ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 28/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 28/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 305 din 4 iulie
2006, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ
formulată de reclamanții R.I., R.L. și N.M., în contradictoriu cu pârâții B.I.,
SC A. SA Sântioana, SC A. SA Țaga, Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991
de pe lângă Consiliul Local Țaga și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și
Dezvoltării Rurale, pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de
proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 1378 din 30 mai 1996.
Pentru a dispune astfel,
prima instanță a reținut că reclamanții nu au efectuat procedura prealabilă,
condiție obligatorie pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni impusă de art.
7 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri
au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții R.I., R.L., N.M., făcând,
însă, referire numai la aspecte ce vizează fondul cauzei și care, în nici un
caz, nu ar putea fi circumscrise vreunuia dintre motivele de nelegalitate
expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
S-a apreciat, astfel, că
prima instanță nu a studiat în suficientă măsură dosarul și nu a menționat care
„lege funciară, cu toate modificările aduse până în prezent” prevede a se restitui
sau a nu se restitui terenurile pe a căror suprafață există construcții către
moștenitorii de drept.
S-a imputat primei instanțe
și faptul că nu a ținut cont de „propunerea scrisă făcută de Judecătoria Gherla,
de anulare parțială a certificatului contestat”, recurenții având convingerea
că s-ar fi intervenit de către pârâtul B.I., pentru „schimbarea mersului
procesului”, întrucât până la data de 3 mai 2006 „am avut câștig de cauză” la
instanța inițial sesizată.
Evident, cum hotărârea
atacată a fost pronunțată ca urmare a soluționării procesului, fără a se intra
în cercetarea fondului, dată fiind reținerea incidenței excepției
inadmisibilității acțiunii, invocată de instanța din oficiu și pusă în discuția
părților, aspectele mai sus indicate nu pot fi analizate de instanța de control
judiciar.
Prin urmare, s-a procedat la
examinarea cauzei în condițiile art. 304
1
C. proc. civ., constatându-se că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Judecătoria Gherla, prin
sentința civilă nr. 573/2006, a declinat competența materială de soluționare a
cauzei având ca obiect, conform precizării și completării depuse de reclamanți,
anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în favoarea
Curții de Apel Cluj, admițând excepția necompetenței materiale invocată de
aceștia.
Curtea de Apel Cluj a
invocat, din oficiu, la termenul din 4 iulie 2006, excepția inadmisibilității
acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, excepție examinată în
condițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., după punerea ei în prealabil în
discuția părților și soluționată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 7
din Legea nr. 554/2002, coroborate cu cele ale art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 7 alin.
(1) și (3) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de
contencios administrativ competentă, persoana care se consideră vătămată
într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ
unilateral, adresat altui subiect de drept, trebuie să solicite autorității
publice emitente, revocarea în tot sau în parte a acestuia, din momentul în
care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele
termenului de 6 luni de la emiterea actului, care este un termen de
prescripție.
Procedura prealabilă
administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la
acțiune, a cărei neîndeplinire este sancționată cu respingerea acțiunii ca
inadmisibilă, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Reținând, așadar, că hotărârea
atacată este dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în speță nici
un motiv care să impună casarea acesteia, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin.
(1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanții R.I., R.L. și N.M. împotriva sentinței civile nr. 305 din 4
iulie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 ianuarie 2007.