ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3852/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 2 august 2007 la Curtea de Apel București, reclamantul

G.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A. și D.G.P.M.B., obligarea

acestora la plata primelor de concediu pentru anii 2004 - 2006 și a sporului de

fidelitate aferent anului 2005, sume actualizate cu indicele de inflație de la

data nașterii dreptului până la data plății efective.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, în calitate de funcționar public cu statut special de

agent de poliție are dreptul, potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003,

în vigoare de la 1 ianuarie 2004 și art. 6 din O.G. nr. 38/2003, la plecarea în

concediu de odihnă la o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru

perioada de concediu, precum și la acordarea sporului de fidelitate pentru

activitatea desfășurată, în cuantum de până la 20% din salariul de bază, în

condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, aplicarea acestor

prevederi fiind suspendată succesiv prin legile anuale ale bugetului de stat.

Pârâtul M.I.R.A. a formulat

cerere de chemare în garanție a M.E.F.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 32 din 9

ianuarie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantul G.P. în contradictoriu

cu pârâții M.I.R.A. și D.G.P.M.B. A obligat pârâții la plata către reclamant a

sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu aferente anilor 2004 – 2006 și a

sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflație,

la data plății efective. A admis cererea de chemare în garanție a M.E.F., pe

care l-a obligat să vireze către M.I.R.A., sumele necesare plății acestor

drepturi bănești.

În motivarea soluției s-a

reținut cu privire la cererea de chemare în garanție a M.E.F. că aceasta este

întemeiată, întrucât potrivit art. 4 din Legea nr. 500/ 2002, angajarea

cheltuielilor din bugetul M.I.R.A. se face numai în limita creditelor bugetare

aprobate și orice utilizare a acestora în alte scopuri determină atragerea

răspunderii celor vinovați, în condițiile art. 72 din același act normativ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen, chematul în garanție, M.E.F., invocând excepția

lipsei calității procesuale pasive a ministerului, susținând că au fost

nesocotite prevederile Legii nr. 500/2002, M.E.F. fiind în imposibilitate să

execute hotărârea.

Recurentul a arătat că nu

există în cauză, raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea

sa în judecată în calitate de „chemat în garanție”.

A mai susținut recurentul

că, în cauză sunt drepturi salariale de personal, care nu pot fi plătite decât

de angajator, pârâtul M.I.R.A. fiind ordonator principal de credite pentru

aceste drepturi.

În subsidiar, pe fondul

cauzei, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și

respingerea atât a acțiunii, cât și a cererii de chemare în garanție, ca

neîntemeiate.

Examinând cauza în raport cu

criticile aduse sentinței, cu apărările formulate și probele administrate,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi

admis, pentru următoarele considerente:

Curtea reține că situația de

fapt a fost corect stabilită de instanța de fond, reclamantul având calitatea

de funcționar public cu statut special de agent de poliție în cadrul pârâților,

fiindu-i pe deplin aplicabile prevederile art. 6 și art. 37 alin. (2) din O.G. nr.

38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, potrivit cărora

salariații acestor instituții beneficiază de primă de concediu și de spor de

fidelitate.

Instanța de fond a

soluționat însă în mod greșit cererea de chemare în garanție a M.E.F., având ca

obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă.

Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004,

pentru a avea calitate procesuală pasivă, într-o acțiune în contencios

administrativ nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind

imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ

contestat, sau să nu fi soluționat în termen legal cererea formulată, ori să fi

refuzat nejustificat, rezolvarea unei cereri a reclamantului referitoare la un

drept sau la un interes legitim.

Or, recurentul nu a emis

niciun act administrativ de natură să vatăme interesul reclamantului într-un

drept sau într-un interes legitim al acestuia.

Atribuțiile M.E.F. în

elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituției

la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister - ordonator

principal de credite și nici obligarea sa la alocarea fondurilor necesare

plății primelor de concediu și sporului de fidelitate cuvenite reclamantului -

angajat în cadrul altui minister, raporturile de muncă existând exclusiv între

reclamant și pârâți.

Curtea nu se va mai referi

și la motivul de recurs subsidiar, vizând temeinicia pretențiilor, a cărui

analiză a devenit inutilă, în raport cu admiterea primei critici.

Față de cele expuse, Înalta

Curte va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul

respingerii cererii de chemare în garanție a M.E.F. și înlăturării obligării

recurentului la virarea către intimatul M.I.R.A. a sumelor necesare plății

acestor drepturi bănești, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.E.F.

împotriva sentinței civile nr. 32 din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că, respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a

M.E.F., formulată de M.I.R.A.

Înlătură obligarea

recurentului la virarea către intimatul M.I.R.A. a sumelor necesare plății

drepturilor bănești acordate.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2008.