ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2417/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din

dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, la data

de 7 aprilie 2008, reclamantul D.V. în calitate de lichidator judiciar al SC G.H.M.

SRL Timișoara a solicitat ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie

obligată pârâta SC H. SA Băile Herculane la plata sumei de 3.465.276,23 lei

reprezentând dobânda legală capitalizată cu actualizarea sumelor datorat cu indicii

de inflație, prejudiciu determinat de achitarea cu întârzierea sumei de

2.758.832 lei constând în contravaloarea investițiilor predate cu titlu

gratuit, determinat până la data plății efective a sumei în cauză precum și la

plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii reclamanta a

arătat că decizia nr. 1125/2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în

dosarul nr. 3792/30/2005, a fost admis recursul reclamantei ori a anulat tranzacția

nr. 2519 din 12 martie 2003 în ceea ce privește restituirea contravalorii

actualizate a investițiilor predate cu titlu gratuit în cuantum de 4.128.144,24

Ron și pe cale de consecință obligarea pârâtei la restituirea acestei sume.

Această sumă reprezintă actualizarea investițiilor în valoare de 2.758.831,96

Ron de la nivelul lunii octombrie 2002 până la nivelul lunii decembrie 2006,

până la care au fost actualizate prin raportul de expertiză dispus în cauză și

efectuat la data de 1 februarie 2007.

Apreciază reclamanta că pârâta

trebuia obligată la repararea integrală a prejudiciului actualizat, respectiv

la dobânda legală actualizată de la data efectuării raportului de expertiză din

dosarul mai sus indicat și până la data plății efective a debitului.

Tribunalul Timiș, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 298 din 24 martie 2009, a

respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, că prin raportul de expertiză contabilă s-a

stabilit dobânda legală capitalizată, aferentă perioadei 12 martie 2003 – 30

septembrie 2008, deși instanța de control s-a pronunțat asupra tuturor

pretențiilor reclamantei, formulată până la data de 8 octombrie 2007, data

emiterii deciziei nr. 1125, inclusiv a reactualizării investițiilor cu indicii de

inflație, în limita documentelor contabile, analizate de experți la acea dată și

existente până în luna octombrie 2002.

Răspunzând criticilor formulate

împotriva acestei soluții de către SC G.H.M. SRL prin lichidator judiciar D.V.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 182 din 12

noiembrie 2009, a admis apelul, a schimbat în tot sentința criticată și pe fond

a admis în parte acțiunea reclamantei obligând pârâta la plata sumei de

3.465.276,23 Ron cu titlu de dobândă legală capitalizată.

În fundamentarea soluției instanța

de control judiciar a reținut că în timp ce diferența de la suma de 9.758.832

Ron la suma de 4.128.144,24 Ron reprezintă valoarea actualizărilor potrivit

indiciilor de inflație până în octombrie 2002 și este menită să reechilibreze raportul

creditor, debitor, reprezentând paguba suferită suma de 3.465.276,23 Ron

reprezintă tot o reparație pentru neplata sumei de 2.758.832 Ron însă pentru o

altă perioadă (12 martie 2003 până la plata debitului) care nu se suprapune

peste prima perioadă și reprezintă daunele interese, conform art. 1088 C. civ.

și este menită să acopere câștigul nerealizat.

Se mai arată că ambele sume,

actualizarea inițială și dobânzile solicitate în prezenta cauză nu fac decât să

protejeze pe creditor și să acopere pierderile suferite prin neplata la timp a

contravalorii investițiilor făcute de reclamantă, investiții recunoscute de

către pârâtă încă din 12 martie 2003.

Instanța de apel arată în final că,

întrucât relațiile dintre cele două părți au fost și sunt comerciale conform art.

43 C. com., de la data de 12 martie 2003, când datoria de 2.758.832 Ron a

devenit exigibilă, dobânzile au început să curgă de drept.

Cu petiția înregistrată, la data de

14 decembrie 2009, pârâta a declarat recurs criticile vizând aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel, se susține că hotărârea

cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, atât timp cât

suma de 2.758.832 lei a fost reactualizată prin decizia nr. 1125 din 8

octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara până în luna decembrie 2006 inclusiv,

prin raportul de expertiză din data de 1 februarie 2007, apreciindu-se eronat

că pe perioada octombrie 2002 și până la data introducerii acțiunii nu există

acordată o altă reparație.

De asemenea, din analiza acestor

aspecte se deduce și incidența prevederilor pct. 9 art. 304 întrucât s-a dat o

greșită interpretare textelor de lege aplicabile în speță.

Obligația de plată a dobânzii

legale, subzistă, în opinia recurentei numai în ipoteza în care creditorul

dovedește că reparația obținută prin actualizarea creanței în raport de rata

inflației nu a acoperit întregul prejudiciu creat prin plata cu întârziere a

obligației, prin cererea formulată solicitând acordarea unei duble reparații.

De asemenea, se susține că intimata,

prin lichidator judiciar, avea posibilitatea conform prevederilor art. 83 din

Legea nr. 85/2005, să solicite restituirea averii debitorului bunul transferat

sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului

efectuat către debitor.

Recursul este nefondat.

Frauda la care a participat H. SA

împreună cu fostul administrator al intimatei a fost constatată definitiv și

irevocabil prin decizia nr. 1125 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Timișoara.

În această situație nu mai poate fi

pusă în discuție buna sau reaua credință a SC H. SA referitoare la încheierea tranzacției

nr. 2519/2003 și astfel să beneficieze de efectele limitative ale art. 83 alin.

(3) din Legea nr. 85/2006 respectiv să restituie contravaloarea bunurilor doar

la valoarea transferului respectiv suma de 2.758.832 Ron.

Instanța a stabilit irevocabil incidența

art. 83 alin. (3) teza 2 privind reaua credință a recurentei la încheierea

tranzacției nr. 2519/2003 deci intenția de a-și înșela creditorul.

Deci a rezultat, fără putință de

tăgadă că intimata are o creanță asupra averii debitorului, rezultată din

relațiile comerciale conform art. 43 C. com.

Așa cum a reținut instanța de apel

ambele sume respectiv actualizarea inițială și dobânzile solicitate nu fac

decât să protejeze pe creditor și să-i acopere pierderile suferite prin neplata

la timp a contravalorii investițiilor făcute de reclamanta - intimată,

investiții recunoscute de către recurenta - beneficiară încă din 12 martie

2003.

Având în vedere că decizia nr. 1125

din 8 noiembrie 2007 a intrat în puterea lucrului judecat recurenta nu mai

beneficiază de limitarea legii, speciale respectiv Legea nr. 85/2006 în sensul

obligării doar la restituirea valorii la data transferului.

Față de cele arătate văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC H. SA Băile Herculane împotriva deciziei civile nr. 182

din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Obligă pârâta SC H. SA BĂILE

HERCULANE la plata sumei de 11.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către

reclamanta SC G.H.M. SRL, prin lichidator judiciar D.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 iunie 2010.