ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1790/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 179/F-C din 26

noiembrie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a

admis acțiunea

formulată de reclamanții P.I. și P.V.,

în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Internelor și Reformei Administrative (în prezent Ministerul

Administrației și Internelor), Inspectoratul Național pentru Evidența

Peroanelor și Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul

Finanțelor Publice), obligându-i pe aceștia la plata către reclamanți a

drepturilor reprezentând prima de

vacanță

pentru perioada 2004-2006, precum și a celor reprezentând spor de

fidelitate,

pe anul 2005, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății,

conform perioadei efectiv lucrate de reclamanți.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de

fond a reținut, în esență, că suspendarea în mod succesiv a plății drepturilor

solicitate de reclamanți nu echivalează cu înlăturarea existenței drepturilor

respective, acestea neputând fi golite de substanța lor.

De asemenea, instanța de fond a apreciat ca

fiind întemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și

Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei

Administrative, reținând că primul are calitate procesuală pasivă în calitatea

sa de administrator general al bugetului de stat.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul-chemat în garanție

Ministerul Finanțelor Publice, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ..

În motivarea recursului, se arată, în esență,

că în mod greșit a fost admisă acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice,

acesta neavând calitate procesuală pasivă în cauză, pe de o parte, și că, de

asemenea, în

mod greșit a fost admisă

cererea de chemare în garanție a acestei autorități.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport

cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum și

cu dispozițiile legale

incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Instanța de fond s-a pronunțat fără a reține

lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, între

acest pârât și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății neexistând

identitate, în lipsa unor raporturi de serviciu între această autoritate și

reclamanți. Or, numai existența unor astfel de raporturi juridice poate

justifica legitimarea procesuală pasivă în cauză a unei autorități sau instituții

publice, având în vedere că dreptul la prima de vacanță și cel la sporul de

fidelitate, ce constituie obiectul acțiunii în speța de față, sunt drepturi de

natură salarială.

Cu privire la cererea de chemare în garanție a

Ministerului Economiei și Finanțelor, se va reține, de asemenea, că în mod

greșit a fost admisă aceasta de către instanța de fond.

Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 60

alin. (1) C. proc. civ., „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană

împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții

cu o cerere în garanție sau în despăgubire".

Or, în cauză, între autoritatea chemată în

garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor, și autoritățile pârâte nu există

un raport juridic obligațional, atribuțiile în materia bugetului de stat,

stabilite în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor de art. 19 din Legea

nr. 500/2002 privind finanțele publice, neputând constitui fundamentul unui

asemenea raport.

Mai mult

decât atât, conform art. 34 din actul normativ sus menționat,

„Ordonatorii principali de credite (cum sunt și autoritățile pârâte

-n.r.) au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la

Ministerul Economiei și Finanțelor propunerile pentru proiectul de buget și

anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de

cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33,

însoțite de documentații și fundamentări detaliate" [alin. (1)] iar

„Ministerul Economiei și Finanțelor examinează proiectele de buget și poartă

discuții cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. In caz de

divergență hotărăște Guvernul".

Pentru motivele arătate, în temeiul art.312

alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul și modificată sentința atacată,

în parte, în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de Ministerul

Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive; de asemenea, va

fi respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție a Ministerului

Finanțelor Publice, formulată de către pârâtul Ministerul Internelor și

Reformei Administrative.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale

sentinței atacate, ca fiind temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Ministerul

Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș,

împotriva sentinței civile nr. 179/F-C din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul

că respinge acțiunea reclamanților împotriva Ministerului Finanțelor Publice,

pentru lipsa calității procesuale pasive, și cererea de chemare în garanție a

acestuia.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2009.