ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2224/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 158

din 16 octombrie 2009 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția invocată de

pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

București și în consecință: a respins cererea de suspendare

a executării actului administrativ formulată de reclamanta SC M.T.

SRL Sucevița, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale, pentru lipsa calității procesuale

pasive a acestuia; a admis cererea de suspendare a executării,

formulată de reclamanta SC M.T. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P.

București și în consecință a dispus suspendarea

executării Deciziei nr. 7954 din 19 aprilie 2009 și implicit a

procesului verbal de constatare nr. 4947 din 05 martie 2009 emise de A.P.D.R.P.

din cadrul M.A.P.D.R. București, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a acțiunii ce formează

obiectul anulării Deciziei nr. 7954/2009.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Prin procesul verbal de verificare a

stadiului implementării proiectului

din

27 mai 2008 (anexa 11), consilierii din cadrul Departamentului pentru Lupta

Antifraudă

- D.L.A.F. au verificat modul de obținere, derulare și utilizare a

fondurilor aferente Proiectului C3.4.021821350000691 la Pensiunea „M. II" Suceava, având ca beneficiar pe reclamanta SC M.T. SRL Sucevița.

Urmare încheierii procesului verbal de

control nr. 4947 din 05 martie 2009, prin care în sarcina reclamantei a fost

reținută suma de 307.479,60 lei, aceasta a formulat contestație,

care a fost soluționată prin Decizia nr. 7954 din 19 aprilie 2009

dată de A.P.D.R.P., în sensul că a fost respinsă

contestația.

Instanța de fond a constatat că

în cauză sunt incidente dispozițiile cerute de art. 15 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, în sensul că

reclamanta a făcut dovada că a atacat în instanță actul

administrativ a cărui anulare se cere și anume Decizia nr. 7954 din

19

aprilie 2009 emisă de A.P.D.R.P., dar și de art. 14 alin. (1) din

aceeași lege, în sensul că sunt îndeplinite cumulativ condițiile

cerute de lege.

Astfel apare justificată cererea de

suspendare a executării Deciziei A.P.D.R.P. nr. 7954 din 19 aprilie 2009,

având în vedere că anterior, prin procesele verbale încheiate de

Departamentul pentru Lupta Antifraudă - D.L.A.F. a constatat că

Pensiunea turistică „M. II" Sucevița a fost realizată

integral, că este funcțională și că beneficiarul

proiectului SAPARD a introdus obiectivul în circuitul turistic.

Este îndeplinită și

cerința prevăzută de lege pentru admiterea cererii de suspendare

a executării actului administrativ și anume prin aceasta s-ar preveni

o pagubă iminentă deoarece apare previzibilă situația

că atâta vreme cât actul administrativ constituie titlu executoriu,

executarea reclamantei cu suma de 307.479,60 lei reprezintă o pagubă

iminentă și un prejudiciu viitor.

În acest context, cum în cauză sunt

îndeplinite cumulativ condițiile cerute de dispozițiile art. 15 alin.

(1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța a admis

cererea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea

executării Deciziei nr. 7954 din 19 aprilie 2009 emisă de A.P.D.R.P.,

precum și a procesului verbal de constatare nr. 4947 din 05 martie 2009

încheiat de A.P.D.R.P. din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale, până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei.

Cât privește excepția lipsei

calității procesuale pasive formulate de pârâtul Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, această

excepție a fost admisă, motivat de faptul că actul administrativ,

a cărui suspendare a executării s-a cerut, a fost emis de A.P.D.R.P.,

unitate cu personalitate juridică.

Împotriva sentinței civile nr. 158

din 16 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs

în termen legal pârâta A.P.D.R.P., prin care s-a solicitat admiterea căii

extraordinare de atac și modificarea în tot a hotărârii atacate în

sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de suspendare a executării

procesului verbal de constatare nr. 4947 din 10 martie 2009 emis de A.P.D.R.P.

A învederat recurenta pârâtă, prin

motivele de recurs, că instanța de fond în mod greșit a apreciat

că sunt îndeplinite condițiile imperative stipulate de Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, fără ca reclamanta să

expună motivele pe care își întemeiază cererea de suspendare, în

speță paguba iminentă și cazul bine justificat, pentru care

ar fi putut cere suspendarea executării actului administrativ, și

fără a administra documente probatorii în acest sens la dosarul

cauzei. Atât cazul justificat cât și paguba iminentă care ar putea fi

înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ

trebuie indicate în mod concret, pentru ca instanța să poată

verifica temeinicia unei măsuri de suspendare. În speță,

reclamanta a antamat fondul cauzei, reiterând motivele expuse în

contestația administrativă îndreptată împotriva procesului verbal

de constatare nr. 4947/2009, fără a dovedi în mod concret în ce

constă paguba iminentă și cazul bine justificat.

Recursul este nefondat.

În general, se recunoaște că

actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la

rândul său se bazează pe prezumția autenticității

și veridicității, fiind el însuși titlul executoriu.

Principiul legalității actelor administrative presupune însă,

atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât

și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în

egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către

autorități să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în

procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat

un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru

particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi

discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o

protecție adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea,

suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca

fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna

autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a

asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca

atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în

proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra

celor vizați. În considerarea celor două principii incidente în

materie, al legalității actului administrativ și al

executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie,

totuși, o situație de excepție aceasta putând fi dispusă

numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

Într-adevăr, potrivit

dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare. În

cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente,

după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente

să dispună suspendarea executării actului administrativ

unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Prin „cazuri

bine justificate" se înțelege, în sensul legii, „împrejurările

legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ" [art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004],

iar prin „pagubă iminentă" se desemnează „prejudiciul

material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități

publice sau a unui serviciu public" [art. 2 alin. (1) lit. ș) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare].

]Prima instanță a reținut în mod

judicios, în cauză, că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

și a dispus în mod întemeiat prin sentința recurată, în

condițiile indicate de art. 15 alin.

(1)

din același act normativ, admiterea cererii reclamantei și

suspendarea executării Deciziei nr. 7954 din 19 aprilie 2009 și

implicit a procesului verbal de constatare nr. 4947 din 5 martie 2009 emise de A.P.D.R.P.

din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a acțiunii în contencios administrativ ce formează obiectul dosarului

nr. 794/39/2009 aflat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Suspendarea executării actului

administrativ fiscal în discuție se impune, cum judicios a reținut

și prima instanță, în condițiile în care este

îndeplinită atât condiția cazului bine justificat (motivele de fapt

și de drept invocate prin contestația administrativă și

prin acțiunea în contencios administrativ formulate sunt de natură

să determine o serioasă îndoială sub aspectul

legalității deciziei de impunere fiscală) cât și

cerința prevenirii unei pagube iminente (intimata reclamantă a

făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar - contracte de prestări

servicii cu persoane fizice și juridice privind organizarea de evenimente

familiale, întruniri, conferințe, etc. - că executarea de îndată

a actului administrativ fiscal ar putea conduce la imposibilitatea

desfășurării activității economice pe mai departe

și i-ar produce astfel acesteia un prejudiciu greu sau imposibil de

înlăturat în ipoteza anulării actului).

În aceste condiții, constatând

că motivele de recurs invocate în cauză sunt neîntemeiate și

că hotărârea atacată este legală și temeinică se

va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

respingerea ca nefondat a recursului declarat de A.P.D.R.P. împotriva

sentinței civile nr. 158 din 16 octombrie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.P.D.P.R.

împotriva sentinței civile nr. 158 din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.