ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4102/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2919 din 20 noiembrie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamantul A.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și Ministerul Economiei și Finanțelor , având ca obiect plata primei de vacanță aferentă anilor 2004-2006, precum și cererea de chemare în garanție a pârâtului III. Pe cale de consecință a obligat pârâții să achite acestuia sumele reprezentând contravaloarea drepturilor salariale menționate, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 37 alin. (2) teza I din O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 353/2003 s-a prevăzut că „La plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu”. În raport de această reglementare instanța a apreciat că, suspendarea exercițiului acestui drept prin legi succesive ale bugetului de stat, nu echivalează cu anularea lui, astfel încât, la încetarea perioadei de suspendare, se impune plata retroactivă a drepturilor salariale suspendate, în caz contrar ajungându-se ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și să devină lipsit de orice valoare, ignorându-se astfel respectarea principiului încrederii în statul de drept a cărui obligație este, printre altele, asigurarea aplicării legilor adoptate.

Instanța a reținut de asemenea că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală în speță, izvorând din obligația acestei autorități de a elabora proiectul bugetului de stat, în funcție de datoriile fiecărui minister în parte, iar potrivit Legii nr. 500/2002 pârâtul principal nu are posibilitatea să plătească sumele la care este obligat prin sentință, dacă nu i se alocă fondurile necesare. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive. Recurentul a susținut că obligarea sa la alocarea fondurilor către intimatul M.I.R.A., pe de o parte, ar duce la nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 500/2002, privind reglementarea procedurii bugetare, iar pe de altă parte ignoră inexistența unor raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea sa în garanție.

Recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente: Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ. „ partea poate chema în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubiri”. Or, în cauză, între autoritatea pârâtă-chemată în garanție M.E.F. și autoritățile pârâte M.I.R.A. și D.G.P. București, nu există un raport juridic obligațional, atribuțiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina recurentului de art. 19 din Legea nr. 500/2002, neputând constitui fundamentul unui asemenea raport. De altfel, în conformitate cu art. 34 din același act normativ, ordonatorilor principali de credite le revine obligația ca, până la data de 15 iulie a fiecărui an, să depună la M.E.F.

propunerile pentru proiectul de buget pentru anul următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli și estimările pentru următorii 3 ani, însoțite de documentații și fundamentări detaliate. Având în vedere și dispozițiile O.G. nr. 22/2002 privind modalitățile de executare a obligațiilor de plată, ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii care, la art. 1 prevăd ca plata acestor obligații se realizează din sumele aprobate prin buget, iar la art. 2 , că ordonatorilor principali de credite le revine obligația de a asigura în bugetele proprii și în cele ale instituțiilor din subordine, creditele necesare pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., va admite prezentul recurs și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii față de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 2919 din 20 noiembrie 2007 a Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal . Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor . Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2008 .