ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3854/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 22 octombrie 2007 a Curții de Apel București, reclamantul S.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., C.N.A.B.D.E.P., D.R.P.C.Î.V. și O.R.I., obligarea acestora la plata sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2004 - 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, la data plății efective. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în calitate de funcționar public cu statut special de agent de poliție are dreptul, potrivit art. 6 și art. 37 alin. (2) din O.G.

nr. 38/2003, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, la plecarea în concediu de odihnă, la o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu, precum și la acordarea sporului de fidelitate pentru activitatea desfășurată, în cuantum de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, aplicarea acestei prevederi fiind suspendată succesiv prin legile anuale ale bugetului de stat. Pârâtul M.I.R.A. a formulat cerere de chemare în garanție a M.E.F. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 363 din 6 februarie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantul S.V. în contradictoriu cu pârâții: M.I.R.A., C.N.A.B.D.E.P., D.R.P.C.Î.V.

și O.R.I. A obligat pârâții la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând prime de concediu pentru anii 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflație, la data plății. A admis cererea de chemare în garanție a M.E.F. În motivarea soluției s-a reținut cu privire la cererea de chemare în garanție a M.E.F., în temeiul prevederilor art. 60 C. proc. civ. și H.G. nr. 208/2005, că cererea este întemeiată, întrucât M.E.F. gestionează bugetul de stat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen chematul în garanție M.E.F., invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F., susținând că astfel sunt nesocotite prevederile Legii nr. 500/2002, M.E.F.

fiind în imposibilitate să execute hotărârea. Recurentul a arătat că, nu există în cauză, raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea sa în judecată în calitate de „chemat în garanție”. A mai susținut recurentul că în cauză sunt drepturi salariale de personal care nu pot fi plătite decât de angajator, pârâtul M.I.R.A. fiind ordonator principal de credite pentru aceste drepturi. În subsidiar, pe fondul cauzei, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea ca neîntemeiată, atât a acțiunii, cât și a cererii de chemare în garanție. Examinând cauza în raport cu criticile aduse sentinței, cu apărările formulate și probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat urmând a fi admis, pentru următoarele considerente: Curtea reține că, situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond, reclamanții având calitatea de funcționar public cu statut specia,- agent de poliție în cadrul pârâților, fiindu-le pe deplin aplicabile prevederile art. 6 și art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, potrivit cărora salariații acestor instituții beneficiază de primă de concediu și de spor de fidelitate. Instanța de fond a soluționat însă în mod greșit cererea de chemare în garanție a M.E.F., având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios administrativ nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să nu fi soluționat în termen legal cererea formulată ori să fi refuzat nejustificat, rezolvarea unei cereri a reclamantului, referitoare la un drept sau interes legitim al acestuia. Or recurentul nu a emis niciun act administrativ de natură să vatăme interesele reclamanților într-un drept sau într-un interes legitim al acestora. Atribuțiile M.E.F.

în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituției la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister - ordonator principal de credite și nici obligarea sa la alocarea fondurilor necesare plății primelor de concediu și sporului de fidelitate cuvenite reclamanților - angajați în cadrul altui minister, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamanți și pârâți. Curtea nu se va mai referi și la motivul de recurs subsidiar, vizând temeinicia pretențiilor, a cărui analiză a devenit inutilă, în raport cu admiterea primei critici. Față de cele expuse, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a M.E.F., menținând celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 363 din 6 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că, respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a M.E.F. formulată de M.I.R.A. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2008.