ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2025/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea formulată, revizuientul J.I.V. a solicitat, în contradictoriu cu M.I. si S.C.P.J. M.S. și M.A.I., revizuirea deciziei civile nr. 429/ R din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5870/30/2008 și a sentinței civile nr. 1837 din 14 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 18374/325/2007, întrucât cele două hotărâri sunt potrivnice sentinței civile nr. 2204 din 25 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 215/ R din 03 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș. Prin decizia nr. 429/ R din 05 decembrie 2008, Tribunalul Timiș a respins recursurile declarate de recurentul contestator J.I.

V. și recurenta intimată S.C.P.E.J. M.S.R. ȘI M.A.I. împotriva sentinței nr. 1837 din 14 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 18374/325/2007, în contradictoriu cu intimatul M.I., având ca obiect contestație la executare. Prin decizia nr. 134/ COM din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a admis cererea de revizuire formulată de revizuientul J.I.V. împotriva deciziei civile nr. 429/ R din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5870/30/2008 și a sentinței nr. 1837 din 14 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 18374/325/2007. A dispus anularea deciziei nr. 429/ R din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5870/30/2008 și a sentinței civile nr. 1837 din 14 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 18374/325/2007.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în cauză existând hotărâri potrivnice având caracter definitiv și irevocabil pronunțate de instanțe de același grad în aceeași pricină și între aceleași persoane având aceeași calitate. Astfel, se constată că sentința civila nr. 1837 din 14 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin decizia civilă nr. 429/ R din 5 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș este potrivnică sentinței civile nr. 2204 din 25 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara și definitivă prin decizia nr. 225/ R din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Caracterul potrivnic rezultă din statuarea că, creditorul intimat M.I. are calitate de succesor în drepturi a SC V.M.I. SRL și prin aceasta este îndreptățit să solicite pornirea formelor de executare silită împotriva contestatorului J.I.V. ceea ce se regăsește în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 1837 din 14 februarie 2008 a Judecătoriei Timișoara definitivă prin decizia nr. 429/ R din 15 februarie 2008 a Tribunalului Timiș și pe de altă parte statuarea contrară că același creditor intimat M.I. nu are calitate de succesor în drepturi a societății comerciale radiate (SC V.M.I. SRL) și că nu este îndreptățit în a cerere executarea silită împotriva debitorului contestator J.l.

ceea ce se regăsește în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 2204 din 25 februarie 2008 a Judecătoriei Timișoara definitivă prin decizia nr. 215/ R din 3 iunie 2008. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul M.I., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă. Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că în mod greșit a fost admisă cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât instanța de recurs, prin decizia 429/ R din 15 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr. 5870/30/2008, s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat, în sensul că a respins-o, stabilind faptul că M.I.

are calitatea de a urmări creanțele SC V.M.I., iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 6277/2007, a stabilit că M.I. are calitatea de creditor și că s-au încălcat dispozițiile art. 322 C. proc. civ., întrucât hotărârea supusă revizuirii nu evocă fondul cauzei. Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând a fi admis recursul pentru următoarele considerente: Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât in cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Din cuprinsul capitolului II intitulat „Revizuirea hotărârilor” se desprind condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire care țin de obiect, legitimare procesuală ca revizuient, interes, motive, termene.

Dintre aceste condiții, Înalta Curte a luat în examinare obiectul cererii de revizuire astfel cum este stabilit în art. 322 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia „Revizuirea unei hotărâri ramase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere…” în cazurile prevăzute la pct. 1 - 9 C. proc. civ. Din textul de lege mai sus evocat, se desprinde cu claritate faptul că nu fac obiectul căii de atac a revizuirii hotărârile instanțelor de recurs, care nu evoca fondul.

Observând decizia care constituie obiectul cererii de revizuire se constată că, prin soluția pronunțată instanța de recurs nu a evocat fondul, întrucât contestațiile la executare vizează acte de executare efectuate în dosare execuționale diferite, hotărârile pronunțate în cauză nu sunt contrarii în accepțiunea legii, astfel, sentința civila nr. 1837 din 14 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 1837 din 14 februarie 2008 definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 429/ R din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5870/30/2008 avea ca obiect anularea formelor de executare în dosarul execuțional nr. 11/Ex/2007 al S.C.P..J M.S.R.

și M.A.I., sentință ce se susține a fi potrivnică sentinței civile nr. 2204 din 25 februarie 2008 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 18373/325/2007, definitivă prin decizia civilă nr. 215/ R din 03 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 18373/325/2007, avea ca obiect anularea formelor de executare în dosarul execuțional nr. 10/Ex/2007 al S.C.P.J. M.S.R. și M.A.I. În acest context, Înalta Curte, ca instanță de recurs, stabilește că prin obiectul său cererea de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, va fi admis recursul, se va modifica decizia atacată în sensul că se va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul M.I. împotriva deciziei nr. 134/ COM din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o modifică în sensul că resping,e ca inadmisibilă, cererea de revizuire. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.