ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3484/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 2914 din 20 noiembrie 2007 a admis acțiunea

formulată de reclamantul V.Gh., în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Internelor și Reformei Administrative (M.I.R.A.) și Direcția Generală de

Poliție a Municipiului București, precum și cu chematul în garanție Ministerul

Economiei și Finanțelor (M.E.F.) și, pe cale de consecință, a obligat pârâții

să plătească reclamantului primele de vacanță aferente anilor 2004 - 2006 și

sporul de fidelitate pe anul 2005, actualizate; a obligat totodată chematul în

garanție M.E.F. să aloce fondurile necesare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că potrivit art. 37 alin. (2) teza 1 din O.G. nr. 38/2003, privind

salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobat cu modificări prin Legea

nr. 353/2003, s-a prevăzut dreptul polițiștilor la acordarea unei prime, cu

ocazia plecării în concediu, iar ulterior, prin legi succesive ale bugetului de

stat, aplicarea acestor prevederi a fost suspendată până la 31 decembrie 2006.

S-a mai reținut, de asemenea, că suspendarea

exercițiului dreptului reclamanților nu echivalează cu anularea lui, astfel

încât, la încetarea perioadei de suspendare, se impune plata retroactivă a

acestor drepturi salariale, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de

Casație și Justiție prin Decizia nr. 18/2007 în soluționarea unui recurs în

interesul legii.

S-a apreciat în acest sens că prima de

vacanță fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, nici nu

putea fi anulat prin legi ale bugetului întrucât, potrivit art. 38 C. muncii,

drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul tranzacției,

renunțării sau limitării, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror

încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.

Cu privire la chematul în garanție - M.E.F.,

instanța a reținut că acesta are calitate procesuală numai în raport de

obligația sa de a elabora proiectul bugetului de stat, ținând cont de datoriile

fiecărui minister în parte și, pe cale de consecință, a respins atât excepția

inadmisibilității cererii de chemare în garanție cât și excepția lipsei

procesuale pasive a acestuia.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal,

a declarat recurs M.E.F., reiterând excepția inadmisibilității cererii de

chemare în garanție cu motivarea că în speță, nu sunt incidente dispozițiile art.

60 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care partea poate chema în

garanție numai persoana împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în

care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau despăgubire.

Recurentul a reiterat de asemenea, și

excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F., invocând lipsa de

identitate între persoana chemată în garanție și persoana celui împotriva

căruia s-a îndreptat intimatul-pârât, precum și argumentul că M.I.R.A. și-a

recunoscut calitatea de ordonator principal de credite căruia îi revine, în

conformitate cu art. 21 din Legea nr. 500/2002 obligația de repartizare a

creditelor bugetare aprobate, atât pentru bugetul propriu cât și pentru

instituțiile ierarhic inferioare.

S-a solicitat, în sfârșit, în subsidiar,

respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că, potrivit Legii nr. 500/2002

privind finanțele publice, nicio cheltuială din fondurile publice nu poate fi

angajată, ordonată și plătită dacă nu era aprobată potrivit legii și nicio

cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza legală pentru

respectiva cheltuială.

Recursul este fondat și urmează a fi admis

pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 60 alin.

(1) C. proc. civ. „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva

căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere

în garanție sau în despăgubire".

Or, în cauză, între autoritatea chemată în

garanție - M.E.F. și autoritățile pârâte, respectiv, M.I.R.A. și Direcția

Generală de Poliție a Municipiului București, nu există un raport juridic obligațional,

atribuțiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina chematului în

garanție, de art. 19 din Legea nr. 500/2002, neputând constitui fundamentul

unui asemenea raport.

Mai mult decât atât, conform art. 34 din

același act normativ, „ordonatorii principali de credite au obligația ca, până

la data de 15 iulie a fiecărui an, să depună la M.E.F. propunerile pentru

proiectul de buget și anexele la acestea, pentru anul bugetar următor, cu

încadrarea în limitele de cheltuieli și estimările pentru următorii 3 ani,

comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate

[alin. (1)], iar „Ministerul Finanțelor Publice examinează proiectele de buget

și poartă discuții cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. În caz

de divergență, hotărăște Guvernul [alin. (4)]".

Având în vedere și dispozițiile O.G. nr. 22/2002

privind modalitățile de executare a obligațiilor de plată ale instituțiilor

publice stabilite prin titluri executorii care la art. 1 prevede că plata

acestor obligații se realizează din sumele aprobate prin buget, iar în art. 2

că ordonatorilor principali de credite le revine obligația de a asigura, în

bugetele proprii și în cele ale instituțiilor din subordine, creditele bugetare

necesare pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii, Curtea,

în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., va admite prezentul

recurs și va modifica sentința atacată în sensul respingerii cererii de chemare

în garanție a M.E.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva

sentinței civile nr. 2914 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția

a VII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată în sensul

că respinge cererea de chemare în garanție a M.E.F. formulată de pârâtul M.I.R.A.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței

atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15

octombrie 2008.