ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3518/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3177 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în garanție și lipsei calității procesuale pasive invocate de M.E.F., pe fondul cauzei, instanța admițând cererea formulată de reclamanții G.M.V., A.C.A., A.C., A.L., A.E.V., A.M.I., B.V.S., B.R., B.M.C., B.P., C.A.M., C.R., C.M.S., D.I.V., F.N.L., G.M., G.P.C., G.A.C., H.M., H.A.L., I.G., L.I.M., L.R., L.C.Ș., M.A.A., M.O.E., N.M., N.D., O.M.V., P.V., P.A.R., R.B.E., S.I.G., S.M.B., Ș.L.M., Ș.G.S., T.P.I., T.C.I., T.P.D., T.G.V., T.D.M., T.Ș.M.O., U.M., V.N., Z.E.C., Z.D.Ș., M.A., P.M.I.

în contradictoriu cu M.I.R.A. și chematul în garanție M.E.F. Instanța a obligat pârâtul M.I.R.A. să plătească reclamanților primele de concediu pentru anii 2004 - 2006 și sporul de fidelitate pentru anul 2005, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective și, admițând cererea de chemare în garanție a M.E.F., a obligat această autoritate să aloce către M.I.R.A. sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în ce privește excepțiile invocate, pe de o parte, că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că în raport cu prevederile H.G.

nr. 208/2005, calitatea procesuală a M.E.F. este dovedită. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 37 pct. 2 din O.G. nr. 38/2003, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. A apreciat prima instanță că dreptul la prima de concediu nu a fost înlăturat de legiuitor, iar garantarea realizării lui este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate, astfel încât, dreptul la prima de concediu, fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de muncă, nu putea fi anulat prin dispoziții legale ce au avut ca efect suspendarea.

Prima instanță a constat întemeiat și capătul de cerere privitor la acordarea sporului de fidelitate, întrucât în speță sunt incidente dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 38/2003. In ce privește cererea de chemare în garanție, prima instanță a reținut că, în raport cu prevederile Legii nr. 500/2002, M.E.F. are obligația de a vira către M.I.R.A. sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs M.E.F., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, reiterând excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în garanție și a lipsei calității procesuale pasive. în subsidiar, recurentul a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca nefondată.

Opinează recurentul că în raport cu obiectul acțiunii, acordarea de drepturi salariale, cererea de chemare în garanție este inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât, în raport cu prevederile art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 22/2002, obligațiile de plată ale M.I.R.A., stabilite prin titlu executoriu, se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestei autorități, fără legătură cu competențele M.E.F. în materie de buget. În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, recurentul apreciază că în cauza de față nu există identitate între persoana chemată în garanție și persoana celui împotriva căruia s-a îndreptat intimatul - pârât. Se mai arată prin motivele de recurs că intimatul - pârât M.I.R.A.

are calitatea de ordonator principal de credite, iar, în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2000, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare. Așadar, apreciază recurentul, este lipsit de relevanță faptul că M.E.F. elaborează proiectul bugetului de stat, atâta vreme cât acesta se elaborează pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale. Pe fond, recurentul susține că soluția de admitere a cererii de chemare în garanție este nelegală, întrucât dispozițiile referitoare la primele de vacanță au fost suspendate prin legea bugetului de stat, astfel încât, aceste dispoziții nu își produc efectele pe perioada suspendării.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Instanța de fond, in mod greșit, a admis cererea de chemare de chemare în garanție a M.E.F., formulată de M.I.R.A. Potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) din C. proc. civ. „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire". Or, în cauză, între autoritatea chemată în garanție, M.E.F. și autoritatea pârâtă nu există un raport juridic obligațional, atribuțiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina M.E.F.

de art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, neputând constitui fundamentul unui atare raport. Mai mult decât atât, conform art. 34 din actul normativ sus menționat, „Ordonatorii principali de credite (cum este și autoritatea pârâtă) au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la M.E.F. propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate" (alin. (1)) iar „M.E.F. examinează proiectele de buget și poartă discuții cu ordonatorii principali de credite asupra acestora.

In caz de divergență hotărăște Guvernul". Atribuțiile M.E.F. în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituției la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister - ordonator principal de credite, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamant și ministerul pârât. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul și modificată sentința atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul M.I.R.A. fată de M.E.F. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, ca fiind temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 3177 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de chemare în garanție, ca nefondată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2008.