ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2969/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2761 din 7 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul R.C.F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, obligând pârâtul la plata către reclamant a primelor de concediu pentru perioada 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate pe anul 2005, actualizate în raport cu rata inflației. De asemenea, a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că suspendarea în mod succesiv, prin legile anuale de aprobare a bugetului de stat, a plății primei de concediu nu echivalează cu înlăturarea existenței dreptului respectiv, acesta neputând fi golit de substanța sa.

De asemenea, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, reținând că plata drepturilor ce se cuvin reclamantei nu ar fi posibilă dacă autoritățile debitoare nu ar primi în bugetul propriu sumele respective iar chematul în garanție are un rol hotărâtor la elaborarea bugetului. Împotriva acestei soluții, considerând-o netememică și nelegală, a declarat recurs pârâtul-chemat în garanție Ministerul Economiei si Finanțelor, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, se arată, în esență, că în mod greșit a fost admisă acțiunea fată de Ministerul Economiei si Finanțelor, acesta neavând calitate procesuală pasivă în cauză, pe de o parte, și că, de asemenea, în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție a acestei autorități.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Instanța de fond, în mod greșit, a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc.

civ., „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire". Or, în cauză, între autoritatea chemată în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor, și autoritatea pârâtă nu există un raport juridic obligational, atribuțiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor de art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, neputând constitui fundamentul unui asemenea raport.

Mai mult decât atât, conform art. 34 din actul normativ sus menționat, „Ordonatorii principali de credite (cum este și autoritatea pârâtă - n.r.) au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Economiei și Finanțelor propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate" [alin. (1)] iar „Ministerul Economiei și Finanțelor examinează proiectele de buget și poartă discuții cu ordonatorii principali de credite asupra acestora.

În caz de divergență hotărăște Guvernul". Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituției la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister -ordonator principal de credite, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamant și ministerul pârât. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul și modificată sentința atacată, în parte, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, ca fiind temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 2761 din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că respinge cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2008.