ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4588/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ, sub nr. 7058/30 din 24 septembrie 2008 reclamantul R.I., a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative București, prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios și Inspectoratul Județean de Poliție al Județului Timiș obligarea pârâților la plata primei de concediu cuvenite pentru anii 2002 și 2003 conform art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, sume actualizate în raport cu rata inflației. În motivarea hotărârii atacate se arată în esență următoarele: Prin O.U.G. nr. 146/2007 a fost reglementată modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă.

În baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006, stabilindu-se și cele trei tranșe de plată pe parcursul anului 2008. Art. 4 alin. (5) din actul normativ mai sus indicat prevede faptul că „plata drepturilor prevăzute la alin (1)-(4) se face la cererea beneficiarilor acestor drepturi". Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul R.I. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 24 septembrie 2008, ulterior apariției actului normativ mai sus indicat, intrat în vigoare la data de 19 decembrie 2007, cererea fiind deci, la data înregistrării la instanță, ulterioară apariției actului normativ.

Pentru considerentele mai sus invocate, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantul R.I. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative București prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios și Inspectoratul Județean de Poliție al Județului Timiș, ca fiind fără obiect. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs R.I., iar prin decizia civilă nr. 342 din 05 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 7058/30/2008, Curtea a admis recursul reținând că soluția primei instanțe de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect echivalează cu necercetarea în fond a cauzei astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (3) și (5) C. proc.

civ. a admis recursul și a casat sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, ocazie cu care prima instanță a analizat pe fond cererea reclamantului stabilind totodată și dacă acesta beneficiază de dreptul la prima de concediu pe anii 2002-2003 ținând cont de legislația specifică aplicabilă polițiștilor în perioada respectivă. Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 7058.1/30/2008. Prin sentința civilă nr. 461/CA din 27 aprilie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 7058.1/30/2008, Tribunalul Timiș a admis acțiunea formulată de reclamantul R.I. împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Politie al județului Timiș și a obligat pârâții la plata primelor de concediu către reclamant pentru anii 2002 și 2003 actualizate cu rata inflației, la data plătii.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurenții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate și respingerii acțiunii. Prin decizia nr. 1339 din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara a admis recursurile declarate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș împotriva sentinței nr. 461/CA din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7058.1/30/2008 și a modificat sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantului. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire R.I., înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. 1378/59/2009, solicitând anularea acestei decizii, precizând că există decizii definitive potrivnice date de aceeași instanță, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În motivarea căii de atac, mai arată reclamantul, că prin decizia nr. 605 din 22 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 2547.1/115/2007 s-au respins recursurile declarate de pârâții Inspectoratul Județean de Poliție Caraș-Severin și I.J.P.F. Caraș-Severin împotriva sentinței nr. 145 din 21 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 2547/115/2007, cauza fiind similară cu cea a cărei revizuire se solicită, acordându-se astfel reclamanților aceleași drepturi salariale cu cele solicitate de reclamantul din prezenta cauză. Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara de a soluționa cauza, raportat la motivele de revizuire, considerând că instanța competentă să soluționeze prezenta cerere este Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 287 din 2 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de R.I. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de revizuire invocat de revizuent, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru a se dispune anularea hotărârii atacate. Astfel, potrivit textului de lege menționat, revizuirea unei hotărâri se poate cere, între altele „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

În prezenta cerere revizuentul invocă o pretinsă contrarietate între decizia civilă nr. 1339 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, în Dosarul nr. 7058.1/30/2008 în care părți sunt R.I. (revizuentul), Inspectoratul Județean de Poliție Caraș-Severin și I.P.J.F. Caraș-Severin și alte decizii pronunțate în cauze similare de către aceeași instanță, respectiv decizia civilă nr. 605 din 22 mai 2008 și nr. 92 din 22 ianuarie 2009, care privește colegi ai reclamantului, în contradictoriu cu aceleași autorități, Inspectoratul Județean de Poliție Caraș–Severin și I.P.J.F. Caraș–Severin. Față de împrejurarea că nu este îndeplinită condiția identității de părți, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de R.I., împotriva deciziei nr. 1339 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.