ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1125/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 29 decembrie 2006 la Curtea de Apel Cluj, E.E. și G.I.A. au declarat recurs împotriva sentinței nr. 433 din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și contencios administrativ, solicitând casarea acesteia și trimiterea spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj. În motivarea recursului s-a susținut că instanța de judecată deși a fost investită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, respectiv a certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de M.A.A. București, instanța prin hotărârea pronunțată a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Aceasta față de Legea nr. 554/2004 care „conferă dreptul instanțelor de a cerceta oricând legalitatea unui act administrativ unilateral excepție invocată în cadrul unui recurs într-o acțiune civilă. S-a mai susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care pe de o parte instanța apreciază că invocarea nelegalității unui act administrativ emis anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 nu contravine principiului neretroactivității și că legea nouă a instituționalizat excepția de nelegalitate și este admisibilă examinarea acestei excepții.

Se mai consideră că în mod greșit instanța a apreciat că ar exista autoritate de lucru judecat față de sentința nr. 127/2004 a Curții de Apel Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2906/2003 Înaltei Curți de Casație și Justiție și că efectele decăderii din dreptul de a îndeplinii un act de procedură nu pot fi eludate prin alegerea unei alte proceduri, mai generoase din perspectiva termenului în cadrul căruia se poate pune în discuție dreptul alegat. S-a mai precizat că potrivit doctrinei doar hotărârile pronunțate în temeiul unor apărări de fond dobândesc putere de lucru judecat, iar nu și hotărârile prin care se pune capăt judecății în temeiul unor excepții de procedură. În cauza de față susțin recurentele, nu operează autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în acțiunea vizând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Din actele cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 443 din 12 octombrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția de nelegalitate formulată de reclamantele E.E. și G.I.A. în contradictoriu cu pârâtele SC S. SA, M.A.P.D.R. având ca obiect constatarea nelegalității certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat de M.A.A. Au fost obligate reclamantele în solidar la plata sumei de 2500 RON cheltuieli de judecată către SC S. SA. Instanța de fond a reținut că prin încheierea din 13 septembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 3233/33/2006 al Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, s-a dispus sesizarea Curții de Apel Cluj în vederea soluționării excepției de nelegalitate invocată de reclamantele E.E.

și G.I.A. Autoarele excepției au solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de M.A.P., succesorul în drepturi fiind azi M.A.P.D.R., prin care s-a atestat că terenul în suprafață de 6730 mp este proprietatea SC S. SA. Instanța de fond a mai referit că în susținerea excepției invocate, reclamantele au precizat că terenul pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost preluat de statul român fără titlu, că certificatul s-a emis cu încălcarea H.G. nr. 834/1991, documentația ce a stat la baza emiterii actului administrativ, fiind întocmită de o altă autoritate decât cea pe seama căruia a fost recunoscut titlul de proprietate.

SC S. SA a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a certificatului de atestare emis la 28 mai 1995 fiind în discuție un act administrativ individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. S-a mai susținut lipsa interesului legitim al reclamantelor în soluționarea excepției invocate precum și autoritatea de lucru judecat relevând tripla identitate (obiect, părți, cauză) între prezenta pricină și acțiunea în contencios administrativ soluționată prin sentința civilă nr. 127/2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 7766/2003.

Instanța de fond a reținut, în mod corect, că ceea ce legea nouă (nr. 554/2004) a prevăzut ca noutate față de legea veche nr. 20/1990 este instituirea unei proceduri aparte de soluționare a acestei excepții, fără ca să poată rețină, că s-a înlăturat posibilitatea utilizării verificării legalității actelor administrative emise anterior acestei legi după procedura consacrată de doctrină și jurisprudența, incidente fiind și dispozițiile art. 27 din Legea nr. 524/2004 care derogă de la principiul prevederilor art. 725 C. proc. civ. Sub aspectul situației juridice a terenului în suprafață de 6730 mp și pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate sunt de reținut următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Dej, SC S. SA a solicitat în contradictoriu cu antecesoarele reclamantelor ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună dezmembrarea imobilului înscris în C.F.

în suprafață de 31493 mp în două imobile cu 2 numere top nou, imobil cu nr. top nou 918 1 cu destinație teren în suprafață de 24763 mp urmând să fie reînscris pe numele vechilor proprietari și imobilul cu nr. top nou 918 2 cu destinație teren și construcție în suprafață de 6730 mp să fie înscris într-o carte funciară nouă. De asemenea să se constate că SC S. SA a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top nou 918 2 teren în suprafață de 6730 mp și construcțiile aferente conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate, să se dispună intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate a SC S. SA Dej asupra acestui imobil.

Prin sentința nr. 418/2006 a Judecătoriei Dej s-a admis acțiunea formulată constatându-se că SC S. SA a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top nou 918 2 teren în suprafață de 6730 mp și construcțiile aferente, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate dispunându-se intabularea în cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra imobilului. Prin decizia nr. 296/A/2006 a Tribunalului Cluj s-a respins apelul declarat de apelantele E.E. și G.I.A., împotriva sentinței civile nr. 418/2006 a Judecătoriei Deva. În cadrul recursului promovat împotriva acestei hotărâri recurentele au invocat dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, respectiv au invocat excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de M.A.

din 28 mai 1995, prin care s-a atestat că terenul în suprafață de 6730 mp este proprietatea SC S. SA. Mai este de precizat că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Gherla reclamanta E.E. a chemat în judecată pe pârâții S.R. prin C.L.C.M.G., P.C. și M.A.A.P. solicitând a se constata nulitatea absolută a trecerii în proprietatea statului român a imobilului teren și construcție, înscris în C.F. Judecătoria Gherla a declinat competența la Tribunalul Cluj care a disjuns prin încheierea civilă nr. 1053 din 5 noiembrie 2003 cererea privind constatarea nulității actului administrativ de restul capetelor de cerere având ca temei Legea nr. 10/2001. Prin sentința nr. 662 din 17 martie 2004, Tribunalul Cluj în dosarul nr. 1618/2003 a respins acțiunea, respingându-se ulterior ca nefondate apelurile exercitate de recurentele-reclamante în cauză prin decizia nr. 2394/2004 a Curții de Apel Cluj.

Mai mult prin sentința nr. 127/2004 a curții de Apel Cluj s-a respins acțiunea reclamantelor-recurente în cauză având ca obiect constatarea nulității certificatelor de atestare a dreptului de proprietate din 28 mai 1995, prin care s-a atestat că terenul în suprafață de 6730 mp este proprietatea SC S. SA. Pentru a dispune în acest sens s-a reținut că reclamantele au luat cunoștință de actul a cărei anulare au solicitat-o la 27 ianuarie 2003, din conținutul extrasului de carte funciară rezultând că pârâta SC S. SA Dej a cerut în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 28 mai 1995 la 5 martie 1996. S-a relevat că acțiunea nu a fost promovată în termen de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim.

din Legea nr. 29/1990. De precizat că prin decizia nr. 4906/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au respins recursurile reclamantelor. Fată de hotărârile suscitate de motivul de recurs formulat se constată de Înalta Curte de Casație și Justiție că excepția de nelegalitate cu privire la care s-a pronunțat Curtea de Apel Cluj prin sentința civilă nr. 443 din 25 octombrie 2006 a fost corect soluționată de instanța de fond.

Fată de data emiterii actului administrativ în discuție respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate, act pe care recurentele-reclamante l-au cunoscut dar nu l-au atacat în termenul de un an de la data la care au luat cunoștință de actul pretins vătămător, avându-se în vedere și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2906/2003 (prin care s-a statuat că reclamantele sunt decăzute din dreptul de a solicita anularea actului administrativ în raport de art. 5 din Legea nr. 29/1990), posibilitatea legală a cercetării legalității actului administrativ se mai poate face numai în procedura juridică în care se judecă (fondul) dreptului. Nu sunt în cauză elemente de depășirea atribuțiilor puterii judecătorești cum a pretins printr-o interpretare proprie recurentele-reclamante, iar autoritatea lucrului judecat a fost corect soluționată de instanța de fond, avându-se în vedere scopul final urmărit de reclamante în ambele acțiuni.

Nu se poate susține nici că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii întrucât nu există motive contradictorii. În aceste condiții în mod corect instanța de fond a respins excepția de nelegalitate formulată de reclamantele E.E. și G.I.A. privind certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 28 mai 1995. Hotărârea atacată fiind legală și temeinică recursul declarat va fi respins. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de E.E. și G.I.A., împotriva sentinței civile nr. 433 din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2007.