ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3622/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

sub nr. 794/39/2009 din data de 18 iunie 2010, reclamanta SC M.T. SRL Sucevița

a chemat în judecată pârâta A.P.D.R.P. București solicitând anularea deciziei nr.

7954 din 15 aprilie 2009 emisă de pârâtă și a procesului verbal de constatare nr.

4947 din 05 martie 2009 întocmit de Comisia constituită la nivelul agenției,

acte în baza cărora a fost sancționată cu măsura de a se constitui un debit în

sarcina sa în cuantum de 307.479,6 lei, pentru că în cadrul proiectului P.M.S.,

județul Suceava nu ar fi respectat principiul liberei concurențe și al

transparenței.

Legal citată, pârâta a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

La termenul de judecată din data de

18 ianuarie 2010, având în vedere cuantumul pretențiilor ce fac obiectul

dosarului și motivat de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

și ale art. 10 din O.G. nr. 79/2003, instanța din oficiu, a pus în discuție

excepția de necompetență materială a curții de apel, iar prin sentința nr. 8

din aceeași dată a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost reînregistrat pe

rolul acestei instanțe sub același număr din data de 09 februarie 2010.

Prin întâmpinarea formulată pe rolul

acestei instanțe, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a

tribunalului în soluționarea acestei cauze.

În motivare, a arătat că, potrivit

dispozițiilor O.U.G. nr. 13/2006 aprobată prin Legea nr. 198 din 22 mai 2006,

pârâta este o instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea

Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu sediul în municipiul

București având ca atribuție implementarea tehnică și financiară a F.E.A.D.R.

și a F.E.P., după aderarea României la U.E. De asemenea, continuă atribuțiile

ce decurg din funcțiile de implementare tehnică și financiară ale Programului S.A.P.A.R.D.

În al doilea rând, contractul de

finanțare C340218213500069 din 01 august 2005 încheiat între părți, având ca

obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 343.493 lei

pentru realizarea proiectului intitulat P.M.S., este un contract administrativ,

atât prin prisma părții semnatare a acestui contract, în speță o autoritate

publică centrală, cât și prin prisma obiectului contractului de finanțare,

respectiv acordarea unui sprijin financiar nerambursabil acordat din fonduri

publice.

În al treilea rând, practica

instanței supreme, în perioada iunie 2006 – 2010, este aceea potrivit căreia

acțiunile referitoare la executarea prevederilor contractuale ale unui contract

administrativ de finanțare, cât și cele referitoare la anularea actelor

administrative de constituire de debite în conformitate cu dispozițiile O.G. nr.

79/2003 sunt de competența materială a secțiilor de contencios administrativ a

curților de apel, conform art. 2 alin. (1) lit. c) teza finală, art. 8 alin.

(2) și (3) coroborat cu art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004, dat

fiind faptul că autoritatea publică emitentă, respectiv pârâta, este o

autoritate publică centrală.

La rândul ei și această instanță,

prin sentința civilă nr. 2190 din 18 iunie 2010, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând, în esență,

că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

privitoare la competența după valoare, întrucât nu suntem în prezența unui

litigiu care să privească taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum

și accesorii ale acestora”, fiind contestată o decizie emisă de o autoritate

publică centrală, în acest caz competentă să soluționeze cauza este Curtea de

Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Suceava, secția

contencios administrativ și fiscal, constatând ivit conflict negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se

pronunța un regulator de competență.

Înalta Curte, sesizată în condițiile

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., analizând actele și lucrările dosarului,

constată că instanța competentă să soluționeze pricina este Tribunalul Suceava,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului

în raport de prevederile art. 304 și art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezentul

litigiu este Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Așa cum rezultă din expunerea

rezumativă prezentată anterior, reclamanta a solicitat anularea procesului verbal

de constatare nr. 4947 din 5 martie 2003 emis de Comisia constituită la nivelul

agenției și a Deciziei nr. 7954 din 15 aprilie 2009, acte emise în baza

prevederilor O.G. nr. 79/2003, privind controlul și recuperarea fondurilor

comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate

necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește procesul-verbal

de constatare, Înalta Curte reține incidența următoarelor dispoziții ale O.G. nr.

79/2003:

„Art. 1. - Prezenta ordonanță

reglementează activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite

necuvenit din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea

Europeană și/sau din fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a unor

nereguli.”;

„Art. 2. - în sensul prezentei

ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: {..]

d) creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la

bugetul general al Comunității Europene și/ sau la bugetele administrate de

aceasta ori în numele ei, precum și/ sau la bugetele de cofinanțare aferente,

ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor

de cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite de sume în

cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrală ori

parțiala a acestor fonduri”;

„Art. 3 alin. (2) lit. a): „(2)

Constituie titlu de creanță: a) actul/ documentul de constatare, stabilire și

individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate

din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare”;'

Art. 3 alin. (4) - (6):

„(4) Titlul de creanță specificat la

alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele

actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc., precum și elemente

specifice, acolo unde este necesar.

Titlul de creanță se comunică

debitorului în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.

Împotriva titlului de creanță

debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și

termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 74/2004, republicată, cu modificările

și completările ulterioare”;

Art. 4 alin. (2): „Creanțele

bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul

drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu

competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și

debitorilor”.

Din cuprinsul dispozițiilor citate

rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal a cărui anulare se solicită în

prezenta cauză este un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C.

proc. fisc., ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de același

Cod, respectiv Titlul IX - „Soluționarea contestațiilor formulate împotriva

actelor administrative fiscale”.

Decizia nr. 7954 din 15 aprilie 2009

a fost emisă în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală ca urmare a

soluționării contestației formulate împotriva procesului-verbal și poate fi

contestată în condițiile art. 218 alin. (2) din același cod, conform cărora

„Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către

contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a

contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios

administrativ competentă, în condițiile legii”.

În temeiul normei de trimitere de la

art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea

instanței de contencios administrativ competente să soluționeze contestația

formulată împotriva Deciziei nr. 28/2007, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

În interpretarea și aplicarea

normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în

jurisprudența instanței supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste

dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a

instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul

sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a

autorității publice emitente a actului atacat;

- criteriul valoric, stabilit pe

baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face

obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are

caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii

vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de

valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea

competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 lei.

În cauză, fiind vorba de un litigiu

având ca obiect o creanță bugetară, în sumă de 307.479,6 RON, asimilată

creanțelor fiscale în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală, conform

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de

contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și

revine secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava,

competent și din punct de vedere teritorial potrivit art. 10 alin. (3) din

aceeași lege.

În consecință, în temeiul art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența în favoarea Tribunalului

Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a litigiului privind pe SC M.T. SRL Sucevița și A.P.D.R.P. București în favoarea

Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 august 2010.