ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1539/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 813 din 28 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de L.Ș., împotriva pârâților SC A. SA Gherla, A.F.P.G., D.G.F.P.C., M.F.P. și M.A.P.D.R., acțiune al cărei obiect l-a constituit anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului eliberat în favoarea pârâtei SC A. SA Gherla. Au fost respinse și excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului, a lipsei de interes și a decăderii din dreptul de a promova acțiunea. Reclamantul a fost obligat la plata sumei de 1190 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul B.A.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 6 septembrie 1995 emis de M.A.A., pârâtei SC A. SA i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 286,450 mp și 240 mp în cota parte – indiviză drept ce a fost intabulat în C.F., având la baza documentația tehnică anexată, ulterior fiind intabulat și transmis în C.F. nou înființată. În cadrul executării silite a creanțelor bugetare ale SC A. SA Gherla, imobilul a fost vândut la licitație publică SC D.U. SRL care și-a intabulat dreptul de proprietate astfel dobândit, conform C.F., în aceeași carte funciară apărând și notificarea transmisă de către reclamant SC A. SA în vederea restituirii imobilului în natură sau a echivalentului acestuia.

A mai reținut instanța de fond și faptul că întrucât acțiunea formulată de reclamant, în ce privește acest capăt de cerere se circumscrie Legii nr. 554/2004, acesta înainte de a se adresa instanței de judecată trebuia să se adreseze în prealabil autorității publice emitente a actului, pentru anularea acestuia, dând astfel eficiență art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. Or, reclamantul nu a respectat această procedură prealabilă, așa încât acțiunea promovată de el pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este inadmisibilă, potrivit sentinței recurate. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., respectiv hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanței, și competent a judeca în fond cauza este tribunalul și nu Curtea de Apel. Pe de altă parte susține recurentul, obiectul cererii de chemare în judecată este unul de drept civil astfel că nu trebuie respinsă ca inadmisibilă acțiunea, dat fiind că nu s-a efectuat procedura prealabilă. El a invocat nulitatea absolută actelor civile ulterioare notificării în baza Legii nr. 10/2001 cât și a normelor de aplicare a acestora. Pârâții M.F.P., D.G.F.P.C., A.F.P.M.G. și B.A. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Pârâtul B.A. a invocat prin întâmpinare și excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantului-recurent, lipsa interesului născut legitim și actual al acestuia de a promova o astfel de acțiune, cât și lipsa calității procesuale pasive în ceea ce-l privește, solicitând ca instanța de control judiciar că verifice legalitatea acestor excepții.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Acțiunea formulată de reclamantul L.Ș., recurent în prezenta cauză, având ca obiect, printre altele și cererea de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului eliberat în favoarea pârâtei SC A. SA Gherla, a fost înregistrată inițial la Judecătoria Gherla, instanța care prin sentința civilă nr. 1005 din 15 septembrie 2005, și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Cluj, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ., pe considerentul că certificatul de atestare este un act administrativ emis de o autoritate publică centrală.

Într-adevăr, certificatul de atestare a dreptului de proprietate întrunește caracteristicile unui act administrativ, în înțelesul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ și este emis de un organ central, M.A.A., în prezent M.A.P.D.R., astfel încât în conformitate cu art. 3 C. proc. civ., competența de a soluționa cauza în fond revine Curții de Apel Cluj, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond. Nu au fost deci încălcate normele cu privire la competența materială a instanței, așa cum susține recurentul, critica sub acest aspect fiind neîntemeiată.

Cum acțiunea promovată de reclamantul-recurent se circumscrie Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, trebuiau respectate prevederile acestei legi, inclusiv dispozițiile art. 7 alin. (1) conform cărora „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia”. În speță, reclamantul-recurent nu a făcut dovada unei astfel de plângeri prealabile anterior formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât în mod corect instanța de fond, dând eficiență dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Față de cele ce preced sunt nefondate susținerile recurentului-reclamant referitoare la caracterul civil al litigiului. Excepțiile privind lipsa calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantului și promovarea acțiunii, reiterate și în recurs au fost în mod legal și corect soluționate de instanța de fond, prin respingerea acestora, pe considerentul că analizarea acestora nu se putea face decât în condițiile unei sesizării legale a instanței de contencios administrativ. Același aspect este reținut și de instanța de recurs referitor la excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului-intimat B.A., invocate de acesta în recurs în condițiile în care soluția pronunțată de instanța de fond, considerată a fi legală și temeinică, urmează a fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.Ș., împotriva sentinței civile nr. 813 din 28 decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2007.