ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1339/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2573/2008 pronunțată la data de 7 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.G. în contradictoriu cu Statul Român, prin C.C.S.D. și a obligat pârâta să trimită dosarul evaluatorului sau Comisiei de evaluare în vederea întocmirii raportului de evaluare, precum și la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că de fapt reclamantul este nemulțumit de nesoluționarea dosarului său înregistrat la Comisia Centrală și cum aceasta funcționează în cadrul A.N.R.P., în sarcina Comisiei Centrale revine obligația de a trimite evaluatorului sau Comisiei de Evaluatori, dosarul, în vederea întocmirii raportului de evaluare, conform procedurii cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 81/2007, pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, precum și la emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubire.

Mai reține instanța de fond și faptul că procedura aleatorie de selectare a dosarelor pe calculator, nu poate justifica pentru pârâtă tergiversarea soluționării dosarelor într-un termen rezonabil, în speță pentru soluționarea cererii reclamantului care se referă la neemiterea deciziei conținând titlul de despăgubire pentru imobilul compus din teren în suprafață de 600 mp, situat în Urziceni, și construcțiile aferente. Termenul rezonabil pentru soluționarea cererilor, reține instanța de fond, este statuat ca atare și în art. 6 din C.E.D.O.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, pârâta A.N.R.P., susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, argumentele invocate prin motivele de recurs formulate fiind următoarele: - sentința a fost pronunțată în contradictoriu cu Statul Român prin C.C.S.D., care nu a fost citată în cauză, instanța de fond reținând greșit că aceasta funcționează în cadrul A.N.R.P., întrucât potrivit art. 6 alin. (9) din O.G. nr. 25/2007, funcționează în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor Motivul de casare invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv „când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.”. - prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece prin memoriul depus reclamantul a solicitat atribuirea unui număr de înregistrare opțiunii sale pentru emiterea unui titlu de plată și comunicarea unui punct de vedere referitor la necesitatea depunerii unei proceduri notariale sau a unei împuterniciri avocațiale pentru depunerea documentației ce viza întocmirea dosarului de opțiune, la acest memoriu A.N.R.P. înaintând răspunsul cu nr. 723732 din 18 februarie 2008. Motivul de modificare a sentinței este cel prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. respectiv „instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”. - față de solicitarea reclamantului prin memoriul adresat A.N.R.P., solicitare urmată de răspunsul dat de această autoritate, pretenția sa este lipsită de obiect, deoarece a primit răspunsul la memoriul formulat.

Motivul de modificare a sentinței este cel prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. „instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”. - obligând Comisia Centrală la trimiterea la evaluator și la emiterea unei decizii conținând titlu de despăgubire, deși reclamantul nu a solicitat acest lucru, instanța de fond în mod vădit a încălcat legea, motiv de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Recurenta-pârâtă a solicitat astfel, admiterea recursului și casarea cu trimitere a sentinței spre rejudecare la instanța de fond, potrivit art. 312 alin. (3) teza finală C. proc.

civ., sau, în subsidiar, în cazul în care se va reține cauza spre soluționare, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Într-un al doilea subsidiar, recurenta – pârâtă a menționat ca în măsura în care se va aprecia că se impune parcurgerea procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, solicită să se admită excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 1234 din 29 noiembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Urziceni de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului, propunând măsuri reparatorii în echivalent și să se respingă acțiunea ca neîntemeiată. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte îl va admite potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de intimatul-reclamant B.G. l-a constituit obligarea recurentei-pârâte A.N.R.P. de a emite un răspuns la memoriul formulat și înregistrat sub nr. 723732/2007, memoriu prin care se solicita atribuirea unui număr de înregistrare opțiunii sale pentru emiterea unui titlu de plată (conform opțiunii prevăzute de cap. V indice 1 din Titlul VII) și comunicarea unui punct de vedere cu privire la necesitatea depunerii unei proceduri notariale sau a unei împuterniciri avocațiale pentru depunerea documentației ce vizează întocmirea dosarului de opțiune.

Recurenta-pârâtă, cu adresa nr. 723732 din 18 februarie 2008 a comunicat acestuia un răspuns detaliat la problemele menționate în memoriu, cu privire la procedura de valorificare a pretențiilor de restituire prin echivalent, decurgând din aplicarea Legii nr. 10/2001, procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precizând totodată că, realizarea opțiunilor de către persoanele îndreptățite a primi despăgubiri (celor cărora le-au fost emise Titlurile de Despăgubire de către C.C.S.D.) se poate face numai după emiterea deciziei sau titlului de despăgubire de către C.C.S.D.

Obiectul cererii de chemare în judecată fiind unul clar stabilit, întemeiat pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ (intimatul-reclamant pretinzând că este vătămat într-un drept al său prin refuzul nejustificat al autorității pârâte de a-i răspunde la memoriul său), avea drept consecință obligația instanței investite cu acțiunea judiciară, de a se pronunța asupra temeiniciei acțiunii, pârâtă în cauză fiind A.N.R.P., în contradictoriu cu care trebuia pronunțată și sentința. Interpretând însă, eronat conținutul cererii de chemare în judecată și practic modificând obiectul acțiunii, instanța de fond a pronunțat o soluție în contradictoriu cu C.C.S.D., autoritate care nici măcar nu fusese citată în cauză, obligând-o la emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire și trimiterea dosarului la evaluator sau Comisia de Evaluare pentru întocmirea raportului de evaluare, aspecte ce exced obiectului cererii de chemare în judecată.

Este întemeiat așadar motivul de recurs formulat de pârâta A.N.R.P. prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât instanța a acordat „mai mult decât s-a cerut”. Cât privește lipsa de procedură invocată, referitor la C.C.S.D., nu poate fi reținută, de vreme ce partea a chemat în judecată A.N.R.P. înțelegând să se judece cu aceasta în raport de obiectul cererii dedusă judecății. Deci nu se impune casarea cu trimitere a sentinței spre rejudecare. Raportat la atribuțiile ce-i revin, conform legii, A.N.R.P. a comunicat un răspuns corect intimatului-reclamant, în sensul că emiterea titlurilor de plată și de conversie presupune existența unei decizii reprezentând titlu de despăgubire, decizie pe care o emite C.C.S.D.

constituită potrivit Legii nr. 247/2005, după parcurgerea unei proceduri pe care acesta nu a urmat-o. Deci, intimatul-reclamant nu se poate plânge că a fost lezat într-un drept al său sau într-un interes legitim prin nesoluționarea memoriului său, câtă vreme autoritatea pârâtă i-a înaintat un răspuns conform legii, nefiind vorba astfel de un refuz nejustificat. Extinzând obiectul cererii de chemare în judecată la ceea ce nu a cerut intimatul-reclamant prin acțiune, instanța de fond a trecut la analizarea atribuțiilor C.C.S.D., obligând-o pe aceasta la emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire, deși nu a făcut obiectul acțiunii de chemare în judecată.

Analizarea unor dispoziții legale în contextul modificării obiectului inițial al cererii de chemare în judecată, face inutilă analizarea celorlalte motive de recurs referitoare la interpretarea greșită a actului dedus judecății și încălcarea sau aplicarea greșită a legii la momentul pronunțării sentinței de către instanța de fond. Cât privește motivul de recurs referitor la parcurgerea procedurii prealabile prevăzută în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și cel referitor la excepția de nelegalitate a deciziei emisă de Primarul Municipiului Urziceni, este de observat că acestea exced speței în cauză, astfel că este superfluă analizarea acestora. Pentru considerentele expuse, constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, recursul declarat de pârâta A.N.R.P.

fiind fondat, urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., iar sentința modificată în sensul respingerii acțiunii formulate de intimatul-reclamant B.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.N.R.P. împotriva sentinței civile nr. 2573 din 7 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.