ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1539/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 813

din 28 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea

formulată de L.Ș., împotriva pârâților SC A. SA Gherla, A.F.P.G., D.G.F.P.C., M.F.P.

și M.A.P.D.R., acțiune al cărei obiect l-a constituit anularea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului eliberat în favoarea

pârâtei SC A. SA Gherla.

Au fost respinse și

excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului, a lipsei de

interes și a decăderii din dreptul de a promova acțiunea.

Reclamantul a fost obligat

la plata sumei de 1190 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecată către

pârâtul B.A.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut  că prin certificatul de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenurilor, din 6 septembrie 1995 emis de M.A.A.,

pârâtei SC A. SA i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în

suprafață de 286,450 mp și 240 mp în cota parte – indiviză drept ce a fost

intabulat în C.F., având la baza documentația tehnică anexată, ulterior fiind

intabulat și transmis în C.F. nou înființată.

În cadrul executării silite

a creanțelor bugetare ale SC A. SA Gherla, imobilul a fost vândut la licitație

publică SC D.U. SRL care și-a intabulat dreptul de proprietate astfel dobândit,

conform C.F., în aceeași carte funciară apărând și notificarea transmisă de

către reclamant SC A. SA în vederea restituirii imobilului în natură sau a

echivalentului acestuia.

A mai reținut instanța de

fond și faptul că întrucât acțiunea formulată de reclamant, în ce privește

acest capăt de cerere se circumscrie Legii nr. 554/2004, acesta înainte de a se

adresa instanței de judecată trebuia să se adreseze în prealabil autorității

publice emitente a actului, pentru anularea acestuia, dând astfel eficiență art.

7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Or, reclamantul nu a

respectat această procedură prealabilă, așa încât acțiunea promovată de el

pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este

inadmisibilă, potrivit sentinței recurate.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., respectiv hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanței, și competent

a judeca în fond cauza este tribunalul și nu Curtea de Apel.

Pe de altă parte susține

recurentul, obiectul cererii de chemare în judecată este unul de drept civil

astfel că nu trebuie respinsă ca inadmisibilă acțiunea, dat fiind că nu s-a

efectuat procedura prealabilă.

El a invocat nulitatea

absolută actelor civile ulterioare notificării în baza Legii nr. 10/2001 cât și

a normelor de aplicare a acestora.

Pârâții M.F.P., D.G.F.P.C.,

A.F.P.M.G. și B.A. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului

ca nefondat.

Pârâtul B.A. a invocat prin

întâmpinare și excepțiile privind lipsa calității procesuale active a

reclamantului-recurent, lipsa interesului născut legitim și actual al acestuia

de a promova o astfel de acțiune, cât și lipsa calității procesuale pasive în

ceea ce-l privește, solicitând ca instanța de control judiciar că verifice

legalitatea acestor excepții.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile,

Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Acțiunea formulată de reclamantul L.Ș.,

recurent în prezenta cauză, având ca obiect, printre altele și cererea de

anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenului eliberat în favoarea pârâtei SC A. SA Gherla, a fost înregistrată

inițial la Judecătoria Gherla, instanța care prin sentința civilă nr. 1005 din

15 septembrie 2005, și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții

de Apel Cluj, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ., pe considerentul că certificatul de atestare este un act administrativ emis de o autoritate publică

centrală.

Într-adevăr, certificatul de

atestare a dreptului de proprietate întrunește caracteristicile unui act

administrativ, în înțelesul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,

a contenciosului administrativ și este emis de un organ central, M.A.A., în

prezent M.A.P.D.R., astfel încât în conformitate cu art. 3 C. proc. civ., competența de a soluționa cauza în fond revine Curții de Apel Cluj, așa cum în mod

corect a reținut instanța de fond.

Nu au fost deci încălcate

normele cu privire la competența materială a instanței, așa cum susține

recurentul, critica sub acest aspect fiind neîntemeiată.

Cum acțiunea promovată de

reclamantul-recurent se circumscrie Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,

trebuiau respectate prevederile acestei legi, inclusiv dispozițiile art. 7 alin.

(1) conform cărora „înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al

său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie

să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 zile de la data

comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia”.

În speță,

reclamantul-recurent nu a făcut dovada unei astfel de plângeri prealabile

anterior formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât în mod corect

instanța de fond, dând eficiență dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Față de cele ce preced sunt

nefondate susținerile recurentului-reclamant referitoare la caracterul civil al

litigiului.

Excepțiile privind lipsa

calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantului și

promovarea acțiunii, reiterate și în recurs au fost în mod legal și corect

soluționate de instanța de fond, prin respingerea acestora, pe considerentul că

analizarea acestora nu se putea face decât în condițiile unei sesizării legale

a instanței de contencios administrativ.

Același aspect este reținut

și de instanța de recurs referitor la excepția privind lipsa calității procesuale

pasive a pârâtului-intimat B.A., invocate de acesta în recurs în condițiile în

care soluția pronunțată de instanța de fond, considerată a fi legală și

temeinică, urmează a fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de L.Ș., împotriva

sentinței civile nr. 813 din 28 decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2007.