ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1184/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

chemare în judecată

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 24 octombrie 2011 și înregistrată sub nr. 1023/39/2011, reclamanta SC

A.C.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu A.P.D.R.P. București, anularea Procesului

verbal de constatare din 2 mai 2011, repararea pagubei cauzată prin emiterea actului

și obligarea pârâtei la plata daunelor cauzate.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că, prin procesul verbal din 02 mai 2011 s-a dispus obligarea

reclamantei la achitarea sumei de 3.666.615,90 RON, situație care ar vătăma grav

și irecuperabil interesele și drepturile societății recunoscute de lege, motiv pentru

care în baza art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a solicitat totodată și suspendarea

executării actului administrativ. Ulterior, prin modificarea cererii, reclamanta

a solicitat și suspendarea deciziei din 07 iunie 2011.

Reclamanta a arătat că,

în calitate de beneficiar, și-a îndeplinit obligațiile contractuale și că în ciuda

crizei economice stadiul investiției în momentul actual este caracterizat prin următorii

parametrii: stadiul fizic de execuție este de cca. 80% și stadiul financiar de achitare

a lucrărilor/bunurilor/serviciilor este de cca. 75% din proiect, incluzând și achizițiile

din sursă financiară proprie, conform evaluărilor experților bancari, astfel încât

nu consideră justificată demararea procedurii de reziliere și recuperare a cheltuielilor

decontate de A.P.D.R.P.

Cu referire la termenul

de finalizare a investițiilor, asumate prin contractul de finanțare, reclamanta

a arătat că acesta s-a prelungit prin cele 4 acte adiționale la contractul cadru

între părți,

și

că sunt progrese

vizibile

în dezvoltarea proiectului.

În ceea ce privește condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a făcut trimitere

la art. 15 alin. (2) din aceiași lege, respectiv existența unui caz bine justificat

și prevenirea unei pagube iminente, apreciind că acestea sunt îndeplinite, în raport

de motivele învederate.

2.Hotărârea primei instanțe.

Prin Încheierea din 19

decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1023/39/2011/a1, Curtea de Apel Suceava,

secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare

formulată de reclamanta SC A.C.P. SRL și a dispus suspendarea executării procesului

verbal din 2 mai 2011 și a deciziei din 7 iunie 2011 emise de A.P.D.R.P., până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut că cererea de suspendare este întemeiată, fiind îndeplinită

atât condiția cazului bine justificat cât și condiția prevenirii unei pagube iminente.

În ceea ce privește cazul

bine justificat, în înțelesul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv în

înțelesul unei împrejurări legate de starea de fapt sau de drept, de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, Curtea a arătat

că prin procesul verbal contestat (ce constituie titlu de creanță) s-a reținut întinderea

debitului în cuantum de 3.666.615 RON, sumă necesar a fi recuperată în temeiul O.G.

nr. 79/2003 și a contractului de finanțare privind acordarea ajutorului financiar

nerambursabil în condițiile programului special de preaderare pentru agricultură

și dezvoltare rurală.

Curtea a reținut că, în

speță, sunt date o serie de împrejurări legate de starea de fapt și de drept de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității procesului verbal.

Astfel, deși se susține de către pârâtă că termenul de finalizare/execuție a proiectului

a fost data de 30 septembrie 2010, plata tranșei a patra s-a realizat ulterior,

respectiv la data de 02 noiembrie 2010.

În plus, a constatat prima

instanță, cererea pentru plata acestei tranșe s-a depus cu 3 luni înainte, reclamantul

nefiind în culpă pentru întârzierea plății tranșei.

Mai mult, prin adrese

ce emană de la autoritatea pârâtă i s-a recunoscut reclamantului dreptul de a finaliza

investiția până la data de 30 iunie 2011 (adresa din 20 octombrie 2010; adresa

din 2 noiembrie 2010), iar nu data de 30 septembrie 2010 cum s-a reținut în procesul

verbal contestat.

Prima instanță a apreciat

că și condiția pagubei iminente în înțelesul art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004,

este dată în speță, întrucât cuantumul substanțial al sumei litigioase, de 3.666.615

RON, poate produce în mod evident un prejudiciu material viitor și previzibil constând

în executarea silită și pierderea întregii investiții, care este realizată într-un

stadiu avansat, odată cu pierderea investiției fiind pierdute și locurile de muncă

create.

2.Recursul declarat în

cauză.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P.

Invocând ca temei legal

al căii de atac promovate, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și 304

1

C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că soluția instanței de fond

este lipsită de temei legal și pronunțată cu greșita aplicare a legii, întrucât

nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată,

sens în care au fost dezvoltate următoarele critici:

- reclamanta nu a indicat

în cererea sa de suspendare a executării actelor administrative arătate nicio împrejurare

de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actelor atacate;

- în contextul reluării

și prezentării situației de fapt derivând din încheierea și executarea contractului

cadru din 08 februarie 2007, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile

pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat „Modernizare abator și fabrica

de preparate din carne, loc. G.H., jud. Suceava”, s-a menționat că reclamanta nu

a respectat termenul de execuție, pentru care nu s-a aprobat prelungirea până la

data de 30 martie 2011;

-beneficiarul a fost în

cunoștință de cauză în ceea ce privește condițiile și obligațiile ce-i revin și

cu toate acestea nu a respectat data limită de 30 septembrie 2010, până la care

putea depune ultima cerere de plată;

-în condițiile în care

reclamanta a depus o cerere de prelungire a duratei de execuție a contractului în

data de 10 august 2010, este evident că nu ar fi putut depune ultima cerere de plată

în iulie 2010, cum a reținut instanța de fond;

- subzistă prezumția de

legalitate și veridicitate de care se bucură actele administrative în litigiu, astfel

că se impune executarea lor, fără a fi incidentă situația de excepție, a suspendării,

prevăzută de lege;

-nici cerința pagubei

iminente nu este îndeplinită, întrucât nu rezultă din actele depuse la dosar pericolul

care ar duce la producerea unei astfel de pagube care să justifice suspendarea actului

administrativ, simplele afirmații ale recurentei neputând fi luate în considerare.

instanței de control judiciar

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, examinând

Încheierea din data de 19 decembre 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în

dosarul de fond, având ca obiect chiar anularea actelor administrative a căror suspendare

de executare formează obiectul prezentului dosar, prin prisma criticilor formulate,

circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și raportat la cerințele enunțate imperativ și cumulativ în art. 14 din Legea

nr. 554/2004, republicată, reține că nu subzistă în cauză motive de modificare a

soluției adoptate de prima instanță.

Reafirmând principiile

generale enunțate în practica sa constantă dezvoltată în această materie, în sensul

că suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție,

date fiind prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate de care se bucură

actul administrativ, în general, Înalta Curte constată că în cauza de față instanța

de fond a realizat o analiză pertinentă și convingătoare, în limitele impuse de

prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, republicată.

Astfel, fără a prejudeca

fondul cauzei, prima instanță a identificat o serie de elemente de fapt legate de

execuția proiectului, cu referire specială la termenul limită stabilit pentru finalizare,

astfel cum rezultă și din expunerea rezumativă a considerentelor, de mai sus, cu

privire la care, cu justețe, în opinia Înaltei Curți, a apreciat că se circumscriu

cazului bine justificat, definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, dovezile

existente la dosar, respectiv corespondența dintre părți referitoare la adresele

prin care i s-ar fi recunoscut reclamantei dreptul de a finaliza investiția la o

altă dată față de cea inițială, de 30 septembrie 2010, data plății tranșei a patra

la 2 noiembrie 2010, la un interval relativ mare față de data solicitării precum

și constatările aparent incomplete cuprinse în procesul verbal de constatare, constituie

și în opinia Înaltei Curți, contrar celor susținute de recurenta A.P.D.R.P., suficiente

indicii menite a contura și crea o îndoială în privința legalității actului atacat,

cu consecința suspendării executării acestuia în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Nefondate sunt și criticile

recurentei referitoare la îndeplinirea cerinței pagubei iminente.

De asemenea, în acord

cu cele deja reținute și de judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că raportat

la cuantumul sumei în discuție, de 3.666.615,90 RON, și față de specificul activității

reclamantei, susținerile vizând blocarea activității în ipoteza unei executări silite,

prin imposibilitatea asigurării salariilor și a plății furnizorilor dar și a taxelor,

impozitelor și contribuțiilor la bugetul de stat, dar și a rambursării creditelor

accesate, capătă o reală consistență, astfel că nu se poate reține simplul caracter

afirmativ, nesusținut probator, astfel cum a arătat recurenta.

Față de toate cele mai

sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge așadar

ca nefondat recursul de față, cu aplicarea art. 274 C. proc. civ., corespunzător

chitanței doveditoare pentru suma de 2500 RON, reprezentând onorariul de apărător

pentru societatea intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.P.D.R.P. împotriva Încheierii din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava,

secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la pata sumei de 2.500

RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie

2012.