ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.02.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 414/2008

HOTĂRÂRE
05.02.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 414/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanții I.C.A., S.R.C., M.S.A., C.D.S.,

C.F.D., V.P., M.G. și S.R.D.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A.

și M.E.F., plata primei de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006, în conformitate

cu prevederile art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, actualizată cu indicele

de inflație la data plății efective.

De asemenea, s-a solicitat

obligarea pârâtului M.E.F. să aloce fondurile necesare plății primelor de

concediu cuvenite și a sporului de fidelitate.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civile nr. 1338 din 22 mai 2007, a admis acțiunea, a obligat pârâtul M.I.R.A. la plata către reclamanți a primei

de vacanță pe perioada 2004 - 2006, actualizate cu indicele de inflație la data

plății; a obligat pârâtul M.E.F. să aloce sumele necesare plății primei de vacanță

către reclamanți; a respins cererea de chemare în garanție a M.E.F., ca

neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

Instanța a reținut că reclamanții sunt funcționari publici cu statut special,

respectiv polițiști, care în baza prevederilor art. 28 lit. e) din Legea nr. 360/2002

au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de

bază din luna plecării în concediu.

S-a mai reținut că normele

legale de suspendare a dispozițiilor privitoare la prima de concediu contravin art.

41, 53 și 16 alin. (1) din Constituția României și că, suspendarea nu

echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect imposibilitatea temporară a

realizării lui.

În ceea ce privește cererea

de chemare în garanție a M.E.F. Instanța a reținut că aceasta nu are obligația

să garanteze plata sumelor, neexistând un raport juridic între minister și

reclamanți.

S-a reținut însă, că M.E.F. are

obligația să aloce sumele necesare plății, în baza prevederilor art. 3 alin.

(1) pct. 2 din H.G. nr. 208/2005.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs M.E.F.

Recurentul a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F., în calitatea sa de pârât

în cauza dedusă judecății, susținând că pronunțarea unei hotărâri prin care să

fie obligat la alocarea fondurilor către M.I.R.A. ar duce la nesocotirea Legii nr.

500/2002 prin care este reglementată procedura bugetară și, totodată, ar fi pus

în imposibilitate de executare a respectivei hotărâri, întrucât decizia finală

privind conținutul bugetului nu îi aparține.

S-a mai susținut că între

recurent și intimații - reclamanți nu există nici un fel de raporturi legale

sau contractuale care să justifice chemarea în judecată a acestei instituții ca

pârât, drepturile salariale fiind plătite numai de angajator, în speță M.I.R.A.

care este și ordonator principal de credite.

De asemenea, în subsidiar,

pe fondul cauzei, recurenta a susținut că cererea de acordare a primelor de

vacanță este neîntemeiată, deoarece normele legale care le prevedeau au fost

suspendate anual prin legile bugetare.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

urmând a fi admis și a se dispune modificarea parțială a sentinței și respingerea

acțiunii față de pârâtul - recurent pentru lipsa calității procesuale pasive.

Astfel, Curtea reține că

situația de fapt a fost corect stabilită, reclamanții având calitatea de

funcționari publici cu statut special, polițist, în cadrul M.I.R.A., fiindu-le

pe deplin aplicabile prevederile art. 6 și 37 pct. 2 din O.G. nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, potrivit cărora

angajații acestei instituții beneficiază de spor de fidelitate și respectiv,

primă de concediu.

Instanța a soluționat însă

în mod greșit cererea de chemare în judecată a M.E.F., având ca obiect plata

unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără

calitate procesuală.

Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004,

pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios

administrativ, nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind

imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ

contestat sau să nu fi soluționat în termenul legal ori să fi refuzat

nejustificat de a rezolva o cerere reclamantului referitoare la un drept sau

interes legitim.

Or, recurentul nu a emis

nici un act administrativ de natură să-l vatăme pe reclamant într-un drept al

său ori într-un interes legitim.

Atribuțiile acordate M.E.F. în

elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituției

la plata unor drepturi salariale către un angajat al altui minister, ordonator

principal de credite, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamant și

Curtea nu se va mai referi

și la motivul de recurs subsidiar, vizând temeinicia pretențiilor, a cărui

analiză a devenit inutilă în raport de admiterea primei critici.

Față de cele expuse mai sus,

Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul

respingerii acțiunii formulate împotriva recurentului - pârât pentru lipsa

calității procesuale pasive.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Admite recursul declarat de

M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 1338 din 22 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul M.E.F. pentru lipsa

calității procesuale pasive.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-02-07
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 467/2008
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului constată că: Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, reclamanții Ș.G., T.A., B.C., N.T., S.L., P.E., D.V., T.A., O.R., I.R., N.M., G.V., A.D., A.E
ÎCCJ 2008-05-14
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1897/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ reclamanții A.M., A.I., A.C., B.A., B.A.C., B.P., B.C., B.M., B.D., B.M., B.D., C.P., C.A.,
ÎCCJ 2008-10-23
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3657/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ și fiscal la 1 iunie 2007, reclamanții: A.D., A.S., A.V., A.A., A.P., B.G., B.M., M.B., B.M.
ÎCCJ 2009-10-29
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4704/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 2 decembrie 2008 la Curtea de Apel București, reclamanții A.O., A.(T.)L., A.A.R., A.V.,
ÎCCJ 2009-10-07
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4132/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 ianuarie 2009 reclamanții P.P., S.G., R.Ș., A.C., T.N., D.G., P.J., P.C.N., S.D., P.E., C.N., B.S.G., R.L., Z.C., B.I., T
Sursă