ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3518/2008

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3177 din 5 decembrie

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și

fiscal, au fost respinse excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în

garanție și lipsei calității procesuale pasive invocate de M.E.F., pe fondul

cauzei, instanța admițând cererea formulată de reclamanții G.M.V., A.C.A., A.C.,

A.L., A.E.V., A.M.I., B.V.S., B.R., B.M.C., B.P., C.A.M., C.R., C.M.S., D.I.V.,

F.N.L., G.M., G.P.C., G.A.C., H.M., H.A.L., I.G., L.I.M., L.R., L.C.Ș., M.A.A.,

M.O.E., N.M., N.D., O.M.V., P.V., P.A.R., R.B.E., S.I.G., S.M.B., Ș.L.M., Ș.G.S.,

T.P.I., T.C.I., T.P.D., T.G.V., T.D.M., T.Ș.M.O., U.M., V.N., Z.E.C., Z.D.Ș., M.A.,

P.M.I. în contradictoriu cu M.I.R.A. și chematul în garanție M.E.F.

Instanța a obligat pârâtul M.I.R.A.

să plătească reclamanților primele de concediu pentru anii 2004 - 2006 și

sporul de fidelitate pentru anul 2005, sume actualizate cu indicele de inflație

de la data nașterii dreptului la data plății efective și, admițând cererea de

chemare în garanție a M.E.F., a obligat această autoritate să aloce către M.I.R.A.

sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în ce privește excepțiile

invocate, pe de o parte, că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.

60 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că în raport cu prevederile H.G. nr. 208/2005,

calitatea procesuală a M.E.F. este dovedită.

Pe fondul

cauzei, instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 37 pct. 2 din

O.G. nr. 38/2003, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o

primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în

concediu.

A apreciat prima

instanță că dreptul la prima de concediu nu a fost înlăturat de legiuitor, iar

garantarea realizării lui este conformă cu principiul constituțional al

garantării realizării drepturilor legal acordate, astfel încât, dreptul la

prima de concediu, fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de muncă, nu

putea fi anulat prin dispoziții legale ce au avut ca efect suspendarea.

Prima

instanță a constat întemeiat și capătul de cerere privitor la acordarea

sporului de fidelitate, întrucât în speță sunt incidente dispozițiile art. 6

din O.G. nr. 38/2003.

In ce privește cererea de

chemare în garanție, prima instanță a reținut că, în raport cu prevederile

Legii nr. 500/2002, M.E.F. are obligația de a vira către M.I.R.A. sumele

necesare plății drepturilor bănești solicitate.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs M.E.F., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și

nelegalitate, reiterând excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în

garanție și a lipsei calității procesuale pasive.

în subsidiar,

recurentul a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca nefondată.

Opinează

recurentul că în raport cu obiectul acțiunii, acordarea de drepturi salariale,

cererea de chemare în garanție este inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât, în

raport cu prevederile art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 22/2002, obligațiile de

plată ale M.I.R.A., stabilite prin titlu executoriu, se realizează din sumele

aprobate prin bugetul acestei autorități, fără legătură cu competențele M.E.F. în

materie de buget.

În ce

privește excepția lipsei calității procesuale pasive, recurentul apreciază că

în cauza de față nu există identitate între persoana chemată în garanție și

persoana celui împotriva căruia s-a îndreptat intimatul - pârât.

Se mai arată

prin motivele de recurs că intimatul - pârât M.I.R.A. are calitatea de

ordonator principal de credite, iar, în conformitate cu prevederile art. 21 din

Legea nr. 500/2000, ordonatorii principali de credite sunt cei care

repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru

bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.

Așadar,

apreciază recurentul, este lipsit de relevanță faptul că M.E.F. elaborează

proiectul bugetului de stat, atâta vreme cât acesta se elaborează pe baza

proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor

bugetelor locale.

Pe fond,

recurentul susține că soluția de admitere a cererii de chemare în garanție este

nelegală, întrucât dispozițiile referitoare la primele de vacanță au fost

suspendate prin legea bugetului de stat, astfel încât, aceste dispoziții nu își

produc efectele pe perioada suspendării.

Înalta Curte de Casație si

Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul

declarat pentru considerentele ce urmează:

Instanța de fond, in mod greșit,

a admis cererea de chemare de chemare în garanție a M.E.F., formulată de M.I.R.A.

Potrivit prevederilor art. 60 alin.

(1) din C. proc. civ. „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană

împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții

cu o cerere în garanție sau în despăgubire".

Or, în cauză,

între autoritatea chemată în garanție, M.E.F. și autoritatea pârâtă nu există

un raport juridic obligațional, atribuțiile în materia bugetului de stat,

stabilite în sarcina M.E.F. de art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele

publice, neputând constitui fundamentul unui atare raport.

Mai mult decât atât, conform art.

34 din actul normativ sus menționat, „Ordonatorii principali de credite (cum

este și autoritatea pârâtă) au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui

an să depună la M.E.F. propunerile pentru proiectul de buget și anexele la

acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli,

și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de

documentații și fundamentări detaliate" (alin. (1)) iar „M.E.F. examinează

proiectele de buget și poartă discuții cu ordonatorii principali de credite

asupra acestora. In caz de divergență hotărăște Guvernul".

Atribuțiile M.E.F. în

elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituției

la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister - ordonator

principal de credite, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamant și

ministerul pârât.

Pentru motivele arătate, în

temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul și modificată

sentința atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție

formulată de pârâtul M.I.R.A. fată de M.E.F.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale sentinței atacate, ca fiind temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 3177 din 5 decembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge cererea de chemare în garanție, ca

nefondată.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 octombrie 2008.