ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1494/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 18 aprilie 2007, T.G., L.C.M., I.A.,

V.I., D.C., P.I., S.N., T.N.R., V.I.A., E.V.I., P.I.I.D., I.B., P.D.C., R.R.I.,

D.G., N.I., U.I., I.M., P.D., R.F., U.O., T.C., S.M., N.M., L.D., M.M., C.D., D.M.,

C.V., D.V., M.M., H.G., S.I., A.G., C.E., S.M., G.E., I.G., S.L.M., S.L.A., P.R.,

D.D.H., E.C.L., D.E., C.D., O.A.F., N.I.I., C.O., P.C., S.A., V.V., D.E.M., D.I.L.,

B.N., F.B., A.M.I., A.I., A.M., A.L.C., B.G., B.M.F., B.F.C., B.G., B.V.V., B.S.,

B.G., B.N., B.G., C.G., C.B.C., C.S., C.M., C.C., C.C.A., C.A.C.N.A., C.F.C., D.G.,

D.A., E.G., F.M., G.M., G.V., I.M., I.S., I.D., J.R.A., L.C., M.B.G., M.D.A., M.C.,

M.V., M.M.L., N.R.F., N.C., N.P., N.D., O.O., O.C., P.S., P.D.M., P.C.C., P.T.E.,

S.L., S.M., S.F., Ș.I., Ș.F., S.R.M., T.D.G., T.E., V.E., V.V., G.M., Z.C.D., D.I.,

C.Ș., S.C.N., C.E.P., D.M., D.V., M.A., P.M.F., U.V., V.S.D., M.N., I.S., B.S.,

M.R., S.C., T.M., M.I., R.M.E., C.N., A.M.A., N.V., N.V.S., C.R.A., M.O., R.E. și

M.H., au chemat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative, I.G.P.R.

și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să se constate existența dreptului

polițiștilor la sporul de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, conform

prevederilor O.G. nr. 38/2003 și a celor cuprinse în ordinul

M.A.I. nr. 132/2004, pe

perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2005.

De asemenea, au cerut

obligarea primilor doi pârâți, în solidar, la plata drepturilor bănești cuvenite

cu titlu de spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, actualizate

în funcție de rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății.

În sfârșit, reclamanții

au solicitat obligarea ultimului pârât să aloce fondurile necesare pentru plata

sumelor de bani ce reprezintă sporul de fidelitate.

Ulterior, în cauză au

formulat o cerere de intervenție în interes propriu,

A.L., B.F., B.A., B.G.,

C.V.A., C.C.A., C.T., C.M.M., D.I., D.M., D.M.A., D.M.B., E.D., F.R., G.G., G.E.,

H.A., I.D., I.A., L.C., M.G., M.I., N.D.C., O.M., P.E., P.C., P.B., P.A.A., P.C.,

P.T., S.D., S.C., S.C.A., S.E., S.A., S.G.C., T.M., U.I.P., U.G.D., Z.G., Z.O.,

J.G., B.G., T.C.I., B.O., P.M.F. având un obiect identic cu cel al acțiunii principale.

La data de 5 octombrie

2007, reclamanții și intervenienții au formulat precizări în privința perioadei

pentru care se solicită acordarea sporului de fidelitate, învederând totodată faptul

că unii dintre reclamanți nu sunt îndreptățiți să beneficieze de acest spor deoarece

au fost angajați în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative în

cursul anului 2005.

Prin sentința civilă

nr. 2417 din 10 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios,

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea precizată și restrânsă, precum

și cererile de intervenție în interes propriu.

Pe cale de consecință,

au fost obligați pârâții să plătească reclamanților și intervenienților menționați

în dispozitivul hotărârii, drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate,

de până la 20% aferente perioadei 1 ianuarie – 31 decembrie 2005 actualizate conform

indicelui de inflație de la data plății.

În ceea ce-i privește

pe reclamanții, D.G.D., G.E., D.E.M., G.M.S., M.D.M., P.E.A., P.C., P.B., R.V.M.

și U.V., s-a dispus respingerea acțiunii.

În fine, prin aceeași

sentință, instanța de fond a stabilit în sarcina pârâtului Ministerul Economiei

și Finanțelor obligația de a aloca sumele de bani necesare plății sporului de fidelitate

cuvenit reclamanților și intervenienților pentru care s-au admis acțiunea principală

și cererea de intervenție.

Hotărârea a fost atacată

cu recurs de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.

În cadrul unei primei

critici, recurentul a invocat excepția privind lipsa calității sale procesuale pasive

în acest litigiu.

Recurentul a susținut

că în mod greșit prima instanță și-a întemeiat soluția pe dispozițiile

H.G.

nr. 208/2005, deoarece

acest act normativ a fost abrogat prin

H.G. nr. 386/2007, publicată în M. Of. al României

nr. 304/8.05.2007.

Pe de altă parte, faptul

că

Ministerul

Economiei și Finanțelor

gestionează bugetul de stat nu conferă acestei autorități a administrației publice

centrale, dreptul de a nesocoti Legea finanțelor publice nr. 500/2000, prin alocări

de fonduri din diverse capitole bugetare.

S-a mai susținut că între

reclamanți și acest minister nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale

care să justifice chemarea în judecată, în calitate de pârât .

Motivul de recurs este

întemeiat.

Față de pârâtul

Ministerul Economiei și

Finanțelor

,

acțiunea principală și cererile de intervenție în interes propriu formulate în prezenta

cauză au fost admise în limitele arătate cu prilejul expunerii rezumative a lucrărilor

din dosar, reținându-se că potrivit H.G. nr. 208/2005, bugetul de stat este gestionat

de acest minister.

De asemenea, s-a făcut

referire la prevederile art. 4, coroborat cu cele conținute în art. 72 din Legea

nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Soluția ca și argumentul

adus în sprijinul ei sunt însă, eronate deoarece potrivit art. 1 din

O.G.

nr. 22/2002, modificată

și completată prin Legea nr. 110/2007, creanțele stabilite prin titluri executorii

în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora,

de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.

În conformitate cu prevederile

art. 2 ale aceluiași act normativ, dacă executarea creanței stabilite prin titluri

executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare

este obligată ca în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini

obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația

de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.

Rezultă așadar, că și

în cazul

Ministerul

Internelor și Reformei Administrative

, obligațiile de plată instituite în temeiul unui

titlu executoriu (inclusiv a unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-au

admis pretențiile reclamantului) se execută din sumele de bani aprobate acestora,

fără nici o legătură cu atribuțiile conferite

Ministerul Economiei și Finanțelor

în privința bugetului

de stat.

Intimatul-pârât

Ministerul Internelor

și Reformei Administrative

are calitatea de ordonator principal de credite și potrivit

art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care

repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele

instituțiilor publice ierarhic inferioare.

Faptul că

Ministerul Economiei și

Finanțelor

elaborează anual proiectul bugetului de stat și apoi gestionează acest buget nu

are relevanță în prezenta cauză, de vreme ce conform art. 28 lit. d)-e) din Legea

nr. 500/2002, această prerogativă se realizează pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor

principali de credite și a bugetelor locale.

Adăugând la considerentele

expuse, împrejurarea că recurentul nu este parte nici în raportul de drept material

dedus judecății, Înalta Curte apreciază că în mod greșit prima instanță a admis

acțiunea restrânsă și cererea de intervenție cu privire la acesta, cu consecința

obligării sale de a aloca sumele de bani necesare pentru plata către reclamanți

și intervenienții polițiști a sporului de fidelitate în cuantumul actualizat.

Ca atare, urmează a se

admite recursul și a fi modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii

principale și a cererilor de intervenție în interes propriu față de pârâtul

Ministerul Economiei și

Finanțelor

pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.

Văzând și dispozițiile

art. 304 pct. 9 și art. 312 pct. 3

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 2417 din 10

octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-

a

contencios,

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

și respinge acțiunea principală și cererile de intervenție față de pârâtul Ministerul

Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2008.