ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1136/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.C. SRL a

solicitat în contradictoriu cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit, suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 16

decembrie 2010.

În motivarea cererii

s-a arătat că reclamanta beneficiază de un contract de finanțare nerambursabil

iar din valoarea contractului de 1.733.950 RON a fost acordată o finanțare

nerambursabilă de 866.975 RON de către Agenția Națională SPARD.

Controlul a fost

demarat în urma unei sesizări la Departamentul pentru Lupta Antifraudă și, în

urma cercetărilor penale s-a dispus de către procurorul D.I.I.C.O.T., începerea

urmăririi penale împotriva persoanelor vinovate - foști administratori ai mai

multor societăți.

de fond

Prin Încheierea din

24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, a fost admisă cererea de suspendare și a fost suspendată executarea

procesului-verbal de constatare încheiat la 16 decembrie 2010 până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea soluției

s-a arătat că cererea reclamantei este întemeiată pe art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 și că actul administrativ a cărui suspendare se solicită a

fost emis în urma constatării unor nereguli cu privire la implementarea de

către reclamantă a unui proiect cu finanțare nerambursabilă și că nu a

respectat în totalitate criteriile de eligibilitate și condițiile de

implementare în ceea ce privește viabilitatea economică și asigurarea

profitului financiar într-o perioadă de 5 ani de la data plății finale.

În speță, s-a

constatat că restituirea sumei de 866.974,89 RON este de natură să producă o

perturbare însemnată în activitatea reclamantei, raportat la natura activității

desfășurată și la cuantumul sancțiunii.

S-a arătat și că

există în cercetare la D.I.I.C.O.T. Dosarul nr. 220/D/P/2009 în care există mai

multe părți vătămate printre care și reclamanta, că au fost semnalate după

semnarea contractelor săvârșirea de infracțiuni grave care au dus la fraudarea

societății cu consecința neobținerii de profit.

exercitată

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit considerându-se că este nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs

se arată că în ceea ce privește condiția existenței cazului bine justificat,

condiție impusă de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

instanța de fond nu a aplicat corect aceste prevederi raportat la situația de

fapt.

Mai întâi, s-a

subliniat că în cuprinsul cererii de suspendare reclamanta nu a indicat nicio

împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului

administrativ atacat.

Sunt prezentate, pe

larg, datele referitoare la proiectul de finanțare acordat reclamantei,

controalele efectuate și actele administrative încheiate.

În pronunțarea

soluției de suspendare a efectelor actelor administrative emise de Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, instanța de fond a reținut în mod

greșit, că asupra acestora planează o îndoială în ceea ce privește legalitatea

pentru că în executarea contractului ar fi intervenit o cauză de forță majoră.

S-a arătat că în

Anexa I la contractul-cadru a fost definită forța majoră și condițiile în care

poate fi invocată, iar acestea nu sunt îndeplinite în cauză, iar executarea

contractului în cauză de către beneficiar nu este condiționată de nivelul

producției obținute din înființarea/exploatarea culturilor agricole, astfel că

în speță, nu este relevantă invocarea calamităților naturale în ceea ce

privește aceste culturi agricole.

Pe de altă parte,

instanța de fond nu a precizat niciun temei legal al soluției pronunțate,

neindicând reglementarea legală încălcată de autoritatea pârâtă prin emiterea

actelor administrative, astfel că nu se poate susține că legalitatea

procesului-verbal de constatare este îndoielnică.

În ceea ce privește

îndeplinirea condiției existenței pagubei iminente, s-a considerat că hotărârea

instanței de fond este nelegală și netemeinică.

În raport de

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, s-a arătat că din

motivele indicate nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube

iminente, iar probe nu au fost aduse în acest sens.

Mai mult, paguba

iminentă o poate invoca autoritatea publică care este responsabilă cu derularea

acestui program în condiții de legalitate.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii de

suspendare.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Suspendarea actului

administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor

acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu

și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

lege.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a

actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio

formalitate”.

Prin urmare, legea

impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării:

- să se ceară

suspendarea executării unui act administrativ unilateral;

- să se facă dovada

că s-a formulat plângerea prealabilă;

- să se facă dovada

existenței „cazului bine justificat”;

- să se facă dovada

„pagubei iminente”.

Cu privire la primele

două condiții se constată că actul a cărui suspendare se solicită este un act

administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat contestație la 16 iunie

2011 împotriva deciziei de impunere emisă de D.G.F.P. Dolj.

„Cazul bine

justificat” este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Prin urmare, condiția

existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se

regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea

actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a

interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un

indiciu temeinic de nelegalitate.

În privința cazului

bine justificat, așa cum se arată și în motivele de recurs, reclamanta nu a

indicat acele împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Este adevărat că

cererea de suspendare a fost formulată ca un capăt de cerere în cadrul acțiunii

în anulare a actului administrativ încheiat de Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit dar, chiar și în aceste condiții se impune

motivarea acestui capăt de cerere pentru a fi analizate condițiile impuse de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea

executării unui act administrativ.

Mai mult, ca o dovadă

că nu este îndeplinită această condiție este și faptul că cererea de anulare a

actelor administrative emise a fost respinsă de Curtea de Apel București,

secția contencios administrativ și fiscal, la 10 februarie 2012, așa cum rezultă

din dovezile depuse la dosar.

Deși în cadrul

motivelor de recurs au fost prezentate multe argumente pentru a se susține

nelegalitatea actelor administrative încheiate de Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit trebuie subliniat faptul că în cadrul cererii de

suspendare nu se analizează amănunțit cauzele de nelegalitate a actului, ci

numai cele care ar putea crea aparența de nelegalitate pentru că toate cauzele

de nelegalitate sau netemeinicie se analizează de către instanța învestită cu

soluționarea acțiunii în anulare.

Paguba iminentă, o

altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării

unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004,

republicată, ca fiind prejudiciul material, previzibil și viitor ce s-ar crea

prin executarea actului administrativ.

Și în privința

acestei condiții susținerile părților sunt contrare, dar nu au fost depuse la

dosar dovezi din care să rezulte îndeplinirea acestei condiții.

Într-adevăr,

cuantumul sumei de 866.975 RON este ridicat, dar nu se poate aprecia numai în

raport de acest criteriu, că este îndeplinită condiția pagubei iminente în

lipsa unor dovezi referitoare la cifra de afaceri a societății reclamante, mai

ales că suma primită în baza contractului reprezintă finanțare nerambursabilă.

Nefiind îndeplinită

nici condiția cazului bine justificat și nici cea a pagubei iminente, în baza

art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis

recursul va fi modificată sentința atacată și respinsă cererea de suspendare ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva

Încheierii din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2012.

Procesat de GGC - AS