ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3657/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ și fiscal la 1 iunie 2007, reclamanții: A.D., A.S., A.V., A.A., A.P., B.G., B.M., M.B., B.M., B.V., M.B., B.L., B.C., B.A., B.M., V.B., C.A., C.C., C.S., C.C., C.B., C.V., C.L., C.D., D.C., D.F., D.D., D.G., F.O., G.F.C., G.C., I.C., I.S., I.M.C., I.M., M.I., C.I., I.M., J.E., J.V., L.I., M.R., M.F., M.I., M.A., M.R., F.M., A.M., R.M., M.C.M., N.M., N.R., N.F., N.D., O.V., P.L., P.R., P.M., P.E., M.P., P.S., P.M., P.C., P.A.M., R.D., R.V., R.R., S.M., S.I., Ș.G., Ș.R., S.C., S.A., S.M., C.S., T.M., T.I., T.A., U.A., V.C., V.C.L., V.R.F., V.M., V.S., Z.C.

și I.M. în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A. și M.E.F. au solicitat obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând prima de concediu începând cu anul 2004 la zi și a sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului, la data plății efective. În motivare reclamanții au arătat că potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 s-a stabilit că la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu iar potrivit art. 6 din același act normativ acestora li se acordă un spor de fidelitate de 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 355 din 6 februarie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamanții A.D., A.S., A.V., A.A., A.P., B.G., B.M., M.B., B.M., B.V., M.B., B.L., B.C., B.A., B.M., V.B., C.A., C.C., C.S., C.C., C.B., C.V., C.L., C.D., D.C., D.F., D.D., D.G., F.O., G.F.C., G.C., I.C., I.S., I.M.C., I.M., M.I., C.I., I.M., J.E., J.V., L.I., M.R., M.F., M.I., M.A., M.R., F.M., A.M., R.M., M.C.M., N.M., N.R., N.F., N.D., O.V., P.L., P.R., P.M., P.E., M.P., P.S., P.M., P.C., P.A.M., R.D., R.V., R.R., S.M., S.I., Ș.G., Ș.R., S.C., S.A., S.M., C.S., T.M., T.I., T.A., U.A., V.C., V.C.L., V.R.F., V.M., V.S., Z.C. și I.M. și cererea de intervenție formulată de I.I.

și D.A.V. în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A. și M.E.F. A obligat pârâții să plătească reclamanților și intervenienților drepturile bănești reprezentând prima de concediu și sporul de fidelitate pentru perioadele efectiv lucrate conform tabelelor anexate care fac parte integrantă din hotărâre, actualizate cu indicele de inflație la data plății. A admis cererea de chemare în garanție. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38 din 30 ianuarie 2003 pentru activitatea desfășurată în domeniile apărării naționale, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.

De asemenea, în baza art. 28 lit. e) din Legea nr. 360/2002 raportat la art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 la plecarea în concediu de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu. Deși aceste drepturi au fost suspendate succesiv, măsura suspendării afectează doar exercițiul dreptului iar nu și existența acestuia întrucât un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare iar nu prin suspendare. Cererea de chemare în garanție a M.E.F. a fost admisă reținându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 60 C. proc. civ. și faptul că prin H.G. nr. 208/2005 se stipulează că bugetul de stat este gestionat de M.E.F. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs M.E.F.

și M.I.R.A. criticând-o ca nelegală și netemeinică. La data de 2 iulie 2008 M.I.R.A. a formulat cerere de renunțare la recurs în temeiul art. 246 C. proc. civ. M.E.F. în susținerea motivelor de recurs a arătat că în mod greșit prima instanță a admis cererea de chemare în garanție a acestei autorități. M.I.R.A. nu face dovada că M.E.F. ar avea o obligație de garanție sau de despăgubire. Dispozițiile legale pe care M.I.R.A. își întemeiază cererea de chemare în garanție (art. 4 din Legea nr. 500/2002) nu pot fi reținute ca temei pentru o astfel de cerere, atâta timp cât legiuitorul a reglementat prin O.G. nr. 22/2002 modalitatea de executare a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.

Recursul formulat de M.E.F. este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ., „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire". Or, în cauză, între autoritatea chemată în garanție și autoritățile pârâte nu există un raport juridic obligațional, atribuțiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina M.E.F. de art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, neputând constitui fundamentul unui asemenea raport. Mai mult decât atât, conform art. 34 din actul normativ sus menționat, „Ordonatorii principali de credite (cum sunt și autoritățile pârâte - n.r.) au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la M.E.F.

propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate" [alin. (1)] iar „M.E.F. examinează proiectele de buget și poartă discuții cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. În caz de divergență hotărăște Guvernul". Așa fiind se constată că prima instanță a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție a M.E.F., urmând a se admite recursul acestei autorități. În ce privește recursul declarat de M.I.R.A. urmează a se lua act de cererea de renunțare formulată în temeiul art. 246 C. proc. civ.

potrivit căreia reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecarea recursului formulat de M.I.R.A. împotriva sentinței civile nr. 355 din 6 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Admite recursul formulat de M.E.F. declarat împotriva aceleiași sentințe. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge cererea de chemare în garanție a M.E.F. și înlătură obligarea acestuia la plata sumelor solicitate. Păstrează celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2008.