ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1936/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Timiș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 176 din 14

martie 2008, a respins cererea formulată de reclamanta SC B.B.F. SRL cu sediul

ales în București în contradictoriu cu pârâta SC F.R. SRL cu sediul ales în

Timișoara, având ca obiect completare dispozitiv.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că reclamanta a cerut completarea sentinței civile nr.

1304 din 28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 1451/30/2007,

prin soluționarea capătului accesoriu de cerere, prin care se solicita

obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, pentru suma reprezentând daune

interese, care trebuiau plătite în termen de 5 zile de la data denunțării

unilaterale a contractului și până la data plății efective.

De asemenea, la dosarul

cauzei s-a depus decizia civilă nr. 6/ A din 21 ianuarie 2008 pronunțată în

dosarul nr. 1451/30/2007 de Curtea de Apel Timișoara.

Față de soluția pronunțată

prin decizia mai sus-menționată, în sensul că a fost admis apelul declarat de

pârâta SC F.R. SRL, schimbându-se în tot sentința apelată, cererea de

completare a dispozitivului sentinței apare ca rămasă fără obiect, fiind astfel

respinsă.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, prin decizia civilă nr. 158/ A/COM din 18 septembrie 2008, a admis

apelul declarat de reclamanta SC B.B.F. SRL împotriva sentinței civile nr. 176

din 14 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 7689/30/2007,

pe care a desființat-o și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe, cu

motivarea că în speță instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere

omis, ci a respins cererea ca rămasă fără obiect, legând soluția litigiului de

soluția dată în calea de atac.

Împotriva deciziei civile nr.

158/ A/COM din 18 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, a declarat recurs pârâta SC F.R. SRL, care a criticat pentru

nelegalitate această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul menținerii

sentinței primei instanțe.

Intimata reclamantă SC B.B.F.

SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin

cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite

recursul pârâtei SC F.R. SRL pentru următoarele considerente.

Conform cererii de chemare

în judecată, reclamanta SC B.B.F. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta,

completarea sentinței nr. 1304 din 28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul

Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 1451/30/2007,

prin soluționarea capătului accesoriu de cerere prin care se cerea obligarea

pârâtei la plata dobânzii legale, pentru suma reprezentând daune interese, în

termen de 5 zile, de la data denunțării unilaterale a contractului și până la

data plății efective.

Din verificarea întregii

documentații, apare fără putere de tăgadă că sentința a cărei completare se

cere a fost schimbat în tot prin decizia civilă nr. 6/ A din 21 ianuarie 2008 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Astfel, a fost admis apelul

declarat de pârâta-reclamantă reconvențional SC F.R. SRL împotriva sentinței

civile nr. 1304 din 28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția

comercială și de contencios administrativ, schimbată în tot sentința apelată și

pe fond respinsă cererea principală a reclamantei SC B.B.F. SRL. A fost admisă

în parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC F.R. SRL și dispusă

rezilierea contractului încheiat de părți cu nr. 1 din 1 februarie 2003. De

asemenea, a mai fost obligată reclamanta pârâtă reconvențional SC B.B.F. SRL la

plata sumei de 10.391,61 RON reprezentând dobândă legală către SC F.R. SRL,

33.320 RON onorariu de avocat și suma de 9.321 RON taxă judiciară de timbru și

timbru judiciar în apel și în primă instanță.

Este adevărat că potrivit

dispozițiilor art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea

dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau

accesoriu, sau asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere

completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz,

apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.

Cum în speță, sentința

civilă nr. 1304 din 28 septembrie 2007 dată de Tribunalul Timiș, secția

comercială și de contencios administrativ, a fost schimbată în tot în faza

procesuală a apelului, așa cum s-a expus anterior, soluția de respingere a

cererii de completare a dispozitivului acestei hotărâri apare pe deplin

justificată, motiv pentru care urmează a fi admis recursul declarat de pârâta

SC F.R. SRL împotriva deciziei nr. 158/ A/COM din 18 septembrie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, iar în temeiul art. 304 pct. 9

raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. și va modifica decizia recurată în

sensul că va respinge apelul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

pârâta SC F.R. SRL Satchinez împotriva deciziei nr. 158 din 18 septembrie 2008

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Modifică decizia recurată în

sensul că respinge apelul reclamantei ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2009.