ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4065/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București la data de 7 august 2007, reclamantul S.P. a solicitat

obligarea pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și

Direcția Generală de Poliție a Municipiului București la plata primelor de

concediu pentru anii 2004-2006 și a sporului de fidelitate aferent anului 2005,

sume actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până

la data plății efective.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că măsura suspendării acordării primei de concediu și sporului de

fidelitate a afectat doar exercițiul dreptului, nu și existența acestuia,

întrucât un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare, ceea ce în

speță nu s-a produs până la data introducerii acțiunii în instanței.

Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei

Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului

Economiei și Finanțelor, arătând că în măsura admiterii acțiunii se impune

obligarea chematului în garanție să asigure fondurile necesare pentru plata

drepturilor salariale în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 33 din 9

ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.P. în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și

Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.

A obligat pârâții Ministerul Internelor

și Reformei Administrative și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București

să plătească reclamantului sumele cuvenite cu titlu de primă de concediu

aferente anilor 2004-2006 și spor de fidelitate pentru anul 2005, actualizate

cu indicele de inflație, la data plății efective.

A respins excepțiile lipsei calității

procesuale pasive și a inadmisibilității cererii de chemare în garanție,

invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor.

A admis cererea de chemare în garanție a

Ministerului Economiei și Finanțelor și l-a obligat pe acesta să vireze

Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare plății

drepturilor salariale în litigiu.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut faptul că suspendarea unui drept nu poate echivala

cu anularea acestuia, în speță fiind vorba de drepturi legal câștigate. S-a

avut în vedere și faptul că după încetarea efectelor actelor de suspendare se

impunea plata retroactivă a drepturilor bănești solicitate de reclamant.

În ceea ce privește admiterea cererii de

chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și obligarea

acestuia să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate de reclamant,

instanța de fond a reținut că ministerul respectiv are obligația de a elabora

proiectul bugetului de stat, în funcție de datoriile fiecărui minister în parte.

S-a motivat în sensul că pârâtul principal nu ar putea să plătească sumele la

care este obligat prin sentință dacă nu i se alocă fondurile necesare pentru

efectuarea acestor plăți.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, susținând, în esență, că cererea sa

de chemare în garanție este nelegală, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 60 C. proc. civ.

Recursul este fondat pentru considerentele

expuse în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 60 C.

proc. civ., partea poate să chemare în garanție o altă persoană împotriva

căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții, cu o

cerere de chemare în garanție sau în despăgubire.

Având în vedere prevederile acestui text,

precum și obiectul cererii de chemare în judecată, reprezentat de drepturi

salariale, este nefondată chemarea în garanție a unei persoane printr-o cerere

prin care se solicită altceva decât garantarea sau despăgubirea.

Invocarea de către pârâtul Ministerul

Internelor și Reformei Administrative ca temei al cererii de chemare în

garanție a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 500/2002 nu poate fi reținută,

atâta timp cât legiuitorul a reglementat prin O.G. nr. 22/2002 modalitatea de

executare a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin

titluri executorii, modalitate care reprezintă singurul mijloc legal de plată a

sumelor stabilite prin titluri executorii, la care sunt obligate instituțiile

publice.

Obligațiile de plată ale Ministerului

Internelor și Reformei Administrative sau ale Direcției Generale de Poliție a

Municipiului București, în temeiul unui titlu executoriu, se realizează din

sumele aprobate prin bugetele acestor doi pârâți, fără nici o legătură cu

competența Ministerului Economiei și Finanțelor în materie de buget. Chemarea

în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor nesocotește și dispozițiile

art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care stabilesc

principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea,

angajarea și utilizarea fondurilor publice și responsabilitățile instituțiilor

publice implicate în procesul bugetar.

Este lipsit de relevanță faptul că

Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat,

atâta timp cât aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor

principali de credite și a proiectelor bugetelor locale.

Având în vedere considerentele

prezentate, urmează a fi admis recursul declarat de pârât și va fi modificată

sentința atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în

garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere formulată de către

Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale

sentinței atacate cu prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 33 din 9 ianuarie 2008 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul că

respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor,

ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

noiembrie 2008.