ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2923/2009

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2747 din 21 octombrie 2008,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis

acțiunea formulată de reclamantul

I.C., în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Internelor și Reformei

Administrative (în prezent Ministerul Administrației și Internelor) și

Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice),

obligându-i pe aceștia la plata către reclamant a drepturilor reprezentând

prima de vacanță pentru perioada 2004-2006 și sporul de fidelitate pentru anul

2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății.

Prin aceeași sentință, instanța de judecată a

respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei de interes a acțiunii și cererea de

chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulate de

pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de

fond a reținut, în esență, că suspendarea în mod succesiv a plății drepturilor

solicitate de reclamanți nu echivalează cu înlăturarea existenței drepturilor

respective, acestea neputând fi golite de substanța lor.

Instanța

de fond a reținut, de asemenea, că excepția lipsei de interes a

acțiunii nu este întemeiată, reclamantul având interesul ca, în temeiul

O.U.G. nr. 146/2007, invocată de pârât, să obțină plata drepturilor într-o

singură tranșă, iar cererea de chemare în

garanție nu îndeplinește condițiile

prevăzute de art. 60-63 C. proc.

civ.

Împotriva acestei soluții, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei si

Finanțelor, invocând

prevederile art. 304

pct. 4, 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea recursului, se arată, în

esență, că în mod greșit a fost admisă acțiunea față de Ministerul Economiei și

Finanțelor, acesta neavând calitate procesuală pasivă în cauză; cu privire la

fondul cauzei, recurentul arată, de asemenea, ca în mod greșit a fost admisă

acțiunea ca fiind lipsită de interes, față de prevederile Ordonanței de urgență

a Guvernului nr. 146/2007, care reglementează modul de acordare a sumelor

reprezentând drepturile solicitate de reclamant.

Examinând cauza și sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent,

precum și cu dispozițiile legale

incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea

constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.

Instanța de fond s-a

pronunțat, într-adevăr, fără a reține lipsa calității

procesuale

pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, între acest pârât și persoana

obligată în raportul juridic dedus judecății neexistând identitate, în lipsa

unor raporturi de serviciu între această autoritate și reclamanți. Or, numai

existența unor astfel de raporturi juridice poate justifica legitimarea

procesuală pasivă în cauză a unei autorități sau instituții publice, având în

vedere că dreptul la prima de vacanță și cel la sporul de fidelitate - ce

constituie obiectul acțiunii în speța de față - sunt drepturi de natură

salarială.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

, va

fi admis recursul și modificată sentința atacată, în parte, în sensul

respingerii acțiunii reclamantului față de Ministerul Finanțelor Publice,

pentru lipsa calității procesuale pasive.

Susținerea recurentului, potrivit căreia instanța de fond

nu a dat eficiență prevederilor O.U.G. nr. 146/2007 pentru aprobarea plății

primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, raportat la

care acțiunea ar fi lipsită de interes, nu poate fi reținută.

Aceasta, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din actul

normativ susmenționat, ,,Drepturile stabilite după data intrării în vigoare a

prezentei ordonanțe de urgență prin hotărâri judecătorești executorii se

plătesc într-o singură tranșă", ceea ce înseamnă că însăși legea prevede

ipoteza stabilirii, după data intrării sale în

vigoare, a unor astfel de drepturi

prin hotărâri judecătorești

executorii; mai mult, legea prevede pentru cazurile respective o situație mai

favorabilă titularilor drepturilor astfel stabilite, dispunând că acestea se

plătesc într-o singură tranșă.

Așa fiind, vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței atacate, ca fiind temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul

declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 2747

din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în parte, în

sensul că respinge acțiunea formulată față de Ministerul Finanțelor Publice,

pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2009.