ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1790/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 179/F-C din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții P.I. și P.V., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative (în prezent Ministerul Administrației și Internelor), Inspectoratul Național pentru Evidența Peroanelor și Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice), obligându-i pe aceștia la plata către reclamanți a drepturilor reprezentând prima de vacanță pentru perioada 2004-2006, precum și a celor reprezentând spor de fidelitate, pe anul 2005, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății, conform perioadei efectiv lucrate de reclamanți.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că suspendarea în mod succesiv a plății drepturilor solicitate de reclamanți nu echivalează cu înlăturarea existenței drepturilor respective, acestea neputând fi golite de substanța lor. De asemenea, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, reținând că primul are calitate procesuală pasivă în calitatea sa de administrator general al bugetului de stat. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.. În motivarea recursului, se arată, în esență, că în mod greșit a fost admisă acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice, acesta neavând calitate procesuală pasivă în cauză, pe de o parte, și că, de asemenea, în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție a acestei autorități. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Instanța de fond s-a pronunțat fără a reține lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, între acest pârât și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății neexistând identitate, în lipsa unor raporturi de serviciu între această autoritate și reclamanți.

Or, numai existența unor astfel de raporturi juridice poate justifica legitimarea procesuală pasivă în cauză a unei autorități sau instituții publice, având în vedere că dreptul la prima de vacanță și cel la sporul de fidelitate, ce constituie obiectul acțiunii în speța de față, sunt drepturi de natură salarială. Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, se va reține, de asemenea, că în mod greșit a fost admisă aceasta de către instanța de fond. Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc.

civ., „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire". Or, în cauză, între autoritatea chemată în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor, și autoritățile pârâte nu există un raport juridic obligațional, atribuțiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor de art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, neputând constitui fundamentul unui asemenea raport.

Mai mult decât atât, conform art. 34 din actul normativ sus menționat, „Ordonatorii principali de credite (cum sunt și autoritățile pârâte -n.r.) au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Economiei și Finanțelor propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate" [alin. (1)] iar „Ministerul Economiei și Finanțelor examinează proiectele de buget și poartă discuții cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. In caz de divergență hotărăște Guvernul". Pentru motivele arătate, în temeiul art.312 alin. (3) C. proc.

civ., va fi admis recursul și modificată sentința atacată, în parte, în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive; de asemenea, va fi respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, ca fiind temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, împotriva sentinței civile nr. 179/F-C din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților împotriva Ministerului Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive, și cererea de chemare în garanție a acestuia. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2009.