ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4070/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București la data de 12 octombrie 2007, reclamantul M.G. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei

Administrative și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanei, obligarea

acestora la plata primelor de vacanță pentru perioada 2004-2006 și a sporului

de fidelitate pentru anul 2005.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că obligația de plată a primei de vacanță se întemeiază pe dispozițiile

art. 37 din O.G. nr. 38/2003, iar faptul că aplicarea acestui text de lege a

fost suspendată succesiv nu are relevanță în cauză, întrucât pe calea

suspendării nu se poate ajunge la anularea unui drept legal acordat. De

asemenea, dreptul la sporul de fidelitate se întemeiază pe dispozițiile art. 6

din O.G. nr. 38/2003, iar suspendarea acestui drept prin legile bugetare nu

echivalează cu o anulare a drepturilor prevăzute de actul normativ sus

menționat, ca și în cazul dreptului la prima de vacanță.

Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei

Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului

Economiei și Finanțelor, arătând că în cazul admiterii acțiunii se impune

obligarea chematului în garanție să asigure fondurile necesare pentru plata

drepturilor salariale în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 3126 din 4

decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile privind lipsa calității

procesuale pasive și inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocate

de Ministerul Economiei și Finanțelor și a admis acțiunea formulată de

reclamantul M.G. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei

Administrative, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanei și cu chematul

în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și cererea de chemare în

garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

A obligat pârâții să plătească

reclamantului primele de vacanță pentru perioada 2004-2006, actualizate, precum

și sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizat cu rata inflației.

A obligat Ministerul Economiei și

Finanțelor să aloce fondurile necesare.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut faptul că suspendarea unui drept nu poate echivala

cu anularea acestuia, în speță fiind vorba de drepturi legal câștigate. S-a

avut în vedere și faptul că după încetarea efectelor actelor de suspendare se

impunea plata retroactivă a drepturilor bănești solicitate de reclamant.

În ceea ce privește admiterea cererii de

chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și obligarea

acestuia să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate de reclamant,

instanța de fond a reținut că ministerul respectiv are obligația de a elabora

proiectul bugetului de stat în funcție de datoriile fiecărui minister în parte.

S-a motivat în sensul că pârâtul principal nu ar putea să plătească sumele la

care este obligat prin sentință dacă nu i se alocă fonduri necesare pentru

efectuarea acestor plăți.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, susținând, în esență, că cererea sa

de chemare în garanție este nelegală, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 60 C. proc. civ.

Recursul este fondat pentru

considerentele expuse în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 60 C.

proc. civ., partea poate să chemare în garanție o altă persoană împotriva căreia

ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții, cu o cerere de

chemare în garanție sau în despăgubire.

Având în vedere prevederile acestui text,

precum și obiectul cererii de chemare în judecată, reprezentat de drepturi

salariale, este nefondată chemarea în garanție a unei persoane printr-o cerere

prin care se solicită altceva decât garantarea sau despăgubirea.

Invocarea de către pârâtul Ministerul

Internelor și Reformei Administrative ca temei al cererii de chemare în

garanție a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 500/2002 nu poate fi reținută,

atâta timp cât legiuitorul a reglementat prin O.G. nr. 22/2002 modalitatea de

executare a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin

titluri executorii, modalitate care reprezintă singurul mijloc legal de plată a

sumelor stabilite prin titluri executorii, la care sunt obligate instituțiile

publice.

Obligațiile de plată ale Ministerului

Internelor și Reformei Administrative sau ale Arhivelor Naționale, în temeiul

unui titlu executoriu, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestor

doi pârâți, fără nici o legătură cu competența Ministerului Economiei și

Finanțelor în materie de buget. Chemarea în garanție a Ministerului Economiei

și Finanțelor nesocotește și dispozițiile art. 28 din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice care stabilesc principiile, cadrul general și

procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor

publice și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul

bugetar.

Este lipsit de relevanță faptul că

Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat,

atâta timp cât aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor

principali de credite și a proiectelor bugetelor locale.

Având în vedere considerentele

prezentate, urmează a fi admis recursul declarat de pârât și va fi modificată

sentința atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în

garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere formulată de către

Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale

sentinței atacate cu prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 3126 din 4 decembrie

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul că

respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor,

ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

noiembrie 2008.