ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1494/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 aprilie 2007, T.G., L.C.M., I.A., V.I., D.C., P.I., S.N., T.N.R., V.I.A., E.V.I., P.I.I.D., I.B., P.D.C., R.R.I., D.G., N.I., U.I., I.M., P.D., R.F., U.O., T.C., S.M., N.M., L.D., M.M., C.D., D.M., C.V., D.V., M.M., H.G., S.I., A.G., C.E., S.M., G.E., I.G., S.L.M., S.L.A., P.R., D.D.H., E.C.L., D.E., C.D., O.A.F., N.I.I., C.O., P.C., S.A., V.V., D.E.M., D.I.L., B.N., F.B., A.M.I., A.I., A.M., A.L.C., B.G., B.M.F., B.F.C., B.G., B.V.V., B.S., B.G., B.N., B.G., C.G., C.B.C., C.S., C.M., C.C., C.C.A., C.A.C.N.A., C.F.C., D.G., D.A., E.G., F.M., G.M., G.V., I.M., I.S., I.D., J.R.A., L.C., M.B.G., M.D.A., M.C., M.V., M.M.L., N.R.F., N.C., N.P., N.D., O.O., O.C., P.S., P.D.M., P.C.C., P.T.E., S.L., S.M., S.F., Ș.I., Ș.F., S.R.M., T.D.G., T.E., V.E., V.V., G.M., Z.C.D., D.I., C.Ș., S.C.N., C.E.P., D.M., D.V., M.A., P.M.F., U.V., V.S.D., M.N., I.S., B.S., M.R., S.C., T.M., M.I., R.M.E., C.N., A.M.A., N.V., N.V.S., C.R.A., M.O., R.E.

și M.H., au chemat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative, I.G.P.R. și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să se constate existența dreptului polițiștilor la sporul de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, conform prevederilor O.G. nr. 38/2003 și a celor cuprinse în ordinul M.A.I. nr. 132/2004, pe perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2005. De asemenea, au cerut obligarea primilor doi pârâți, în solidar, la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, actualizate în funcție de rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății. În sfârșit, reclamanții au solicitat obligarea ultimului pârât să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor de bani ce reprezintă sporul de fidelitate.

Ulterior, în cauză au formulat o cerere de intervenție în interes propriu, A.L., B.F., B.A., B.G., C.V.A., C.C.A., C.T., C.M.M., D.I., D.M., D.M.A., D.M.B., E.D., F.R., G.G., G.E., H.A., I.D., I.A., L.C., M.G., M.I., N.D.C., O.M., P.E., P.C., P.B., P.A.A., P.C., P.T., S.D., S.C., S.C.A., S.E., S.A., S.G.C., T.M., U.I.P., U.G.D., Z.G., Z.O., J.G., B.G., T.C.I., B.O., P.M.F. având un obiect identic cu cel al acțiunii principale.

La data de 5 octombrie 2007, reclamanții și intervenienții au formulat precizări în privința perioadei pentru care se solicită acordarea sporului de fidelitate, învederând totodată faptul că unii dintre reclamanți nu sunt îndreptățiți să beneficieze de acest spor deoarece au fost angajați în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative în cursul anului 2005. Prin sentința civilă nr. 2417 din 10 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios, administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea precizată și restrânsă, precum și cererile de intervenție în interes propriu. Pe cale de consecință, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților și intervenienților menționați în dispozitivul hotărârii, drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate, de până la 20% aferente perioadei 1 ianuarie – 31 decembrie 2005 actualizate conform indicelui de inflație de la data plății.

În ceea ce-i privește pe reclamanții, D.G.D., G.E., D.E.M., G.M.S., M.D.M., P.E.A., P.C., P.B., R.V.M. și U.V., s-a dispus respingerea acțiunii. În fine, prin aceeași sentință, instanța de fond a stabilit în sarcina pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor obligația de a aloca sumele de bani necesare plății sporului de fidelitate cuvenit reclamanților și intervenienților pentru care s-au admis acțiunea principală și cererea de intervenție. Hotărârea a fost atacată cu recurs de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor. În cadrul unei primei critici, recurentul a invocat excepția privind lipsa calității sale procesuale pasive în acest litigiu. Recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță și-a întemeiat soluția pe dispozițiile H.G.

nr. 208/2005, deoarece acest act normativ a fost abrogat prin H.G. nr. 386/2007, publicată în M. Of. al României nr. 304/8.05.2007. Pe de altă parte, faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor gestionează bugetul de stat nu conferă acestei autorități a administrației publice centrale, dreptul de a nesocoti Legea finanțelor publice nr. 500/2000, prin alocări de fonduri din diverse capitole bugetare. S-a mai susținut că între reclamanți și acest minister nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea în judecată, în calitate de pârât . Motivul de recurs este întemeiat. Față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor , acțiunea principală și cererile de intervenție în interes propriu formulate în prezenta cauză au fost admise în limitele arătate cu prilejul expunerii rezumative a lucrărilor din dosar, reținându-se că potrivit H.G.

nr. 208/2005, bugetul de stat este gestionat de acest minister. De asemenea, s-a făcut referire la prevederile art. 4, coroborat cu cele conținute în art. 72 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice. Soluția ca și argumentul adus în sprijinul ei sunt însă, eronate deoarece potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. În conformitate cu prevederile art. 2 ale aceluiași act normativ, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.

Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Rezultă așadar, că și în cazul Ministerul Internelor și Reformei Administrative , obligațiile de plată instituite în temeiul unui titlu executoriu (inclusiv a unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-au admis pretențiile reclamantului) se execută din sumele de bani aprobate acestora, fără nici o legătură cu atribuțiile conferite Ministerul Economiei și Finanțelor în privința bugetului de stat. Intimatul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative are calitatea de ordonator principal de credite și potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.

Faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează anual proiectul bugetului de stat și apoi gestionează acest buget nu are relevanță în prezenta cauză, de vreme ce conform art. 28 lit. d)-e) din Legea nr. 500/2002, această prerogativă se realizează pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a bugetelor locale. Adăugând la considerentele expuse, împrejurarea că recurentul nu este parte nici în raportul de drept material dedus judecății, Înalta Curte apreciază că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea restrânsă și cererea de intervenție cu privire la acesta, cu consecința obligării sale de a aloca sumele de bani necesare pentru plata către reclamanți și intervenienții polițiști a sporului de fidelitate în cuantumul actualizat.

Ca atare, urmează a se admite recursul și a fi modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii principale și a cererilor de intervenție în interes propriu față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia. Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 pct. 3 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 2417 din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios, administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și respinge acțiunea principală și cererile de intervenție față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2008.