ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 10/2008

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1429 din 29 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.A., în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative,

Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Economiei și Finanțelor,

obligându-i pe primii doi pârâți la plata către reclamantă a primelor de

concediu pentru perioada 2004-2006, actualizate în raport cu rata inflației. De

asemenea, a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei

și Finanțelor, fiind

obligată această autoritate să aloce

fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați cei doi pârâți.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că suspendarea în mod

succesiv, prin legile anuale de aprobare a bugetului de stat, a plății primei

de concediu nu echivalează cu înlăturarea existenței dreptului respectiv,

acesta neputând fi golit de substanța sa.

De

asemenea, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea de chemare în

garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, reținând că plata drepturilor

ce se cuvin reclamantei nu ar fi posibilă dacă autoritățile debitoare nu ar

primi în bugetul propriu sumele respective iar chematul în garanție are un rol

hotărâtor la elaborarea bugetului.

Împotriva

acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

pârâtul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, invocând

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

motivarea

recursului, se arată, în esență, că în mod greșit a fost admisă acțiunea față

de Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta neavând

calitate

procesuală pasivă în cauză, pe de o parte, și că, de asemenea, în mod greșit a

fost admisă cererea de chemare în garanție a acestei autorități.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Instanța

de fond s-a pronunțat fără a reține lipsa calității procesuale pasive a

Ministerului Economiei și Finanțelor, între acest pârât și persoana obligată în

raportul juridic dedus judecății neexistând identitate, în lipsa unor raporturi

de serviciu între această autoritate și reclamantă. Or, numai existența unor

astfel de raporturi juridice poate justifica legitimarea procesuală pasivă în

cauză a unei autorități sau instituții publice, având în vedere că dreptul la

prima de concediu - ce constituie obiectul acțiunii în speța de față - este un

drept de natură salarială.

Cu privire

la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, se va

reține, de asemenea, că în mod greșit a fost admisă aceasta de către instanța

de fond.

Într-adevăr,

potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) din C. proc. civ., „Partea poate să

cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în

cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în

despăgubire".

Or, în

cauză, între autoritatea chemată în garanție, Ministerul Economiei și

Finanțelor și autoritățile pârâte nu există un raport juridic obligațional,

atribuțiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina Ministerului

Economiei și Finanțelor de art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele

publice, neputând constitui fundamentul unui asemenea raport.

Mai mult

decât atât, conform art. 34 din actul normativ sus menționat, „Ordonatorii principali

de credite (cum sunt și autoritățile pârâte — n.r.) au obligația ca până la

data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul

Economiei

și Finanțelor propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta,

pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și

estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de

documentații și fundamentări detaliate" (alin. 1) iar „Ministerul

Economiei și Finanțelor examinează proiectele de buget și poartă discuții cu

ordonatorii principali de credite asupra acestora. În caz de divergență

hotărăște Guvernul".

Pentru

motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis

recursul și modificată sentința atacată, în parte, în sensul respingerii acțiunii

reclamantei față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa

calității procesuale pasive; de asemenea, va fi respinsă, ca neîntemeiată,

cererea de chemare în garanție a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor,

formulată de către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Vor fi

menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, ca fiind temeinice și

legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva

sentinței civile nr. 1429 din 29 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică,

în parte, sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei C.A.,

față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Respinge

cererea de chemare în garanție a aceluiași pârât, de către pârâtul Ministerul

Internelor și Reformei Administrative, ca neîntemeiată.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 ianuarie 2008.