ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3853/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 16 aprilie 2008 la Curtea de Apel București,

reclamantul S.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A. și D.G.P.M.B.,

obligarea pârâților către reclamant, la plata primelor de vacanță pentru

perioada 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate pe anul 2005.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, în calitate de funcționar public, cu statut special de

agent de poliție are dreptul, potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003,

în vigoare de la 1 ianuarie 2004 și art. 6 din O.G. nr. 38/2003, la plecarea în

concediu de odihnă, la o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit

pentru perioada de concediu, precum și la acordarea sporului de fidelitate

pentru activitatea desfășurată, în cuantum de până la 20% din salariul de bază,

în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, aplicarea acestor

prevederi fiind suspendată succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat.

Pârâtul M.I.R.A. a formulat

cerere de chemare în garanție a M.E.F.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3122 din

4 decembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamantul S.G. în

contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., D.G.P.M.B. și chematul în garanție M.E.F. A

obligat pârâții să plătească reclamantului drepturile pretinse, respectiv

primele de vacanță pentru perioada 2004 – 2006 și sporul de fidelitate pentru

anul 2005, actualizate cu indicele de inflație.

A obligat M.E.F. să aloce

fondurile necesare.

În motivarea soluției s-a

reținut, cu privire la cererea de chemare în garanție a M.E.F. că aceasta este

întemeiată, întrucât potrivit Legii nr. 500/2002, angajarea cheltuielilor din

bugetul M.I.R.A. se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen chematul în garanție M.E.F., invocând excepția lipsei

calității procesuale pasive a ministerului, susținând că au fost nesocotite

prevederile Legii nr. 500/2002, M.E.F. fiind în imposibilitate să execute

hotărârea. Recurentul a arătat că, nu există în cauză, raporturi legale sau

contractuale care să justifice chemarea sa în judecată în calitate de „chemat

în garanție”.

A mai susținut recurentul

că, în cauză sunt drepturi salariale de personal care nu pot fi plătite decât

de angajator, pârâtul M.I.R.A. fiind ordonator principal de credite pentru

aceste drepturi.

În subsidiar, pe fondul

cauzei, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și

respingerea atât a acțiunii cât și a cererii de chemare în garanție, ca

neîntemeiate.

Examinând cauza în raport cu

criticile aduse sentinței, cu apărările formulate și probele administrate,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat urmând a fi admis,

pentru următoarele considerente:

Curtea reține că, situația

de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond, reclamantul având

calitatea de funcționar public cu statut special – de agent de poliție în

cadrul pârâților, fiindu-i pe deplin aplicabile prevederile art. 6 și art. 37 alin.

2 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor,

potrivit cărora salariații acestor instituții beneficiază de primă de concediu

și de spor de fidelitate.

Instanța de fond a

soluționat însă în mod greșit cererea de chemare în garanție a M.E.F., având ca

obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă.

Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004,

pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios

administrativ nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind

imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat

sau să nu fi soluționat în termenul legal, ori să fi refuzat nejustificat,

rezolvarea unei cereri a reclamantului, referitoare la un drept sau la un

interes legitim.

Or, recurentul nu a emis

niciun act administrativ de natură să vatăme interesele reclamantului într-un

drept sau într-un interes legitim al acestuia.

Atribuțiile M.E.F. în

elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituției

la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister - ordonator

principal de credite și nici obligarea sa să aloce fondurile necesare plății

primelor de concediu și sporului de fidelitate, cuvenite reclamantului -

angajat în cadrul altui minister, raporturile de muncă existând exclusiv între

reclamant și pârâți.

Curtea nu se va mai referi

și la motivul de recurs subsidiar, vizând temeinicia pretențiilor, a cărui

analiză a devenit inutilă, în raport cu admiterea primei critici.

Față de cele expuse, Curtea

va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii

cererii de chemare în garanție a M.E.F. și înlăturării obligării recurentului

la alocarea către intimatul M.I.R.A. a sumelor necesare plății drepturilor

bănești acordate, menținând celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.E.F.

împotriva sentinței civile nr. 3122 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că, respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a

M.E.F., formulată de M.I.R.A.

Înlătură obligarea

recurentului la alocarea către intimatul M.I.R.A. a sumelor necesare plății

drepturilor bănești acordate.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2008.