ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4047/2010

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ, sub nr. 7058/30 din 24

septembrie 2008, reclamantul R.I., a solicitat în contradictoriu cu M.I.R.A.

București, prin D.G.R.J.C. și I.J.P. al Județului

Timiș obligarea pârâților la plata primei de concediu cuvenite pentru

anii 2002 și 2003

conform art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, sume

actualizate în raport cu rata inflației.

În motivarea hotărârii atacate se

arată în esență următoarele:

Prin O.U.G. nr. 146/2007 a fost reglementată modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de

odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost

suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de

salarizare, în perioada 2001 - 2006, stabilindu-se și cele trei tranșe de plată

pe parcursul anului 2008.

Art.

4 alin (5) din actul normativ mai sus indicat, prevede faptul că „plata

drepturilor prevăzute la alin. (1) - (4) se face

la cererea beneficiarilor acestor drepturi”.

Cererea de chemare în judecată formulată de către

reclamantul R.I. a

fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, la data de 24 septembrie 2008,

ulterior apariției

actului normativ mai sus

indicat, intrat în vigoare la data de 19 decembrie 2007, cererea fiind deci, la

data înregistrării la instanță, ulterioară apariției actului normativ.

Pentru

considerentele mai sus invocate, tribunalul a respins acțiunea formulată de

reclamantul R.I. în contradictoriu cu pârâții M.I.

R.A. București prin D.G.R.J.

C.

și I.J.P. al Județului Timiș, ca fiind fără obiect.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs R.I., iar prin Decizia civila nr. 342 din 05

martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. 7058/30/2008,

Curtea a admis recursul reținând că soluția primei instanțe de respingere a

acțiunii ca rămasă fără obiect echivalează cu necercetarea în fond a cauzei

astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., a

admis recursul și a casat sentința recurată cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Tribunalul Timiș, ocazie cu care prima instanță a analizat pe

fond cererea reclamantului stabilind totodată și dacă acesta beneficiază de

dreptul la prima de

concediu pe anii 2002 -

2003 ținând cont de legislația specifică aplicabilă polițiștilor în

perioada

respectivă.

Cauza a fost

reînregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 7058.1/30/2008.

Prin sentința civilă nr.

461/ CA din 27 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 7058.1/30/2008,

Tribunalul Timiș a admis acțiunea formulată de reclamantul R.I. împotriva

pârâților M.I.R.A. și I.J.P. al județului Timiș și a obligat pârâții la plata

primelor de concediu către reclamant pentru anii 2002 și 2003 actualizate cu

rata inflației, la data plătii.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs recurenții M.I.R.A. și I.J.P. al Județului Timiș, solicitând

admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate și respingerii

acțiunii.

Prin Decizia nr. 1339

din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara a admis recursurile declarate

de M.I.R.A. și I.J.P. Județului Timiș împotriva sentinței nr. 461/ CA din 27

aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 7058.1/30/2008 și a modificat

sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire R.I., înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, sub nr. 69/59/2010, solicitând anularea acestei decizii, precizând

că există decizii definitive potrivnice date de aceeași instanță, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În motivarea căii de

atac, mai arată reclamantul, că prin Decizia nr. 605 din 22 mai 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 2547.1/115/2007, s-au respins recursurile

declarate de pârâții I.P.J. Caraș-Severin și I.J.P.F. Caraș-Severin împotriva

sentinței nr. 145 din 21 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul

Caraș-Severin, în dosarul nr. 2547/115/2007, cauza fiind similară cu cea a

cărei revizuire se solicită, acordându-se astfel reclamanților aceleași

drepturi salariale cu cele solicitate de reclamantul din prezenta cauză.

Intimatul I.P.J. Timiș

a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a

Curții de Apel Timișoara de a soluționa cauza, raportat la motivele de

revizuire, considerând că instanța competentă să soluționeze prezenta cerere

este Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 310

din 4 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția de necompetență

materială a Curții de Apel Timișoara și a declinat competența de soluționare a

cererii de revizuire formulată de R.I. în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Înalta Curte sesizată cu cererea de

față și procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că cererea de

revizuire este formulată peste termenul legal.

Recurentul R.I. a formulat cerere de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deciziile

supuse analizei fiind Decizia nr. 1339 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara în dosarul nr. 7058.1/30/2008 și Decizia nr. 605 din 22 mai 2008

pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 2547.1/115/2007.

Codul de Procedură Civilă

reglementează în Titlul V - Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322 – art.

328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute

de art. 324 alin. (1) teza a II-a din același cod „termenul de revizuire este

de o lună și se va socoti în cazul hotărârilor potrivnice pronunțate de

instanțe de recurs de la pronunțarea ultimei hotărâri”.

Prin urmare, termenul de introducere

a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în cazul în care

ultima hotărâre este a instanței de recurs, curge de la pronunțarea acestei

hotărâri.

În speță, Decizia nr. 1339 din 10

noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 7058.1/30/2008,

supusă analizei, a fost pronunțată la data de 10 noiembrie 2009, de instanța

menționată, cererea de revizuire fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel

Timișoara la data de 20 ianuarie 2010, deci cu depășirea termenului legal

prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Mai trebuie precizat faptul că în

cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., termenul de revizuire este de

o lună și curge de la pronunțarea ultimei hotărâri, indiferent dacă partea a

fost sau nu prezentă la dezbateri sau la pronunțare.

Văzând și dispozițiile art. 324 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca

tardiv declarată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de R.I. împotriva Deciziei nr. 1339 din 10 noiembrie 2009 a Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 1 octombrie 2010.