ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4719/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea formulată, reclamanta SC S. SA, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., a formulat cerere de suspendare a executării procesului-verbal de constatare încheiat la data de 7 martie 2011 de A.P.D.R.P. și comunicat reclamantei la data de 14 martie 2011, prin care s-a stabilit în sarcina SC S. SA un debit de 864.250 RON, reprezentând cheltuieli aferente proiectului „Investiții pentru îmbunătățirea prelucrării primare a lemnului, utilaje pentru gaterarea buștenilor, tocarea și brichetarea deșeurilor în comuna V., județul Neamț”, declarate neeligibile, împotriva căreia a formulat contestație în condițiile art. 205 și urm. din O.G.

nr. 92/2003, republicată, privind C. proc. fisc. În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 30 octombrie 2006 s-a încheiat între reclamantă, în calitate de beneficiar, și A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă, contractul-cadru din 30 octombrie 2006 (denumit în cele ce urmează contractul de finanțare), având ca obiect acordarea unui ajutor financiar nerambursabil în condițiile programului Special de Preaderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală-SAPARD, pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat „Investiții pentru îmbunătățirea prelucrării primare a lemnului, utilaje pentru gaterarea buștenilor, tocarea și brichetarea deșeurilor în comuna V., județul Neamț”.

Valoarea totală eligibilă a proiectului este de 1.728.500 RON, din care 864.250 RON reprezintă finanțarea nerambursabilă acordată de A.P.D.R.P., obiectivul fiind realizarea unei linii tehnologice moderne pentru gaterarea buștenilor, precum și a unei instalații de brichetare a deșeurilor rezultate din prelucrarea primară a lemnului. În urma verificărilor de către A.P.D.R.P. a dosarelor cererilor de plată prezentate, au fost decontate ca eligibile cheltuieli în cuantum total de 864.250,000 RON. S-a arătat de către reclamantă că deși eligibilitatea cheltuielilor a fost stabilită de A.P.D.R.P. atât în cursul verificărilor ex ante, anterior încheierii contractului de finanțare, cât și prin controlul efectuat în anul 2008, la data de 14 martie 2011, reclamantei i s-a comunicat de către A.P.D.R.P.

procesul-verbal de constatare din 7 martie 2011, prin care s-a stabilit în sarcina acesteia un debit de 864.250 RON, reprezentând cheltuieli aferente proiectului „Investiții pentru îmbunătățirea prelucrării primare a lemnului utilaje pentru gaterarea buștenilor, tocarea și brichetarea deșeurilor în comuna V., județul Neamț”, declarate neeligibile. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 3770 din 27 mai 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC S. SA, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., a suspendat executarea procesului-verbal de constatare din 7 martie 2011 încheiat de intimată, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a acestui act administrativ.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Actul a cărui suspendare a fost solicitată nu explică de ce s-a emis, iar din lectura conținutului actului atacat nu a rezultat de ce s-au considerat cheltuielile neeligibile; intimata face referire constantă la pct. 16 dar acest punct condiționează participarea la competiția de ofertare sau acordarea de contracte de îndeplinirea obligațiilor privind plata taxelor și impozitelor de stat și a contribuției la bugetul de asigurări sociale de stat. S-a reținut că nu au rezultat ce obligații legale sau contractuale, ce reveneau reclamantei, au fost încălcate de aceasta, iar la momentul stabilirii eligibilității cheltuielilor, intimata a apreciat că acestea sunt în regulă.

Intimata nu a definit conceptul cheie de „neregulă”, pentru a încadra în fapt și în drept ceea ce a făcut reclamanta și din acest motiv procesul-verbal apare a fi întocmit în contradicție cu O.G. nr. 79/2003. S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate faptul că în conformitate cu art. 1 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 2988/1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene: „Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate”.

Or, instanța de fond nu a constatat nereguli în sensul O.G. nr. 79/2003 sau al Regulamentului CE nr. 2988/1995 și a apreciat că procesul-verbal atacat are serioase vicii de nelegalitate, motiv pentru care a procedat la suspendarea executării sale. 3. Recursul declarat de A.P.D.R.P. Împotriva acestei hotărâri, pârâta A.P.D.R.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7, art. 304 pct. 9 precum și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta a prezentat cadrul în care s-a încheiat contractul de finanțare, precum și efectele acestuia arătând, în esență, că în urma verificărilor D.L.A.F. s-au identificat nereguli în legătură cu atribuirea unor contracte către ofertanți neeligibili, fiind încălcate prevederile pct. 16 din contract privind „Motivele de excludere a participării la contractele de achiziții”.

Cu referire concretă la sentința atacată, recurenta a susținut că: 3.1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină Motivarea instanței, afirmă recurenta, este superficială, neoferind nici un argument solid în susținerea soluției adoptate. Instanța pur și simplu a omis să examineze condiția pagubei iminente, cerută imperativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004. 3.2. S-a interpretat și aplicat greșit legea în privința cazului bine justificat La acest punct, recurenta insistă asupra faptului că în cuprinsul cererii de suspendare nu s-a indicat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat. Noțiunea de „neregulă” nu era necesar să fie definită ori explicată, câtă vreme este reglementată în O.G.

nr. 79/2003, Legea nr. 316/2001 și Regulamentul CE nr. 2988/1995, dispoziții legale care trebuie cunoscute și aplicate de instanța de judecată. 4. Apărările formulate de SC S. SA Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata a arătat că procesul-verbal contestat nu cuprinde temeiul de drept care să justifice măsura stabilirii în sarcina beneficiarului a obligației de a suporta sumele declarate neeligibile în baza notei de control D.L.A.F. și, mai mult, niciunul din actele normative indicate în cuprinsul acestuia nu instituie o asemenea obligație. De asemenea, nu sunt identificate în concret faptele calificate ca nereguli. Referitor la paguba iminentă, intimata precizează că valoarea ridicată a debitului stabilit în sarcina sa face ca o eventuală executare silită să îi afecteze întreaga activitate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă SC S. SA a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere de suspendare a executării procesului-verbal de constatare încheiat la data de 7 martie 2011 de către recurenta-pârâtă A.P.D.R.P. prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit de 864.250 RON.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care: „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond”. Intimata a consemnat cauțiunea în cuantum de 86.425 RON, conform art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., dovada fiind atașată la dosar. Referitor la paguba iminentă După cum rezultă din considerentele primei instanțe, prezentate la pct. 1.2. din decizie, dintre cele două condiții legale impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru acordarea suspendării, a fost analizată doar prima, respectiv condiția „cazului bine justificat”.

Prin urmare, primul motiv de recurs este fondat. Curtea de apel a omis să examineze și condiția „pagubei iminente”, așa încât pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Referitor la cazul bine justificat Prima instanță a avut o „îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ” în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin prisma a două împrejurări: (1) - neindicarea temeiului legal al emiterii actului și referirea la un text inaplicabil; (2) – nedefinirea conceptului cheie de „neregulă”.

Dacă în privința primului aspect, la o „pipăire” a conținutului actului administrativ, în limitele procedurii sumare de față, constatarea instanței este justificată, cel de-al doilea nu are nicio acoperire, câtă vreme, după cum bine afirmă recurenta, conceptul de „neregulă” are o definiție legală care se regăsește în mai multe acte normative, de exemplu în art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003. Ca urmare, emitentul actului administrativ nu avea obligația de a defini „neregula”, iar instanța nu poate circumscrie sintagmei de „caz bine justificat” această împrejurare. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (3) și alin. (5) se va admite recursul, casându-se sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinței civile nr. 3770 din 27 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2011.