ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3997/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 7 august 2007, reclamanta I.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, plata primelor de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflație până la data efectuări plății.

Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor . Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3121 din 4 decembrie 2007, a admis acțiunea; a obligat pârâții să plătească primele de vacanță pentru perioada 2004-2006 și sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizate în raport de data inflației; a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că suspendarea exercițiului dreptului reclamantei nu echivalează cu anularea acestuia astfel încât, la încetarea perioadei de suspendare se impunea plata retroactivă a drepturilor salariale menționate, raționamentul fiind valabil atât pentru primele de vacanță, cât și pentru sporul de fidelitate, drepturi prevăzute de O.G.

nr. 38/2003, prevederi legale a căror aplicare a fost suspendată succesiv prin legile bugetare. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, s-a reținut că, potrivit Legii nr. 500/2002, pârâtul principal nu ar putea să plătească sumele la care este obligat prin sentință dacă nu i se alocă fondurile necesare. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Potrivit art. 60-61 C. proc. civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau despăgubire, cererea urmând să fie făcută în condițiile de formă pentru cererea de chemare în judecată.

Aceste dispoziții legale au fost aplicate greșit de instanța de fond, care a admis cererea de chemare în garanție formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, deși nu există un temei juridic pentru stabilirea răspunderii administrative a acestui minister față de intimata-reclamantă sau față de intimatul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Dispozițiile legale invocate în cererea de chemare în garanție, art. 4 din Legea nr. 500/2002 și H.G. nr. 386/2007 nu prevăd o asemenea răspundere pentru ministerul recurent și nu constituie temeiul unor raporturi juridice între această autoritate administrativă și celelalte părți în litigiu, astfel încât greșit instanța de fond a admis cererea.

Atribuțiile Ministerul Economiei și Finanțelor în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituției la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister, ordonator principal de credite, nici obligarea sa să aloce fondurile necesare plății primelor de concediu și sporului de fidelitate, cuvenite în speță reclamantei angajate în cadrul altui minister, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamantă și pârâți. De altfel, Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu neagă calitatea sa de ordonator principal de credite, iar în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice aflate în subordinea lor.

Așa fiind, este lipsit de relevanță faptul că, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cât aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul și modificată sentința atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 3121 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2008.