ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2025/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată,

revizuientul J.I.V. a solicitat, în contradictoriu cu M.I. si S.C.P.J. M.S.

și M.A.I., revizuirea deciziei civile nr. 429/ R din 05 decembrie 2008

pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5870/30/2008 și a sentinței

civile nr. 1837 din 14 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în

dosarul nr.

18374/325/2007,

întrucât cele două hotărâri sunt potrivnice sentinței civile nr. 2204 din 25

februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara, rămasă definitivă prin

decizia civilă nr. 215/ R din 03 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Prin decizia nr. 429/

R din 05 decembrie 2008, Tribunalul Timiș a respins recursurile declarate de

recurentul contestator J.I.

V. și recurenta intimată S.C.P.E.J. M.S.R. ȘI M.A.I. împotriva

sentinței nr. 1837 din 14 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în

dosarul nr. 18374/325/2007, în contradictoriu cu intimatul M.I., având ca

obiect contestație la executare.

Prin decizia nr. 134/

COM din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a admis

cererea de revizuire formulată de revizuientul J.I.V. împotriva deciziei civile

nr. 429/ R din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5870/30/2008

și a sentinței nr. 1837 din 14 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria

Timișoara în dosarul nr. 18374/325/2007.

A dispus anularea

deciziei nr. 429/ R din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în

dosarul nr. 5870/30/2008 și a sentinței civile nr. 1837 din 14 februarie 2008

pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 18374/325/2007.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că, cererea de revizuire a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în cauză existând hotărâri

potrivnice având caracter definitiv și irevocabil pronunțate de instanțe de

același grad în aceeași pricină și între aceleași persoane având aceeași

calitate.

Astfel, se constată

că sentința civila nr. 1837 din 14 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria

Timișoara, definitivă prin decizia civilă nr. 429/ R din 5 decembrie 2008

pronunțată de Tribunalul Timiș este potrivnică sentinței civile nr. 2204 din 25

februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara și definitivă prin decizia nr.

225/ R din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Caracterul potrivnic

rezultă din statuarea că, creditorul intimat M.I. are calitate de succesor în

drepturi a SC V.M.I. SRL și prin aceasta este îndreptățit să solicite pornirea

formelor de executare silită împotriva contestatorului J.I.V. ceea ce se

regăsește în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 1837 din 14

februarie 2008 a Judecătoriei Timișoara definitivă prin decizia nr. 429/ R din 15

februarie 2008 a Tribunalului Timiș și pe de altă parte statuarea contrară că

același creditor intimat M.I. nu are calitate de succesor în drepturi a

societății comerciale radiate (SC V.M.I. SRL) și că nu este îndreptățit în a

cerere executarea silită împotriva debitorului contestator J.l. ceea ce se

regăsește în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 2204 din 25

februarie 2008 a Judecătoriei Timișoara definitivă prin decizia nr. 215/ R din 3

iunie 2008.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs pârâtul M.I., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii

recurate în sensul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Critica adusă

deciziei atacate se referă în esență la faptul că în mod greșit a fost admisă

cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

întrucât instanța de recurs, prin decizia 429/ R din 15 februarie 2008

pronunțată în dosarul nr. 5870/30/2008, s-a pronunțat asupra excepției

autorității de lucru judecat, în sensul că a respins-o, stabilind faptul că M.I.

are calitatea de a urmări creanțele SC V.M.I., iar Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia nr. 6277/2007, a stabilit că M.I. are calitatea de

creditor și că s-au încălcat dispozițiile art. 322 C. proc. civ., întrucât

hotărârea supusă revizuirii nu evocă fondul cauzei.

Analizând critica

adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând a

fi admis recursul pentru următoarele considerente:

Revizuirea fiind o

cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de

strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât in

cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Din cuprinsul

capitolului II intitulat „Revizuirea hotărârilor” se desprind condițiile de

admisibilitate ale cererii de revizuire care țin de obiect, legitimare

procesuală ca revizuient, interes, motive, termene.

Dintre aceste

condiții, Înalta Curte a luat în examinare obiectul cererii de revizuire astfel

cum este stabilit în art. 322 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia

„Revizuirea unei hotărâri ramase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere…” în cazurile prevăzute la pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Din textul de lege

mai sus evocat, se desprinde cu claritate faptul că nu fac obiectul căii de

atac a revizuirii hotărârile instanțelor de recurs, care nu evoca fondul.

Observând decizia

care constituie obiectul cererii de revizuire se constată că, prin soluția

pronunțată instanța de recurs nu a evocat fondul, întrucât contestațiile la

executare vizează acte de executare efectuate în dosare execuționale diferite,

hotărârile pronunțate în cauză nu sunt contrarii în accepțiunea legii, astfel,

sentința civila nr. 1837 din 14 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria

Timișoara în dosarul nr. 1837 din 14 februarie 2008 definitivă și irevocabilă

prin decizia civilă nr. 429/ R din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

Timiș în dosarul nr. 5870/30/2008 avea ca obiect anularea formelor de executare

în dosarul execuțional nr. 11/Ex/2007 al S.C.P..J M.S.R. și M.A.I., sentință ce

se susține a fi potrivnică sentinței civile nr. 2204 din 25 februarie 2008

pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 18373/325/2007, definitivă

prin decizia civilă nr. 215/ R din 03 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș

în dosarul nr. 18373/325/2007, avea ca obiect anularea formelor de executare în

dosarul execuțional nr. 10/Ex/2007 al S.C.P.J. M.S.R. și M.A.I.

În acest context,

Înalta Curte, ca instanță de recurs, stabilește că prin obiectul său cererea de

revizuire nu se încadrează în prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,

astfel că, va fi admis recursul, se va modifica decizia atacată în sensul că se

va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul M.I. împotriva deciziei nr. 134/ COM din 28 ianuarie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o modifică

în sensul că resping,e ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iunie 2010.