ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3997/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 august

2007, reclamanta I.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Internelor și Reformei Administrative și Direcția Generală de Poliție a

Municipiului București, plata primelor de concediu pentru anii 2004, 2005 și

2006 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de

inflație până la data efectuări plății.

Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei

Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului

Economiei și Finanțelor .

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3121 din 4

decembrie 2007, a admis acțiunea; a obligat pârâții să plătească primele de

vacanță pentru perioada 2004-2006 și sporul de fidelitate pentru anul 2005,

actualizate în raport de data inflației; a obligat Ministerul Economiei și

Finanțelor să aloce fondurile necesare.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a

reținut că suspendarea exercițiului dreptului reclamantei nu echivalează cu

anularea acestuia astfel încât, la încetarea perioadei de suspendare se impunea

plata retroactivă a drepturilor salariale menționate, raționamentul fiind

valabil atât pentru primele de vacanță, cât și pentru sporul de fidelitate, drepturi

prevăzute de O.G. nr. 38/2003, prevederi legale a căror aplicare a fost

suspendată succesiv prin legile bugetare.

În ceea ce privește cererea de chemare în

garanție, s-a reținut că, potrivit Legii nr. 500/2002, pârâtul principal nu ar

putea să plătească sumele la care este obligat prin sentință dacă nu i se alocă

fondurile necesare.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de dispozițiile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 60-61 C. proc. civ., partea

poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte

în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau despăgubire,

cererea urmând să fie făcută în condițiile de formă pentru cererea de chemare în

judecată.

Aceste dispoziții legale au fost aplicate

greșit de instanța de fond, care a admis cererea de chemare în garanție

formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, deși nu există un

temei juridic pentru stabilirea răspunderii administrative a acestui minister

față de intimata-reclamantă sau față de intimatul-pârât Ministerul Internelor

și Reformei Administrative.

Dispozițiile legale invocate în cererea

de chemare în garanție, art. 4 din Legea nr. 500/2002 și H.G. nr. 386/2007 nu

prevăd o asemenea răspundere pentru ministerul recurent și nu constituie

temeiul unor raporturi juridice între această autoritate administrativă și

celelalte părți în litigiu, astfel încât greșit instanța de fond a admis

cererea.

Atribuțiile Ministerul Economiei și

Finanțelor în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică

obligarea instituției la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui

minister, ordonator principal de credite, nici obligarea sa să aloce fondurile

necesare plății primelor de concediu și sporului de fidelitate, cuvenite în

speță reclamantei angajate în cadrul altui minister, raporturile de muncă

existând exclusiv între reclamantă și pârâți.

De altfel, Ministerul Internelor și

Reformei Administrative nu neagă calitatea sa de ordonator principal de

credite, iar în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt cei care

repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru

bugetele instituțiilor publice aflate în subordinea lor. Așa fiind, este lipsit

de relevanță faptul că, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul

bugetului de stat, atâta timp cât aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor

ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312

alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul și modificată sentința atacată,

în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerul Economiei și

Finanțelor formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 3121 din 4 decembrie

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor,

formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 noiembrie 2008.