ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4588/2010

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș,

secția contencios administrativ, sub nr. 7058/30 din 24 septembrie 2008 reclamantul

R.I., a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative

București, prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios și Inspectoratul

Județean de Poliție al Județului Timiș obligarea pârâților la plata primei de concediu

cuvenite pentru anii 2002 și 2003 conform art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999,

sume actualizate în raport cu rata inflației.

În motivarea hotărârii

atacate se arată în esență următoarele:

Prin O.U.G. nr. 146/2007

a fost reglementată modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării

în concediu de odihnă. În baza prevederilor din actele normative a căror aplicare

a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale

de salarizare, în perioada 2001-2006, stabilindu-se și cele trei tranșe de plată

pe parcursul anului 2008.

Art. 4 alin. (5) din actul

normativ mai sus indicat prevede faptul că „plata drepturilor prevăzute la alin

(1)-(4) se face la cererea beneficiarilor acestor drepturi".

Cererea de chemare în

judecată formulată de către reclamantul R.I. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului

Timiș la data de 24 septembrie 2008, ulterior apariției actului normativ mai sus

indicat, intrat în vigoare la data de 19 decembrie 2007, cererea fiind deci, la

data înregistrării la instanță, ulterioară apariției actului normativ.

Pentru considerentele

mai sus invocate, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantul R.I. în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative București

prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios și Inspectoratul Județean

de Poliție al Județului Timiș, ca fiind fără obiect.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs R.I., iar prin decizia civilă nr. 342 din 05 martie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 7058/30/2008, Curtea a admis recursul reținând

că soluția primei instanțe de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect echivalează

cu necercetarea în fond a cauzei astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312

alin. (3) și (5) C. proc. civ. a admis recursul și a casat sentința recurată cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, ocazie cu care prima instanță

a analizat pe fond cererea reclamantului stabilind totodată și dacă acesta beneficiază

de dreptul la prima de concediu pe anii 2002-2003 ținând cont de legislația specifică

aplicabilă polițiștilor în perioada respectivă.

Cauza a fost reînregistrată

la Tribunalul Timiș sub nr. 7058.1/30/2008.

Prin sentința civilă

nr. 461/CA din 27 aprilie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 7058.1/30/2008, Tribunalul

Timiș a admis acțiunea formulată de reclamantul R.I. împotriva pârâților Ministerul

Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Politie al județului Timiș

și a obligat pârâții la plata primelor de concediu către reclamant pentru anii 2002

și 2003 actualizate cu rata inflației, la data plătii.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs recurenții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și

Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș, solicitând admiterea recursului, modificarea

sentinței civile recurate și respingerii acțiunii.

Prin decizia nr. 1339

din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara a admis recursurile declarate de

Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al

Județului Timiș împotriva sentinței nr. 461/CA din 27 aprilie 2009 pronunțată de

Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7058.1/30/2008 și a modificat sentința recurată

în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

Împotriva acestei decizii

a formulat cerere de revizuire R.I., înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara,

sub nr. 1378/59/2009, solicitând anularea acestei decizii, precizând că există decizii

definitive potrivnice date de aceeași instanță, în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate.

În motivarea căii de atac,

mai arată reclamantul, că prin decizia nr. 605 din 22 mai 2008 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara în Dosarul nr. 2547.1/115/2007 s-au respins recursurile declarate

de pârâții Inspectoratul Județean de Poliție Caraș-Severin și I.J.P.F. Caraș-Severin

împotriva sentinței nr. 145 din 21 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin

în Dosarul nr. 2547/115/2007, cauza fiind similară cu cea a cărei revizuire se solicită,

acordându-se astfel reclamanților aceleași drepturi salariale cu cele solicitate

de reclamantul din prezenta cauză.

Intimatul Inspectoratul

de Poliție al Județului Timiș a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței

materiale a Curții de Apel Timișoara de a soluționa cauza, raportat la motivele

de revizuire, considerând că instanța competentă să soluționeze prezenta cerere

este Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 287 din

2 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția de necompetență materială

a Curții de Apel Timișoara și a declinat competența de soluționare a cererii de

revizuire formulată de R.I. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivul de revizuire invocat de revizuent, Înalta Curte

constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

pentru a se dispune anularea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit textului

de lege menționat, revizuirea unei hotărâri se poate cere, între altele „dacă există

hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în

una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

În prezenta cerere revizuentul

invocă o pretinsă contrarietate între decizia civilă nr. 1339 din 10 noiembrie 2009

a Curții de Apel Timișoara, în Dosarul nr. 7058.1/30/2008 în care părți sunt R.I.

(revizuentul), Inspectoratul Județean de Poliție Caraș-Severin și I.P.J.F. Caraș-Severin

și alte decizii pronunțate în cauze similare de către aceeași instanță, respectiv

decizia civilă nr. 605 din 22 mai 2008 și nr. 92 din 22 ianuarie 2009, care privește

colegi ai reclamantului, în contradictoriu cu aceleași autorități, Inspectoratul

Județean de Poliție Caraș–Severin și I.P.J.F. Caraș–Severin.

Față de împrejurarea că

nu este îndeplinită condiția identității de părți, Înalta Curte va respinge cererea

de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de R.I., împotriva deciziei nr. 1339 din 10 noiembrie 2009 a Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2010.