ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2649/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2264 din 25 septembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții B.P.C., B.A.O., B.M.M., C.I.C., C.D.S.C., C.S. C.P.D., C.G., C.G.T.G., C.I.M., C.G.E.R., C.V.D.V., D.D.D., D.C.I., G.B.O.B.A. G.N.M.N., G.G.C.R., I.C.G., L.P.V., M.I., M.V., M.C.G., N.V.N., N.M.T., N.M.I., O.I.I., P.G.R., P.M.I., P.A.A., P.G.F., P.M.R.C., P.V.G., P.S.S., S.S.M.I., S.D.G.M., S.C.D., S.T., Ș.N.F., T.C.D.H.A., U.M. și Z.T.D.A. în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., D.G.P.M.B., Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., M.E.F., I.G.P.F., I.G.P.R., I.P.J.

Ilfov, I.P.J. Teleorman, I.P.J. Botoșani, I.P.J. Suceava și chematul în garanție M.E.F. Totodată, a obligat pârâții la plata către reclamanți a contravalorii primelor de vacanță pe perioada 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății; a obligat pârâtul M.E.F.să aloce sumele necesare plății sumelor către reclamanți și a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut cu privire la fondul cauzei, că, în calitate de polițiști, reclamanții sunt îndreptățiți, potrivit prevederilor art. 28 lit. e) din Legea nr. 360/2002 și ale art. 6 din O.G. nr. 38/2003 la acordarea primelor de vacanță și a sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.

Că, deși exercițiul drepturilor salariale menționate a fost suspendat pe perioada 2004 - 2006 prin legi succesive, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu stingerea acestuia, ci are ca efect imposibilitatea temporară a realizării lui, astfel încât suspendarea nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, ceea ce ar echivala cu însăși înlăturarea dreptului. S-a mai reținut că M.E.F. trebuie obligat să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale în cauză, în temeiul prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 2 din H.G. nr. 208/2005. Cu privire la cererea de chemare în garanție, prima instanță a reținut că soluția respingerii se impune, neexistând un raport juridic legal sau convențional de garanție, M.E.F.

neavând obligația să garanteze plata sumelor respective. Împotriva sus menționatei sentințe au declarat recurs pârâții: M.I.R.A. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., M.E.F., I.G.P.F., I.P.J. Botoșani și I.P.J. Suceava. I. În recursul său, M.I.R.A. susține că: Prevederile art. 10 alin. (6) și (8) din O.U.G. nr. 43/2002 privind D.N.A., cu modificările și completările ulterioare, statuează că ofițerii și agenții de poliție judiciară care își desfășoară activitatea în cadrul D.N.A „sunt detașați în interesul serviciului pe o perioadă de 6 ani (...)". Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) teza doua din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificările și completările ulterioare, „Ofițerii și agenții de poliție judiciară din D.N.A.

beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor"', drepturile bănești și materiale al acestora fiind plătite din fondurile D.N.A. [art. 28 alin. (8) din O.U.G nr. 43/2002]. În consecință, având în vedere prevederile legale arătate, în raport de calitatea intimaților reclamanți, salarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse în Anexa 4 - privind salarizarea polițiștilor care îndeplinesc funcții în afara M.I.R.A. - din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, care la pct. 1 statuează că „Polițiștii detașați în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcții în afara M.I.R.A.

beneficiază de următoarele drepturi salariale: a)salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective; b)salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la acesta, potrivit legislației care se aplică polițiștilor (...)". Pct. 7 al aceleiași anexe stipulează că drepturile bănești prevăzute la pct. 1 lit. a) se plătesc din fondurile unităților în care polițiștii își desfășoară activitatea și nu de unitatea de la care au fost detașați. De altfel, în ceea ce privește drepturile bănești cuvenite polițiștilor detașați în cadrul altor instituții, M.I.R.A.

îi revin doar obligații privind stabilirea și plata drepturilor de pensie, a ajutoarelor acordate la încetarea raporturilor de serviciu și a drepturilor bănești reprezentate de salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la acesta (pct. 7 Anexa 4 a O.G. nr. 38/2003, cu modificările și completările ulterioare). Deși nu este și cazul intimaților-reclamanți, numai în situația în care drepturile salariale acordate polițiștilor detașați sunt mai mici decât cele care li s-ar cuveni dacă ar fi încadrați în instituțiile din structura poliției, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție, însă, și în acest caz, drepturile salariale prevăzute la pct. 1 lit. a) din Anexa 4 a O.G.

nr. 38/2003, vor fi plătite tot de unitatea în cadrul căreia sunt detașați polițiștii,recurentului revenindu-i obligația de a plăti acestora doar diferența până la totalul drepturilor salariale pe care le-ar primi în calitate de polițiști. Astfel, salarizarea polițiștilor detașați la D.N.A. se face din fondurile acestei direcții, potrivit prevederilor legale arătate anterior, care nu includ acordarea primei de concediu și a sporului de fidelitate prevăzute de art. 37 alin. (2) și art. 6 din O.G. nr. 38/2003. II. Recurenta I.P.J. Suceava critică sentința arătând că: potrivit art. 37 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003 - polițiștii, pe timpul cât se află în concediul de odihnă, primesc salariile de bază și celelalte drepturi bănești avute.

Prin urmare, neacordarea primei de concediu nu aduce atingere dreptului polițiștilor de a beneficia de concediul de odihnă plătit, prima de concediu constituind un beneficiu acordat acestei categorii de personal, în plus față de drepturile bănești stabilite de art. 37 alin. (1) în limita fondurilor bugetare. Deci, în conformitate cu art. 57 din O.G. nr. 38/2003, acordarea drepturilor bănești reglementate prin acest act normativ, inclusiv, a primelor de concediu se face în limitele fondurilor bugetare aprobate anual. Acesta este motivul pentru care aplicarea prevederilor legale referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu, au fost suspendate prin legile bugetului [legi organice, conform prevederilor art. 62 alin. (2) lit. b) din Constituția României].

Din punct de vedere al tehnicii legislative, posibilitatea de suspendare a unui act normativ ori a unei dispoziții dintr-un act normativ este reglementată de prevederile art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în M. Of nr. 777/2004. iar potrivit dispozițiilor alin. (3) al articolului menționat, prelungirea suspendării (...) actul normativ sau dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicarea de la expirarea suspendării. Rezultă, faptul că prevederile art. 37 alin. (2), teza întâi din O.G. nr. 38/2003 s-au aflat la data la care trebuia să intre în vigoare (1 ianuarie 2004), în stare de suspendare și în aceste condiții, nu puteau și nu pot produce efecte juridice.

În concluzie, aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, a fost suspendată prin Legea nr. 507/3003, pentru 2004 și prin Legea nr. 511/2004, pentru anul 2005. Mai mult decât atât, la data de 20 decembrie 2007, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 146 din 19 decembrie 2007, pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006, iar drepturile solicitate prin acțiune vor fi acordate în lunile iunie și octombrie 2008, motiv pentru care acțiunea petenților, în ce privește prima de concediu, a rămas fără obiect. În baza art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 118 din 24 noiembrie 2004, în 2005 s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare.

III. Recurenta-pârâtă M.E.F. față de obiectul acțiunii, plata drepturilor salariale, persoanele obligate în raportul dedus judecații sunt M.I.R.A. și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, între aceștia și reclamanți existând raporturi de muncă din care izvorăsc eventuale obligații de plata a drepturilor salariale solicitate. Raportat la aceasta situație, legitimarea procesuală nu este justificata, atâta timp cât, M.I.R.A. și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au calitate de ordonatori principali de credite, iar în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.

Obligarea M.E.F. s-a făcut și cu ignorarea dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar. IV. În recursul său, I.G.P.F. susține nelegalitatea hotărârii, argumentând că: Dreptul pretins de reclamanți prin acțiunea introductivă de instanță este reglementat de dispozițiile art. 6 din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003, potrivit cărora „(...) pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne". Potrivit dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariate personalului M.A.I. „(...) în anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare”.

Suspendarea prevederilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003 este un eveniment legislativ intervenit în condițiile prevăzute de art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în M. Of. nr. 777/25.08.2004, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea Curții de Apel București este vădit nelegală, deoarece dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 38/2003 fiind suspendate, nu pot produce efecte juridice în intervalul 1 ianuarie - 31 decembrie 2005, iar instituirea în sarcina recurentei a obligației de plată a dreptului pretins s-a făcut cu încălcarea prevederilor imperative ale legii bugetare. Potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat I.G.P.F.

se face numai în limita creditelor bugetare aprobate; sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite iar orice angajare și utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină atragerea răspunderii celor vinovați, în condițiile stipulate de dispozițiile art. 72 din actul normativ sus menționat. V. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat recurs arătând că: Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.

Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea Bugetului de stat nr. 486 din 27 decembrie 2006, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de Inflație - nu se justifică. Întrucât Ministerul Public este o instituție bugetară, fondurile salariate sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație, putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.

Sporul de fidelitate s-a acordat în conformitate cu dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 38/2003 - privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, potrivit cărora ,,pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne". Însă, în conformitate cu prevederile art. 2 alin.(1) din O.U.G. nr. 118/2004 - privind acordarea unor drepturi salariale personalului din cadrul M.A.I., în anul 2005 s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art. 6 din O.G.

nr. 38/2003. În aceste condiții, aceste drepturi nu au putut fi acordate în mod legal în anul 2005, cererea reclamanților fiind astfel neîntemeiată. Instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a M.F.P., în situația în care a admis acțiunea reclamanților. Instanța de fond a reținut în mod greșit că dispozițiile art. 60 - art. 63 C. proc. civ. nu au aplicabilitate în raporturile de muncă. Or, dispozițiile legale care reglementează drepturile izvorâte din raporturile de muncă, atât Codul muncii cât și din legile speciale, se completează cu cele ale Codului de procedură civilă. Potrivit art. 60 C. proc. civ., partea poate chema în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții.

Obligația de garanție poate izvorî fie din convenție, fie dintr-o dispoziție legală. În cazul de față, obligația de garanție între instituția pârâtă si cea chemată în garanție de către aceasta există în temeiul art. 131 pct. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară, potrivit căruia activitatea instanțelor si parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. VI. I.P.J. Botoșani a formulat recurs arătând că numai reclamantul C.I.C. a lucrat în calitate de ofițer la unitatea noastră, până la data de 1 iulie 2004. Prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. S/H/2934 din data de 1 iulie 2004 acesta a fost mutat în interesul serviciului la Direcția management resurse umane din M.A.I.

și detașat pentru o perioadă de șase ani la Direcția Generală Anticorupție. De la această dată, reclamantul nu mai este angajatul I.P.J. Botoșani. În aceste condiții, nu poate fi obligată la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005. VII. În recursul său, pârâta D.N.A. critică sentința ca netemeinică și nelegală, arătând că: În ceea ce privește drepturile ofițerilor de poliție judiciară detașați temeiul îl constituie prevederile Anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor: Astfel, potrivit pct 1, lit. c) din Anexa 4 din O.G. nr. 38/2003 ofițerii pot opta pentru drepturile salariale cuvenite decât cele ce li s-ar cuveni ca polițiști, însă nu există în speță această situație, întrucât salariul (incluzând indemnizație, sporuri, etc.) al unui ofițer de poliție judiciară în D.N.A.

variază între minim net de 4237 RON (inspector) și un maxim de 4747 RON (comisar șef), salarii net superioare celor acordate în M.I.R.A. (fost M.A.I.). Reglementarea sus menționată nu face vorbire despre o eventuală cumulare a veniturilor prevăzute la lit. a), b) și c), ci stabilește clar un drept de opțiune între veniturile salariale stabilite la lit. a) și b) și cele stabilite la lit. c). În acest moment, ofițerii de poliție judiciară detașați în D.N.A. beneficiază, pe lângă salariul calculat la nivelul de judecător de judecătorie și de indemnizație de grad, indemnizație de gradație, spor pentru condiții vătămătoare, spor de vechime în muncă, indemnizație lunară de hrană, din evidențele contabile rezultând un total net cuprins între sumele sus menționate.

Sporul de fidelitate este recunoscut funcționarilor publici cu statut special prin dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 38/2003 „Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne”. Ofițerii de poliție judiciară solicită acest spor pentru perioada ianuarie - decembrie 2005, când aplicarea art. 6 din O.G. nr. 38/2003 a fost suspendată prin art. 2 din O.U.G. nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului M.A.I.

În privința sporului de fidelitate, menționăm că mai există și o altă cauză pe rolul Curții de Apel București, respectiv dosarul nr. 2350/2/2007 în care a fost pronunțată sentința civilă 2576 la 23 octombrie 2007 care obligă pârâta D.N.A. la plata sporului de fidelitate aferent anului 2005 și în continuare, în care figurează aceiași reclamanți ca în dosarul de față. Recursurile se fondează, sentința urmând a fi modificată în tot, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în fond va fi respinsă acțiunea ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente: 1. Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) din aceeași lege, Poliția Română este o instituție specializată a statului având ca scop asigurarea ordinii publice, iar polițistul este un funcționar public civil cu statut special.

La data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 - 24 iunie 2002 - nu a fost adoptată concomitent o lege privind salarizarea polițiștilor, astfel încât dispozițiile art. 78 alin. (2) ale acesteia statuează aplicarea pentru polițiști a dispozițiilor legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. Aceasta este o trimitere implicită la dispozițiile Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordin publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.

Recursul legiuitorului, pe termen scurt, la un sistem de salarizare „de împrumut” nu schimbă însă calitatea polițistului de funcționar public civil - cu un statut special decurgând din riscurile funcției sale de apărător al ordinii publice - și nu-l plasează în sistemul siguranței naționale, indiferent dacă își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului de Interne ori în cadrul P.N.A. Din acest motiv, trebuie amendată susținerea recurenților că încadrarea lor la P.N.A. (ulterior D.N.A.) i-ar fi plasat într-o activitate specială ținând de „siguranța națională”; argumentele contrare rezultă, pe de o parte, din Legea siguranței naționale, iar pe de altă parte, din normele de organizare și funcționare a P.N.A./D.N.A.

care definesc rolul și scopul acestuia. În speță, în legătură cu statutul special al recurenților, se constată interferența a trei domenii distincte reglementate diferit: cel al Parchetului specializat în combaterea infracțiunilor de corupție (P.N.A.) - reglementat de dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002; cel al Poliției Române - reglementat de Legea nr. 360/2002 și de O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea polițiștilor; în fine, cel al justiției - reglementat succesiv, în ceea ce privește salarizarea, de către Legea nr. 50/1996 republicată în 1999, cu modificările și completările ulterioare; de O.U.G. nr. 177/2002 și de O.U.G. nr. 27/2006. Dar trecerea recurenților de la un sistem la altul a avut loc conform unor reguli speciale.

Astfel, din punctul de vedere al statutului său, fiecare polițist, ofițer de poliție judiciară - încadrat la P.N.A./D.N.A. rămâne un funcționar public cu statut special, dar va fi salariat conform normelor de excepție, aplicabile polițiștilor care îndeplinesc funcții în afara Ministerului de Interne, prevăzute în Anexa 4 pct. 1 lit. a) și b) din O.G. nr. 38/2003, norme care derogă de la dispozițiile art. 2, art. 6 și art. 11 din aceeași ordonanță, în ceea ce privește sporul pentru misiune permanentă și cel de fidelitate. Este adevărat că, inițial, dispozițiile art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 (M.Of. nr. 244/11.04.2002) prevedeau că ofițerii de poliție judiciară beneficiază de drepturile bănești și materiale prevăzute în Legea nr. 138/1999, precum și de drepturile prevăzute de legislația specială pentru personalul militar.

Trimiterea din acest text la Legea nr. 138/1999 s-a făcut la un moment la care nu fusese încă adoptat un sistem de salarizare special pentru polițiști. Ulterior, prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției (M.Of. nr. 279/21.04.2003), dispozițiile art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 au fost modificate, prevăzând imperativ că salarizarea ofițerilor de poliție judiciară încadrați în P.N.A. (și exercitându-și atribuțiile conform art. 10 din O.U.G. nr. 43/2002) se va face cu indemnizația prevăzută de anexa 1 capitolul A nr. 18 la O.U.G. nr. 177/2002, ca unică formă de salarizare.

Mai apoi, prin O.U.G. nr. 24/2004 (M.Of. nr. 365/27.04.2004) s-a dat o altă formulare alin. (3) al art. 28 din O.U.G. nr. 43/2002: „ofițerii de poliție judiciară din P.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 (..) precum și în prezenta ordonanță de urgență. Aceștia sunt salarizați potrivit anexei nr. 1 cap. A nr. crt. 29 din O.U.G. nr. 177/2002”. De asemenea, prin Legea nr. 601/2004 (M.Of. nr. 1227/20.12.2004), de aprobare a O.U.G. nr. 24/2004, dispozițiile art. 28 alin. (3) au fost din nou modificate, în sensul că: ofițerii de poliție judiciară din P.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute la art. 11 și în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003, precum și de drepturile prevăzute în O.U.G.

nr. 43/2002, iar salariul pentru funcția îndeplinită de ei se stabilește conform anexei nr. 1 cap. A nr. 29 din O.U.G. nr. 177/2002. În fine, prin O.U.G. nr. 134/2005 (M.Of. nr. 899/7.10.2005) s-a dat o nouă formulare alin. (3) al art. 28: „ofițerii și agenții de poliție judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.U.G. nr. 38/2003 (...) precum și de drepturile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență”. Dincolo de o anumită inconsecvență a reglementării, evidentă în succesiunea actelor normative mai sus arătată, este cert însă că intenția legiuitorului a fost ca, sub aspectul salarizării, să asimileze ofițerii de poliție judiciară care lucrează în cadrul D.N.A.

cu magistrații, mai exact cu procurorii, ca efect al aplicării normelor de excepție din anexa 4 la O.G. nr. 38/2003, împreună cu cele ale O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților. În realitate, singura perioadă în care - teoretic - ofițerii de poliție judiciară încadrați la P.N.A./D.N.A. ar fi putut primi sporul de fidelitate conform legii a fost: 24 iunie 2002 - 2 februarie 2003, adică intervalul de la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 - care prevedea acest spor - la intrarea în vigoare a O.G. nr. 38/2003 care a introdus normele de excepție din anexa 4 pct. 1. Așa fiind, nu este relevant în speță, dacă recurenții ar fi primit ori au primit aceste sporuri și în alte perioade decât cele arătate, câtă vreme în discuție este existența sau nu a temeiului legal de acordare a lor pentru perioadele menționate în acțiune.

Or, în speță, nu există un temei legal pentru ca recurenților să li se recunoască dreptul la plata acestui spor conform solicitării din acțiune. Dispozițiile punctului 1 lit. c) și b) din anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 stabilesc expres drepturile salariale ale ofițerilor care lucrează în afara Ministerului Internelor, iar modul în care este formulat textul lit. a) trimite la: „salariul de bază pentru funcția îndeplinită” din art. 3 alin. (1) al O.G. nr. 38/2003; „sporul de vechime” din ordonanță și la „indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitățile unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective”. Așadar, excluderea aplicării art. 6 și art. 11 din O.G.

nr. 38/2003 este evidentă. În aceste condiții legale, situația de fapt că recurenții au optat sau nu, conform anexei 4 pct. 1 lit. c) din O.G. nr. 38/2003, este irelevantă juridic. Dincolo de aceste considerente de ordin juridic privind sporul de fidelitate, Curtea de față constată că în speță instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut în fapt: petitul acțiunii se referă numai la primele de concediu și indică drept temeiuri juridice dispozițiile art. 37 pct. 2 din O.G. nr. 38/2003 și Decizia nr. 23 din 12 decembrie 2005 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație si Justiție. Într-un singur paragraf reclamanții se referă la sporul de fidelitate dar numai ca ilustrare a situației că a fost suspendat și acest spor, pe lângă prima de concediu.

Nu există nicio completare la acțiune pentru acordarea sporului de fidelitate și niciuna dintre întâmpinările pârâților nu se referă la acest spor, nesolicitat. De altfel, minuta sentinței se referă numai la primele de concediu pentru perioada 2004 - 2006. Dar considerentele sentinței și dispozitivul acesteia se referă și la sporul de fidelitate, argumentarea pentru acordarea acestuia fiind însă lipsită de temei legal. 2. În ceea ce privește prima de concediu ofițerii de poliție judiciară detașați în D.N.A. sunt asimilați din punct de vedere salarial personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, respectiv unui judecător/procuror cu grad de judecătorie, conform anexei 4 din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, coroborată cu art 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, așa cum a fost aprobată prin Legea 45/2007: „ Salariul de bază se stabilește potrivit nr. crt. 31 de la lit. a) din anexă pentru agenții de poliție judiciară din cadrul D.N.A., nr. crt. 28 pentru ofițerii de poliție judiciară, nr. crt. 27 pentru șefii de birou și nr. crt. 26 pentru șefii de serviciu. Ofițerii și agenții de poliție judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare”.

Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat și în ceea ce privește prima de vacanță a judecătorilor și procurorilor (cu care ofițerii de poliție judiciară ai D.N.A. sunt asimilați salarial) hotărând prin Decizia nr. 23 din 12 decembrie 2005 asupra recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că: „Prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002" Ca urmare, ofițerii de poliție judiciară beneficiază de primă de concediu în aceeași măsură în care și magistrații beneficiază, dar nu pentru perioada solicitată în acțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții M.I.R.A., Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., M.E.F., I.P.J. Botoșani, I.P.J. Suceava și de I.G.P.F. împotriva sentinței civile nr. 2264 din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată, în sensul că, în fond, respinge ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții G.M.N., C.G.T. și alții, față de toți pârâții. Respinge, ca neîntemeiate, cererile de chemare în garanție formulate de M.I.R.A. și I.P.J. Ilfov. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 iunie 2008.