ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1136/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 16 decembrie 2010. În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta beneficiază de un contract de finanțare nerambursabil iar din valoarea contractului de 1.733.950 RON a fost acordată o finanțare nerambursabilă de 866.975 RON de către Agenția Națională SPARD. Controlul a fost demarat în urma unei sesizări la Departamentul pentru Lupta Antifraudă și, în urma cercetărilor penale s-a dispus de către procurorul D.I.I.C.O.T., începerea urmăririi penale împotriva persoanelor vinovate - foști administratori ai mai multor societăți.

2. Soluția instanței de fond Prin Încheierea din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de suspendare și a fost suspendată executarea procesului-verbal de constatare încheiat la 16 decembrie 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. În motivarea soluției s-a arătat că cererea reclamantei este întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și că actul administrativ a cărui suspendare se solicită a fost emis în urma constatării unor nereguli cu privire la implementarea de către reclamantă a unui proiect cu finanțare nerambursabilă și că nu a respectat în totalitate criteriile de eligibilitate și condițiile de implementare în ceea ce privește viabilitatea economică și asigurarea profitului financiar într-o perioadă de 5 ani de la data plății finale.

În speță, s-a constatat că restituirea sumei de 866.974,89 RON este de natură să producă o perturbare însemnată în activitatea reclamantei, raportat la natura activității desfășurată și la cuantumul sancțiunii. S-a arătat și că există în cercetare la D.I.I.C.O.T. Dosarul nr. 220/D/P/2009 în care există mai multe părți vătămate printre care și reclamanta, că au fost semnalate după semnarea contractelor săvârșirea de infracțiuni grave care au dus la fraudarea societății cu consecința neobținerii de profit. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit considerându-se că este nelegală și netemeinică. În motivele de recurs se arată că în ceea ce privește condiția existenței cazului bine justificat, condiție impusă de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond nu a aplicat corect aceste prevederi raportat la situația de fapt.

Mai întâi, s-a subliniat că în cuprinsul cererii de suspendare reclamanta nu a indicat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat. Sunt prezentate, pe larg, datele referitoare la proiectul de finanțare acordat reclamantei, controalele efectuate și actele administrative încheiate. În pronunțarea soluției de suspendare a efectelor actelor administrative emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, instanța de fond a reținut în mod greșit, că asupra acestora planează o îndoială în ceea ce privește legalitatea pentru că în executarea contractului ar fi intervenit o cauză de forță majoră.

S-a arătat că în Anexa I la contractul-cadru a fost definită forța majoră și condițiile în care poate fi invocată, iar acestea nu sunt îndeplinite în cauză, iar executarea contractului în cauză de către beneficiar nu este condiționată de nivelul producției obținute din înființarea/exploatarea culturilor agricole, astfel că în speță, nu este relevantă invocarea calamităților naturale în ceea ce privește aceste culturi agricole. Pe de altă parte, instanța de fond nu a precizat niciun temei legal al soluției pronunțate, neindicând reglementarea legală încălcată de autoritatea pârâtă prin emiterea actelor administrative, astfel că nu se poate susține că legalitatea procesului-verbal de constatare este îndoielnică.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției existenței pagubei iminente, s-a considerat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică. În raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, s-a arătat că din motivele indicate nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente, iar probe nu au fost aduse în acest sens. Mai mult, paguba iminentă o poate invoca autoritatea publică care este responsabilă cu derularea acestui program în condiții de legalitate. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii de suspendare.

4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”. Prin urmare, legea impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării: - să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral; - să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă; - să se facă dovada existenței „cazului bine justificat”; - să se facă dovada „pagubei iminente”. Cu privire la primele două condiții se constată că actul a cărui suspendare se solicită este un act administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat contestație la 16 iunie 2011 împotriva deciziei de impunere emisă de D.G.F.P.

Dolj. „Cazul bine justificat” este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate. În privința cazului bine justificat, așa cum se arată și în motivele de recurs, reclamanta nu a indicat acele împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Este adevărat că cererea de suspendare a fost formulată ca un capăt de cerere în cadrul acțiunii în anulare a actului administrativ încheiat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit dar, chiar și în aceste condiții se impune motivarea acestui capăt de cerere pentru a fi analizate condițiile impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ. Mai mult, ca o dovadă că nu este îndeplinită această condiție este și faptul că cererea de anulare a actelor administrative emise a fost respinsă de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la 10 februarie 2012, așa cum rezultă din dovezile depuse la dosar.

Deși în cadrul motivelor de recurs au fost prezentate multe argumente pentru a se susține nelegalitatea actelor administrative încheiate de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit trebuie subliniat faptul că în cadrul cererii de suspendare nu se analizează amănunțit cauzele de nelegalitate a actului, ci numai cele care ar putea crea aparența de nelegalitate pentru că toate cauzele de nelegalitate sau netemeinicie se analizează de către instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare. Paguba iminentă, o altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material, previzibil și viitor ce s-ar crea prin executarea actului administrativ.

Și în privința acestei condiții susținerile părților sunt contrare, dar nu au fost depuse la dosar dovezi din care să rezulte îndeplinirea acestei condiții. Într-adevăr, cuantumul sumei de 866.975 RON este ridicat, dar nu se poate aprecia numai în raport de acest criteriu, că este îndeplinită condiția pagubei iminente în lipsa unor dovezi referitoare la cifra de afaceri a societății reclamante, mai ales că suma primită în baza contractului reprezintă finanțare nerambursabilă. Nefiind îndeplinită nici condiția cazului bine justificat și nici cea a pagubei iminente, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul va fi modificată sentința atacată și respinsă cererea de suspendare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva Încheierii din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2012. Procesat de GGC - AS