ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3622/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, sub nr. 794/39/2009 din data de 18 iunie 2010, reclamanta SC M.T. SRL Sucevița a chemat în judecată pârâta A.P.D.R.P. București solicitând anularea deciziei nr. 7954 din 15 aprilie 2009 emisă de pârâtă și a procesului verbal de constatare nr. 4947 din 05 martie 2009 întocmit de Comisia constituită la nivelul agenției, acte în baza cărora a fost sancționată cu măsura de a se constitui un debit în sarcina sa în cuantum de 307.479,6 lei, pentru că în cadrul proiectului P.M.S., județul Suceava nu ar fi respectat principiul liberei concurențe și al transparenței.

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. La termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2010, având în vedere cuantumul pretențiilor ce fac obiectul dosarului și motivat de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 10 din O.G. nr. 79/2003, instanța din oficiu, a pus în discuție excepția de necompetență materială a curții de apel, iar prin sentința nr. 8 din aceeași dată a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Dosarul a fost reînregistrat pe rolul acestei instanțe sub același număr din data de 09 februarie 2010. Prin întâmpinarea formulată pe rolul acestei instanțe, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea acestei cauze.

În motivare, a arătat că, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 13/2006 aprobată prin Legea nr. 198 din 22 mai 2006, pârâta este o instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu sediul în municipiul București având ca atribuție implementarea tehnică și financiară a F.E.A.D.R. și a F.E.P., după aderarea României la U.E. De asemenea, continuă atribuțiile ce decurg din funcțiile de implementare tehnică și financiară ale Programului S.A.P.A.R.D.

În al doilea rând, contractul de finanțare C340218213500069 din 01 august 2005 încheiat între părți, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 343.493 lei pentru realizarea proiectului intitulat P.M.S., este un contract administrativ, atât prin prisma părții semnatare a acestui contract, în speță o autoritate publică centrală, cât și prin prisma obiectului contractului de finanțare, respectiv acordarea unui sprijin financiar nerambursabil acordat din fonduri publice. În al treilea rând, practica instanței supreme, în perioada iunie 2006 – 2010, este aceea potrivit căreia acțiunile referitoare la executarea prevederilor contractuale ale unui contract administrativ de finanțare, cât și cele referitoare la anularea actelor administrative de constituire de debite în conformitate cu dispozițiile O.G.

nr. 79/2003 sunt de competența materială a secțiilor de contencios administrativ a curților de apel, conform art. 2 alin. (1) lit. c) teza finală, art. 8 alin. (2) și (3) coroborat cu art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004, dat fiind faptul că autoritatea publică emitentă, respectiv pârâta, este o autoritate publică centrală. La rândul ei și această instanță, prin sentința civilă nr. 2190 din 18 iunie 2010, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând, în esență, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privitoare la competența după valoare, întrucât nu suntem în prezența unui litigiu care să privească taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora”, fiind contestată o decizie emisă de o autoritate publică centrală, în acest caz competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța un regulator de competență. Înalta Curte, sesizată în condițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., analizând actele și lucrările dosarului, constată că instanța competentă să soluționeze pricina este Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile art. 304 și art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, reclamanta a solicitat anularea procesului verbal de constatare nr. 4947 din 5 martie 2003 emis de Comisia constituită la nivelul agenției și a Deciziei nr. 7954 din 15 aprilie 2009, acte emise în baza prevederilor O.G. nr. 79/2003, privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare. În ceea ce privește procesul-verbal de constatare, Înalta Curte reține incidența următoarelor dispoziții ale O.G. nr. 79/2003: „Art. 1. - Prezenta ordonanță reglementează activitățile de constatare și de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană și/sau din fondurile de cofinanțare aferente, ca urmare a unor nereguli.”; „Art.

2. - în sensul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: {..] d) creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/ sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și/ sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/sau ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrală ori parțiala a acestor fonduri”; „Art.

3 alin. (2) lit. a): „(2) Constituie titlu de creanță: a) actul/ documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare”;' Art. 3 alin. (4) - (6): „(4) Titlul de creanță specificat la alin. (2) lit. a) constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc., precum și elemente specifice, acolo unde este necesar. Titlul de creanță se comunică debitorului în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală. Împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare”; Art. 4 alin. (2): „Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor”. Din cuprinsul dispozițiilor citate rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal a cărui anulare se solicită în prezenta cauză este un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proc. fisc., ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de același Cod, respectiv Titlul IX - „Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale”.

Decizia nr. 7954 din 15 aprilie 2009 a fost emisă în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală ca urmare a soluționării contestației formulate împotriva procesului-verbal și poate fi contestată în condițiile art. 218 alin. (2) din același cod, conform cărora „Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii”. În temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze contestația formulată împotriva Deciziei nr. 28/2007, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În interpretarea și aplicarea normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența instanței supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat. Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 lei.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară, în sumă de 307.479,6 RON, asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava, competent și din punct de vedere teritorial potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași lege. În consecință, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului privind pe SC M.T. SRL Sucevița și A.P.D.R.P. București în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 august 2010.