impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru acordarea suspendării,

a fost analizată doar prima, respectiv condiția „cazului bine justificat”.

Prin urmare, primul motiv

de recurs este fondat.

Curtea de apel a omis

să examineze și condiția „pagubei iminente”, așa încât pentru a nu priva părțile

de un grad de jurisdicție, se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

Referitor la cazul bine

justificat

Prima instanță a avut

o „îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ” în sensul

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin prisma a două împrejurări:

(1) - neindicarea temeiului

legal al emiterii actului și referirea la un text inaplicabil;

(2) – nedefinirea conceptului

cheie de „neregulă”.

Dacă în privința primului

aspect, la o „pipăire” a conținutului actului administrativ, în limitele procedurii

sumare de față, constatarea instanței este justificată, cel de-al doilea nu are

nicio acoperire, câtă vreme, după cum bine afirmă recurenta, conceptul de „neregulă”

are o definiție legală care se regăsește în mai multe acte normative, de exemplu

în art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003.

Ca urmare, emitentul actului

administrativ nu avea obligația de a defini „neregula”, iar instanța nu poate circumscrie

sintagmei de „caz bine justificat” această împrejurare.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (3)

și alin. (5) se va admite recursul, casându-se sentința cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de A.P.D.R.P. împotriva sentinței civile nr. 3770 din 27 mai 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2011.