ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2224/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 158 din 16 octombrie 2009 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale București și în consecință: a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamanta SC M.T. SRL Sucevița, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia; a admis cererea de suspendare a executării, formulată de reclamanta SC M.T. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P.

București și în consecință a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 7954 din 19 aprilie 2009 și implicit a procesului verbal de constatare nr. 4947 din 05 martie 2009 emise de A.P.D.R.P. din cadrul M.A.P.D.R. București, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii ce formează obiectul anulării Deciziei nr. 7954/2009. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele: Prin procesul verbal de verificare a stadiului implementării proiectului din 27 mai 2008 (anexa 11), consilierii din cadrul Departamentului pentru Lupta Antifraudă - D.L.A.F. au verificat modul de obținere, derulare și utilizare a fondurilor aferente Proiectului C3.4.021821350000691 la Pensiunea „M.

II" Suceava, având ca beneficiar pe reclamanta SC M.T. SRL Sucevița. Urmare încheierii procesului verbal de control nr. 4947 din 05 martie 2009, prin care în sarcina reclamantei a fost reținută suma de 307.479,60 lei, aceasta a formulat contestație, care a fost soluționată prin Decizia nr. 7954 din 19 aprilie 2009 dată de A.P.D.R.P., în sensul că a fost respinsă contestația. Instanța de fond a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile cerute de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că reclamanta a făcut dovada că a atacat în instanță actul administrativ a cărui anulare se cere și anume Decizia nr. 7954 din 19 aprilie 2009 emisă de A.P.D.R.P., dar și de art. 14 alin. (1) din aceeași lege, în sensul că sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de lege.

Astfel apare justificată cererea de suspendare a executării Deciziei A.P.D.R.P. nr. 7954 din 19 aprilie 2009, având în vedere că anterior, prin procesele verbale încheiate de Departamentul pentru Lupta Antifraudă - D.L.A.F. a constatat că Pensiunea turistică „M. II" Sucevița a fost realizată integral, că este funcțională și că beneficiarul proiectului SAPARD a introdus obiectivul în circuitul turistic. Este îndeplinită și cerința prevăzută de lege pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ și anume prin aceasta s-ar preveni o pagubă iminentă deoarece apare previzibilă situația că atâta vreme cât actul administrativ constituie titlu executoriu, executarea reclamantei cu suma de 307.479,60 lei reprezintă o pagubă iminentă și un prejudiciu viitor.

În acest context, cum în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de dispozițiile art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 7954 din 19 aprilie 2009 emisă de A.P.D.R.P., precum și a procesului verbal de constatare nr. 4947 din 05 martie 2009 încheiat de A.P.D.R.P. din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive formulate de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, această excepție a fost admisă, motivat de faptul că actul administrativ, a cărui suspendare a executării s-a cerut, a fost emis de A.P.D.R.P., unitate cu personalitate juridică.

Împotriva sentinței civile nr. 158 din 16 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâta A.P.D.R.P., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de suspendare a executării procesului verbal de constatare nr. 4947 din 10 martie 2009 emis de A.P.D.R.P. A învederat recurenta pârâtă, prin motivele de recurs, că instanța de fond în mod greșit a apreciat că sunt îndeplinite condițiile imperative stipulate de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fără ca reclamanta să expună motivele pe care își întemeiază cererea de suspendare, în speță paguba iminentă și cazul bine justificat, pentru care ar fi putut cere suspendarea executării actului administrativ, și fără a administra documente probatorii în acest sens la dosarul cauzei.

Atât cazul justificat cât și paguba iminentă care ar putea fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ trebuie indicate în mod concret, pentru ca instanța să poată verifica temeinicia unei măsuri de suspendare. În speță, reclamanta a antamat fondul cauzei, reiterând motivele expuse în contestația administrativă îndreptată împotriva procesului verbal de constatare nr. 4947/2009, fără a dovedi în mod concret în ce constă paguba iminentă și cazul bine justificat. Recursul este nefondat. În general, se recunoaște că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlul executoriu.

Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.

Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați. În considerarea celor două principii incidente în materie, al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie, totuși, o situație de excepție aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Prin „cazuri bine justificate" se înțelege, în sensul legii, „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" [art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004], iar prin „pagubă iminentă" se desemnează „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" [art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare].

]Prima instanță a reținut în mod judicios, în cauză, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, și a dispus în mod întemeiat prin sentința recurată, în condițiile indicate de art. 15 alin. (1) din același act normativ, admiterea cererii reclamantei și suspendarea executării Deciziei nr. 7954 din 19 aprilie 2009 și implicit a procesului verbal de constatare nr. 4947 din 5 martie 2009 emise de A.P.D.R.P. din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ ce formează obiectul dosarului nr. 794/39/2009 aflat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Suspendarea executării actului administrativ fiscal în discuție se impune, cum judicios a reținut și prima instanță, în condițiile în care este îndeplinită atât condiția cazului bine justificat (motivele de fapt și de drept invocate prin contestația administrativă și prin acțiunea în contencios administrativ formulate sunt de natură să determine o serioasă îndoială sub aspectul legalității deciziei de impunere fiscală) cât și cerința prevenirii unei pagube iminente (intimata reclamantă a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar - contracte de prestări servicii cu persoane fizice și juridice privind organizarea de evenimente familiale, întruniri, conferințe, etc. - că executarea de îndată a actului administrativ fiscal ar putea conduce la imposibilitatea desfășurării activității economice pe mai departe și i-ar produce astfel acesteia un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului).

În aceste condiții, constatând că motivele de recurs invocate în cauză sunt neîntemeiate și că hotărârea atacată este legală și temeinică se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinței civile nr. 158 din 16 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.P.D.P.R. împotriva sentinței civile nr. 158 din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.