ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 990/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 12 octombrie 2007 reclamantul H.N. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative,

Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și Ministerul Economiei

și Finanțelor obligarea la plata primelor de vacanță pentru perioada 2004 - 2006

și a sporului de fidelitate pentru anul 2005.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că obligația de plată a primei de vacanță se întemeiază pe

art. 37 din O.G. nr. 38/2003 iar faptul că acest act normativ a fost suspendat

succesiv nu prezintă relevanță în cauză întrucât pe calea suspendării nu se

poate ajunge la anularea unui drept legal acordat. De asemenea, dreptul la

sporul de fidelitate se întemeiază pe dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 38/2003.

Pârâtul Ministerul

Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare solicitând

respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât dreptul la primele de vacanță și

la sporul de fidelitate a fost suspendat.

De asemenea,

Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare

în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru alocarea sumelor

necesare plății drepturilor salariale pretinse.

Ministerul Economiei

și Finanțelor a formulat întâmpinare în care a invocat inadmisibilitatea

cererii de chemare în garanție și lipsa calității procesuale pasive a sa. În

susținerea întâmpinării chematul în garanție a arătat că doar pârâții pot fi

obligați la plata primelor de vacanță restante executarea urmând să se

realizeze pe seama bugetului alocat acestor instituții. Chematul în garanție nu

are raporturi cu reclamantul și nici nu este ordonator de credite pentru

bugetul alocat autorităților pârâte. Pe fondul cererii, chematul în garanție a

arătat că dreptul la primele de vacanță a fost suspendat, astfel încât nu se

pot aloca sume pentru o astfel de cheltuială care nu este stabilită în mod

legal.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 3125 din 4 decembrie 2007 a respins excepțiile invocate de

Ministerul Economiei și Finanțelor.

A admis acțiunea

formulată de reclamantul H.N. în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Poliție a

Municipiului București și cu chematul în garanție Ministerul Economiei și

Finanțelor.

A obligat pârâții să

plătească recurentului sumele reprezentând primele de vacanță pentru anii 2004

- 2005 și sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizate în raport cu rata

inflației.

A obligat Ministerul

Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

Referitor la excepția

inadmisibilității cererii de chemare în garanție și lipsa calității procesuale

pasive, prima instanță a respins-o ca neîntemeiată reținând că Ministerul

Economiei și Finanțelor are calitate procesuală dar nu ca obligat și solidar cu

instituția la care funcționează polițiștii ci în raport cu obligațiile acestui

minister de elaborare a proiectului bugetului de stat în funcție de datoriile

fiecărui minister în parte.

Curtea a avut în

vedere faptul că potrivit Legii nr. 500/2002 pârâtul principal nu ar putea să

plătească sumele la care este obligat prin sentință dacă nu i se alocă fonduri

necesare pentru efectuarea acestor plăți.

Pe fondul cererii

prima instanță a reținut că dreptul la prima de concediu a fost prevăzut de

dispozițiile art. 37 (2) teza I din O.G. nr. 38/2003, iar suspendarea exercițiului

dreptului la prima de concediu nu echivalează cu însăși înlăturarea ei, cât

timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu

s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.

Ca atare Ministerul

Internelor și Reformei Administrative și Direcția Generală de Poliție a

Municipiului București au fost obligați la plata primelor de vacanță pentru

perioada 2004 - 2006 sumele urmând să fie actualizate în raport cu rata

inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective pentru o

deplină reparare a prejudiciului cauzat.

Acordarea sporului de

fidelitate a fost hotărâtă având în vedere dispozițiile art. 6 din O.G. nr.

38/2003 potrivit cărora "pentru activitatea desfășurată în instituțiile

din sectorul de apărare națională, în calitate de militar, polițist, funcționar

public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate

de până la 20% din salariul de bază în condițiile stabilite prin ordin al

ministrului de interne".

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor criticând

hotărârea ca nelegală și netemeinică.

Prin încheierea de

ședință din data de 9 decembrie 2008 pricina a fost suspendată pentru lipsa

nejustificată a părților.

Datorită faptului că,

până la data 12 ianuarie 2010, niciuna dintre părți nu a solicitat repunerea

cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de

Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților,

pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 (1) C.

proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare

în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă

a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an", iar potrivit art. 249

C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură

făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Având în vedere și

prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea

judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă

suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul

perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul

scurs înaintea suspendării.

Cum în cauză nu s-au

îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda

perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a

se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se

din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva Sentinței nr.

3125 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.