ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3403/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20 iulie 2007,

reclamantul S.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A. și D.G.P.M.B.,

plata primelor de vacanță pentru perioada 2004 - 2006 și a sporului de

fidelitate pentru anul 2005.

Pârâtul M.I.R.A. a formulat

cerere de chemare în garanție a M.E.F.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2915 din

20 noiembrie 2007, a admis acțiunea, a obligat pârâții la plata primelor de

vacanță pentru anii 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005,

actualizat cu rata inflației, a obligat M.E.F. la alocarea sumelor necesare.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că potrivit prevederilor O.G. nr. 38/2003, aprobată cu

modificări prin Legea nr. 253/2003, polițistul are dreptul la primă de concediu

egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu și la un

spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază.

S-a mai reținut că,

suspendarea exercițiului dreptului reclamanților, prin legi bugetare, nu

echivalează cu anularea lui astfel încât, la încetarea perioadei de suspendare

se impunea plata retroactivă a drepturilor salariale.

În ceea ce privește M.E.F.

s-a reținut că acesta are calitate procesuală în raport cu obligațiile acestui

minister de elaborare a proiectului bugetului de stat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs chematul în garanție M.E.F., invocând prevederile art. 19, art.

20 și art. 34 din Legea nr. 500/2002 și, în plus, a arătat faptul că raportul

de muncă este între reclamant pe de o parte și instituția în care își

desfășoară activitatea pe de altă parte.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de dispozițiile

art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru

următoarele considerente.

Potrivit art. 60 - art. 61 C.

proc. civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia

ar putea să se îndrepte în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în

garanție sau despăgubire, cererea urmând să fie făcută în condițiile de formă

pentru cererea de chemare în judecată.

Aceste dispoziții legale au

fost aplicate greșit de instanța de fond, care a admis cererea de chemare în

garanție formulată împotriva M.E.F., deși nu există un temei juridic pentru

stabilirea răspunderii administrative a acestui minister față de intimatul - reclamant

sau față de intimatul - pârât M.I.R.A.

Dispozițiile legale invocate

în cererea de chemare în garanție, art. 4 din Legea nr. 500/2002 și H.G. nr. 208/2005

nu prevăd o asemenea răspundere pentru ministerul recurent și nu constituie

temeiul unor raporturi juridice între această autoritate administrativă și

celelalte părți în litigiu, astfel încât greșit instanța de fond a admis cererea.

Atribuțiile M.E.F. în

elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituției

la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister - ordonator

principal de credite - nici obligarea sa să aloce fondurile necesare plății

primelor de concediu, cuvenite în speță reclamantului - angajat în cadrul altui

minister, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamant și pârâți.

De altfel, M.I.R.A. nu neagă

calitatea sa de ordonator principal de credite, iar în conformitate cu

dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice,

ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare

aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice

aflate în subordinea lor. Așa fiind, este lipsit de relevanță faptul că, M.E.F.

elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cât aceasta se face pe baza

proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor

bugetelor locale.

Pentru motivele arătate, în

temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul și modificată

sentința atacată, în parte, în sensul respingerii cererii de chemare în

garanție a M.E.F.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 2915 din 20 noiembrie 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge cererea de chemare în garanție a M.E.F.

Menține celelalte

dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2008.