ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1339/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2573/2008

pronunțată la data de 7 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamantul B.G. în contradictoriu cu Statul Român, prin C.C.S.D. și a obligat

pârâta să trimită dosarul evaluatorului sau Comisiei de evaluare în vederea

întocmirii raportului de evaluare, precum și la emiterea deciziei conținând

titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

sentinței.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că de fapt reclamantul este nemulțumit de nesoluționarea

dosarului său înregistrat la Comisia Centrală și cum aceasta funcționează în

cadrul A.N.R.P., în sarcina Comisiei Centrale revine obligația de a trimite

evaluatorului sau Comisiei de Evaluatori, dosarul, în vederea întocmirii

raportului de evaluare, conform procedurii cuprinse în titlul VII din Legea nr.

247/2005, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 81/2007,

pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, precum și la emiterea deciziei care să conțină titlul

de despăgubire.

Mai reține instanța de fond și faptul că

procedura aleatorie de selectare a dosarelor pe calculator, nu poate justifica

pentru pârâtă tergiversarea soluționării dosarelor într-un termen rezonabil, în

speță pentru soluționarea cererii reclamantului care se referă la neemiterea

deciziei conținând titlul de despăgubire pentru imobilul compus din teren în

suprafață de 600 mp, situat în Urziceni, și construcțiile aferente.

Termenul rezonabil pentru soluționarea

cererilor, reține instanța de fond, este statuat ca atare și în art. 6 din C.E.D.O.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs

în termenul prevăzut de lege, pârâta A.N.R.P., susținând nelegalitatea și

netemeinicia acesteia, argumentele invocate prin motivele de recurs formulate

fiind următoarele:

- sentința a fost pronunțată în

contradictoriu cu Statul Român prin C.C.S.D., care nu a fost citată în cauză,

instanța de fond reținând greșit că aceasta funcționează în cadrul A.N.R.P.,

întrucât potrivit art. 6 alin. (9) din O.G. nr. 25/2007, funcționează în

subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor

Motivul de casare invocat este cel

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv „când prin hotărârea dată,

instanța a încălcat formele de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de

art. 105 alin. (2) C. proc. civ.”.

- prin hotărârea pronunțată, instanța de

fond a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece prin memoriul depus

reclamantul a solicitat atribuirea unui număr de înregistrare opțiunii sale

pentru emiterea unui titlu de plată și comunicarea unui punct de vedere

referitor la necesitatea depunerii unei proceduri notariale sau a unei

împuterniciri avocațiale pentru depunerea documentației ce viza întocmirea dosarului

de opțiune, la acest memoriu A.N.R.P. înaintând răspunsul cu nr. 723732 din 18

februarie 2008.

Motivul de modificare a sentinței este

cel prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. respectiv „instanța a acordat mai

mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”.

- față de solicitarea reclamantului prin

memoriul adresat A.N.R.P., solicitare urmată de răspunsul dat de această

autoritate, pretenția sa este lipsită de obiect, deoarece a primit răspunsul la

memoriul formulat.

Motivul de modificare a sentinței este

cel prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. „instanța, interpretând greșit

actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia”.

- obligând Comisia Centrală la

trimiterea la evaluator și la emiterea unei decizii conținând titlu de

despăgubire, deși reclamantul nu a solicitat acest lucru, instanța de fond în

mod vădit a încălcat legea, motiv de modificare a hotărârii prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Recurenta-pârâtă a solicitat astfel,

admiterea recursului și casarea cu trimitere a sentinței spre rejudecare la

instanța de fond, potrivit art. 312 alin. (3) teza finală C. proc. civ., sau,

în subsidiar, în cazul în care se va reține cauza spre soluționare, modificarea

sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Într-un al doilea subsidiar, recurenta –

pârâtă a menționat ca în măsura în care se va aprecia că se impune parcurgerea

procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, solicită să se

admită excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 1234 din 29 noiembrie 2005

emisă de Primăria Municipiului Urziceni de respingere a cererii de restituire

în natură a imobilului, propunând măsuri reparatorii în echivalent și să se

respingă acțiunea ca neîntemeiată.

Analizând recursul formulat prin prisma

motivelor de recurs invocate și în raport de dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte îl va admite potrivit considerentelor ce se vor arăta în

continuare.

Obiectul cererii de chemare în judecată

formulată de intimatul-reclamant B.G. l-a constituit obligarea recurentei-pârâte

A.N.R.P. de a emite un răspuns la memoriul formulat și înregistrat sub nr.

723732/2007, memoriu prin care se solicita atribuirea unui număr de

înregistrare opțiunii sale pentru emiterea unui titlu de plată (conform

opțiunii prevăzute de cap. V indice 1 din Titlul VII) și comunicarea unui punct

de vedere cu privire la necesitatea depunerii unei proceduri notariale sau a

unei împuterniciri avocațiale pentru depunerea documentației ce vizează

întocmirea dosarului de opțiune.

Recurenta-pârâtă, cu adresa nr. 723732

din 18 februarie 2008 a comunicat acestuia un răspuns detaliat la problemele

menționate în memoriu, cu privire la procedura de valorificare a pretențiilor

de restituire prin echivalent, decurgând din aplicarea Legii nr. 10/2001,

procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și

completările ulterioare, precizând totodată că, realizarea opțiunilor de către

persoanele îndreptățite a primi despăgubiri (celor cărora le-au fost emise

Titlurile de Despăgubire de către C.C.S.D.) se poate face numai după emiterea

deciziei sau titlului de despăgubire de către C.C.S.D.

Obiectul cererii de chemare în judecată

fiind unul clar stabilit, întemeiat pe dispozițiile Legii contenciosului

administrativ (intimatul-reclamant pretinzând că este vătămat într-un drept al

său prin refuzul nejustificat al autorității pârâte de a-i răspunde la memoriul

său), avea drept consecință obligația instanței investite cu acțiunea

judiciară, de a se pronunța asupra temeiniciei acțiunii, pârâtă în cauză fiind A.N.R.P.,

în contradictoriu cu care trebuia pronunțată și sentința.

Interpretând însă, eronat conținutul

cererii de chemare în judecată și practic modificând obiectul acțiunii,

instanța de fond a pronunțat o soluție în contradictoriu cu C.C.S.D.,

autoritate care nici măcar nu fusese citată în cauză, obligând-o la emiterea

deciziei conținând titlu de despăgubire și trimiterea dosarului la evaluator

sau Comisia de Evaluare pentru întocmirea raportului de evaluare, aspecte ce

exced obiectului cererii de chemare în judecată.

Este întemeiat așadar motivul de recurs

formulat de pârâta A.N.R.P. prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât

instanța a acordat „mai mult decât s-a cerut”.

Cât privește lipsa de procedură invocată,

referitor la C.C.S.D., nu poate fi reținută, de vreme ce partea a chemat în

judecată A.N.R.P. înțelegând să se judece cu aceasta în raport de obiectul

cererii dedusă judecății. Deci nu se impune casarea cu trimitere a sentinței

spre rejudecare.

Raportat la atribuțiile ce-i revin,

conform legii, A.N.R.P. a comunicat un răspuns corect intimatului-reclamant, în

sensul că emiterea titlurilor de plată și de conversie presupune existența unei

decizii reprezentând titlu de despăgubire, decizie pe care o emite C.C.S.D.

constituită potrivit Legii nr. 247/2005, după parcurgerea unei proceduri pe

care acesta nu a urmat-o.

Deci, intimatul-reclamant nu se poate

plânge că a fost lezat într-un drept al său sau într-un interes legitim prin

nesoluționarea memoriului său, câtă vreme autoritatea pârâtă i-a înaintat un

răspuns conform legii, nefiind vorba astfel de un refuz nejustificat.

Extinzând obiectul cererii de chemare în

judecată la ceea ce nu a cerut intimatul-reclamant prin acțiune, instanța de

fond a trecut la analizarea atribuțiilor C.C.S.D., obligând-o pe aceasta la

emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire, deși nu a făcut obiectul

acțiunii de chemare în judecată.

Analizarea unor dispoziții legale în contextul

modificării obiectului inițial al cererii de chemare în judecată, face inutilă

analizarea celorlalte motive de recurs referitoare la interpretarea greșită a

actului dedus judecății și încălcarea sau aplicarea greșită a legii la momentul

pronunțării sentinței de către instanța de fond.

Cât privește motivul de recurs referitor

la parcurgerea procedurii prealabile prevăzută în Titlul VII din Legea nr.

247/2005 și cel referitor la excepția de nelegalitate a deciziei emisă de

Primarul Municipiului Urziceni, este de observat că acestea exced speței în

cauză, astfel că este superfluă analizarea acestora.

Pentru considerentele expuse, constatând

că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, recursul

declarat de pârâta A.N.R.P. fiind fondat, urmează a fi admis în baza art. 312 C.

proc. civ., iar sentința modificată în sensul respingerii acțiunii formulate de

intimatul-reclamant B.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A.N.R.P.

împotriva sentinței civile nr. 2573 din 7 octombrie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

martie 2009.