ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1136/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1136/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Sesizarea instanței de fond
Prin cererea adresată Curții de Apel
București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.C. SRL a
solicitat în contradictoriu cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și
Pescuit, suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 16
decembrie 2010.
În motivarea cererii
s-a arătat că reclamanta beneficiază de un contract de finanțare nerambursabil
iar din valoarea contractului de 1.733.950 RON a fost acordată o finanțare
nerambursabilă de 866.975 RON de către Agenția Națională SPARD.
Controlul a fost
demarat în urma unei sesizări la Departamentul pentru Lupta Antifraudă și, în
urma cercetărilor penale s-a dispus de către procurorul D.I.I.C.O.T., începerea
urmăririi penale împotriva persoanelor vinovate - foști administratori ai mai
multor societăți.
Soluția instanței
de fond
Prin Încheierea din
24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și
fiscal, a fost admisă cererea de suspendare și a fost suspendată executarea
procesului-verbal de constatare încheiat la 16 decembrie 2010 până la
soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea soluției
s-a arătat că cererea reclamantei este întemeiată pe art. 14 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004 și că actul administrativ a cărui suspendare se solicită a
fost emis în urma constatării unor nereguli cu privire la implementarea de
către reclamantă a unui proiect cu finanțare nerambursabilă și că nu a
respectat în totalitate criteriile de eligibilitate și condițiile de
implementare în ceea ce privește viabilitatea economică și asigurarea
profitului financiar într-o perioadă de 5 ani de la data plății finale.
În speță, s-a
constatat că restituirea sumei de 866.974,89 RON este de natură să producă o
perturbare însemnată în activitatea reclamantei, raportat la natura activității
desfășurată și la cuantumul sancțiunii.
S-a arătat și că
există în cercetare la D.I.I.C.O.T. Dosarul nr. 220/D/P/2009 în care există mai
multe părți vătămate printre care și reclamanta, că au fost semnalate după
semnarea contractelor săvârșirea de infracțiuni grave care au dus la fraudarea
societății cu consecința neobținerii de profit.
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și
Pescuit considerându-se că este nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs
se arată că în ceea ce privește condiția existenței cazului bine justificat,
condiție impusă de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
instanța de fond nu a aplicat corect aceste prevederi raportat la situația de
fapt.
Mai întâi, s-a
subliniat că în cuprinsul cererii de suspendare reclamanta nu a indicat nicio
împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului
administrativ atacat.
Sunt prezentate, pe
larg, datele referitoare la proiectul de finanțare acordat reclamantei,
controalele efectuate și actele administrative încheiate.
În pronunțarea
soluției de suspendare a efectelor actelor administrative emise de Agenția de
Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, instanța de fond a reținut în mod
greșit, că asupra acestora planează o îndoială în ceea ce privește legalitatea
pentru că în executarea contractului ar fi intervenit o cauză de forță majoră.
S-a arătat că în
Anexa I la contractul-cadru a fost definită forța majoră și condițiile în care
poate fi invocată, iar acestea nu sunt îndeplinite în cauză, iar executarea
contractului în cauză de către beneficiar nu este condiționată de nivelul
producției obținute din înființarea/exploatarea culturilor agricole, astfel că
în speță, nu este relevantă invocarea calamităților naturale în ceea ce
privește aceste culturi agricole.
Pe de altă parte,
instanța de fond nu a precizat niciun temei legal al soluției pronunțate,
neindicând reglementarea legală încălcată de autoritatea pârâtă prin emiterea
actelor administrative, astfel că nu se poate susține că legalitatea
procesului-verbal de constatare este îndoielnică.
În ceea ce privește
îndeplinirea condiției existenței pagubei iminente, s-a considerat că hotărârea
instanței de fond este nelegală și netemeinică.
În raport de
dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, s-a arătat că din
motivele indicate nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube
iminente, iar probe nu au fost aduse în acest sens.
Mai mult, paguba
iminentă o poate invoca autoritatea publică care este responsabilă cu derularea
acestui program în condiții de legalitate.
S-a solicitat
admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii de
suspendare.
Soluția instanței
de recurs
După examinarea
motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va
admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Suspendarea actului
administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor
acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu
și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de
lege.
Potrivit art. 14
alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru
prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a
autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,
persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea
executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de
fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a
actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio
formalitate”.
Prin urmare, legea
impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării:
- să se ceară
suspendarea executării unui act administrativ unilateral;
- să se facă dovada
că s-a formulat plângerea prealabilă;
- să se facă dovada
existenței „cazului bine justificat”;
- să se facă dovada
„pagubei iminente”.
Cu privire la primele
două condiții se constată că actul a cărui suspendare se solicită este un act
administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat contestație la 16 iunie
2011 împotriva deciziei de impunere emisă de D.G.F.P. Dolj.
„Cazul bine
justificat” este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind
împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să
creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Prin urmare, condiția
existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se
regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea
actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a
interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un
indiciu temeinic de nelegalitate.
În privința cazului
bine justificat, așa cum se arată și în motivele de recurs, reclamanta nu a
indicat acele împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o
îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Este adevărat că
cererea de suspendare a fost formulată ca un capăt de cerere în cadrul acțiunii
în anulare a actului administrativ încheiat de Agenția de Plăți pentru
Dezvoltare Rurală și Pescuit dar, chiar și în aceste condiții se impune
motivarea acestui capăt de cerere pentru a fi analizate condițiile impuse de
art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea
executării unui act administrativ.
Mai mult, ca o dovadă
că nu este îndeplinită această condiție este și faptul că cererea de anulare a
actelor administrative emise a fost respinsă de Curtea de Apel București,
secția contencios administrativ și fiscal, la 10 februarie 2012, așa cum rezultă
din dovezile depuse la dosar.
Deși în cadrul
motivelor de recurs au fost prezentate multe argumente pentru a se susține
nelegalitatea actelor administrative încheiate de Agenția de Plăți pentru
Dezvoltare Rurală și Pescuit trebuie subliniat faptul că în cadrul cererii de
suspendare nu se analizează amănunțit cauzele de nelegalitate a actului, ci
numai cele care ar putea crea aparența de nelegalitate pentru că toate cauzele
de nelegalitate sau netemeinicie se analizează de către instanța învestită cu
soluționarea acțiunii în anulare.
Paguba iminentă, o
altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării
unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004,
republicată, ca fiind prejudiciul material, previzibil și viitor ce s-ar crea
prin executarea actului administrativ.
Și în privința
acestei condiții susținerile părților sunt contrare, dar nu au fost depuse la
dosar dovezi din care să rezulte îndeplinirea acestei condiții.
Într-adevăr,
cuantumul sumei de 866.975 RON este ridicat, dar nu se poate aprecia numai în
raport de acest criteriu, că este îndeplinită condiția pagubei iminente în
lipsa unor dovezi referitoare la cifra de afaceri a societății reclamante, mai
ales că suma primită în baza contractului reprezintă finanțare nerambursabilă.
Nefiind îndeplinită
nici condiția cazului bine justificat și nici cea a pagubei iminente, în baza
art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis
recursul va fi modificată sentința atacată și respinsă cererea de suspendare ca
neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva
Încheierii din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 martie 2012.
Procesat de GGC - AS