ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2649/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2649/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2264 din 25 septembrie 2007 Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamanții B.P.C., B.A.O., B.M.M., C.I.C., C.D.S.C., C.S. C.P.D.,

C.G., C.G.T.G., C.I.M., C.G.E.R., C.V.D.V., D.D.D., D.C.I., G.B.O.B.A. G.N.M.N.,

G.G.C.R., I.C.G., L.P.V., M.I., M.V., M.C.G., N.V.N., N.M.T., N.M.I., O.I.I., P.G.R.,

P.M.I., P.A.A., P.G.F., P.M.R.C., P.V.G., P.S.S., S.S.M.I., S.D.G.M., S.C.D., S.T.,

Ș.N.F., T.C.D.H.A., U.M. și Z.T.D.A. în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., D.G.P.M.B.,

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.N.A., M.E.F., I.G.P.F., I.G.P.R., I.P.J. Ilfov, I.P.J. Teleorman, I.P.J. Botoșani,

I.P.J. Suceava și chematul în garanție M.E.F.

Totodată, a obligat pârâții

la plata către reclamanți a contravalorii primelor de vacanță pe perioada 2004 -

2006 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de

inflație la data plății; a obligat pârâtul M.E.F.să aloce sumele necesare plății

sumelor către reclamanți și a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut cu privire la fondul cauzei, că, în calitate de polițiști,

reclamanții sunt îndreptățiți, potrivit prevederilor art. 28 lit. e) din Legea nr.

360/2002 și ale art. 6 din O.G. nr. 38/2003 la acordarea primelor de vacanță și

a sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.

Că, deși exercițiul

drepturilor salariale menționate a fost suspendat pe perioada 2004 - 2006 prin

legi succesive, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu stingerea acestuia,

ci are ca efect imposibilitatea temporară a realizării lui, astfel încât suspendarea

nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, ceea ce ar echivala

cu însăși înlăturarea dreptului.

S-a mai reținut că M.E.F.

trebuie obligat să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale în cauză,

în temeiul prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 2 din H.G. nr. 208/2005.

Cu privire la cererea de

chemare în garanție, prima instanță a reținut că soluția respingerii se impune,

neexistând un raport juridic legal sau convențional de garanție, M.E.F. neavând

obligația să garanteze plata sumelor respective.

Împotriva sus menționatei

sentințe au declarat recurs pârâții: M.I.R.A. Ministerul Public - Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., M.E.F., I.G.P.F., I.P.J.

Botoșani și I.P.J. Suceava.

I. În recursul său, M.I.R.A.

susține că:

Prevederile art. 10 alin. (6)

și (8) din O.U.G. nr. 43/2002 privind D.N.A., cu modificările și completările

ulterioare, statuează că ofițerii și agenții de poliție judiciară care își

desfășoară activitatea în cadrul D.N.A „sunt detașați în interesul serviciului

pe o perioadă de 6 ani (...)".

Potrivit dispozițiilor art. 11

alin. (3) teza doua din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi

ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul

justiției, cu modificările și completările ulterioare, „Ofițerii și agenții de

poliție judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4

la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale

polițiștilor"', drepturile bănești și materiale al acestora fiind plătite

din fondurile D.N.A. [art. 28 alin. (8) din O.U.G nr. 43/2002].

În consecință, având în

vedere prevederile legale arătate, în raport de calitatea intimaților

reclamanți, salarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse în Anexa 4

- privind salarizarea polițiștilor care îndeplinesc funcții în afara M.I.R.A. -

din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu

modificările și completările ulterioare, care la pct. 1 statuează că

„Polițiștii detașați în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcții

în afara M.I.R.A. beneficiază de următoarele drepturi salariale:

a)salariul de bază al funcției

îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte

drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară

activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective;

b)salariul pentru gradul

profesional și gradațiile calculate la acesta, potrivit legislației care se

aplică polițiștilor (...)".

Pct. 7 al aceleiași anexe

stipulează că drepturile bănești prevăzute la pct. 1 lit. a) se plătesc din

fondurile unităților în care polițiștii își desfășoară activitatea și nu de

unitatea de la care au fost detașați.

De altfel, în ceea ce

privește drepturile bănești cuvenite polițiștilor detașați în cadrul altor

instituții, M.I.R.A. îi revin doar obligații privind stabilirea și plata

drepturilor de pensie, a ajutoarelor acordate la încetarea raporturilor de

serviciu și a drepturilor bănești reprezentate de salariul pentru gradul

profesional și gradațiile calculate la acesta (pct. 7 Anexa 4 a O.G. nr. 38/2003,

cu modificările și completările ulterioare).

Deși nu este și cazul

intimaților-reclamanți, numai în situația în care drepturile salariale acordate

polițiștilor detașați sunt mai mici decât cele care li s-ar cuveni dacă ar fi

încadrați în instituțiile din structura poliției, cei în cauză pot opta pentru

drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție, însă, și

în acest caz, drepturile salariale prevăzute la pct. 1 lit. a) din Anexa 4 a

O.G. nr. 38/2003, vor fi plătite tot de unitatea în cadrul căreia sunt detașați

polițiștii,recurentului revenindu-i obligația de a plăti acestora doar

diferența până la totalul drepturilor salariale pe care le-ar primi în calitate

de polițiști.

Astfel, salarizarea

polițiștilor detașați la D.N.A. se face din fondurile acestei direcții,

potrivit prevederilor legale arătate anterior, care nu includ acordarea primei

de concediu și a sporului de fidelitate prevăzute de art. 37 alin. (2) și art. 6

din O.G. nr. 38/2003.

II. Recurenta I.P.J. Suceava

critică sentința arătând că: potrivit art. 37 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003 -

polițiștii, pe timpul cât se află în concediul de odihnă, primesc salariile de bază

și celelalte drepturi bănești avute. Prin urmare, neacordarea primei de

concediu nu aduce atingere dreptului polițiștilor de a beneficia de concediul

de odihnă plătit, prima de concediu constituind un beneficiu acordat acestei

categorii de personal, în plus față de drepturile bănești stabilite de art. 37 alin.

(1) în limita fondurilor bugetare.

Deci, în conformitate cu art.

57 din O.G. nr. 38/2003, acordarea drepturilor bănești reglementate prin acest

act normativ, inclusiv, a primelor de concediu se face în limitele fondurilor

bugetare aprobate anual. Acesta este motivul pentru care aplicarea prevederilor

legale referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu, au

fost suspendate prin legile bugetului [legi organice, conform prevederilor art.

62 alin. (2) lit. b) din Constituția României].

Din punct de vedere al

tehnicii legislative, posibilitatea de suspendare a unui act normativ ori a

unei dispoziții dintr-un act normativ este reglementată de prevederile art. 64

din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

actelor normative, republicată în M. Of nr. 777/2004. iar potrivit

dispozițiilor alin. (3) al articolului menționat, prelungirea suspendării (...)

actul normativ sau dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ

sau al unei dispoziții exprese, cu aplicarea de la expirarea suspendării.

Rezultă, faptul că prevederile art. 37 alin. (2), teza întâi din O.G. nr. 38/2003

s-au aflat la data la care trebuia să intre în vigoare (1 ianuarie 2004), în

stare de suspendare și în aceste condiții, nu puteau și nu pot produce efecte

juridice.

În concluzie, aplicarea

dispozițiilor art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, a fost suspendată prin

Legea nr. 507/3003, pentru 2004 și prin Legea nr. 511/2004, pentru anul 2005.

Mai mult decât atât, la data

de 20 decembrie 2007, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 146 din 19 decembrie 2007,

pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada

2001 - 2006, iar drepturile solicitate prin acțiune vor fi acordate în lunile

iunie și octombrie 2008, motiv pentru care acțiunea petenților, în ce privește

prima de concediu, a rămas fără obiect.

În baza art. 2 alin. (1) din

O.U.G. nr. 118 din 24 noiembrie 2004, în 2005 s-a suspendat aplicarea

dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi

ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu

modificările și completările ulterioare.

III. Recurenta-pârâtă M.E.F.

față de obiectul acțiunii, plata drepturilor salariale, persoanele obligate în

raportul dedus judecații sunt M.I.R.A. și Ministerul Public - Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, între aceștia și reclamanți existând

raporturi de muncă din care izvorăsc eventuale obligații de plata a drepturilor

salariale solicitate.

Raportat la aceasta situație,

legitimarea procesuală nu este justificata, atâta timp cât, M.I.R.A. și

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

au calitate de ordonatori principali de credite, iar în conformitate cu

dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite

sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu

și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.

Obligarea M.E.F. s-a făcut

și cu ignorarea dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele

publice care stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind

formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și

responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar.

IV. În recursul său, I.G.P.F.

susține nelegalitatea hotărârii, argumentând că:

Dreptul pretins de

reclamanți prin acțiunea introductivă de instanță este reglementat de

dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale

polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003, potrivit cărora „(...) pentru

activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională,

ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist,

funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de

fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin

ordin al ministrului de interne".

Potrivit dispozițiilor art. 2

din O.U.G. nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariate personalului

M.A.I. „(...) în anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 6 din O.G. nr.

38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și

completările ulterioare”.

Suspendarea prevederilor art.

6 din O.G. nr. 38/2003 este un eveniment legislativ intervenit în condițiile

prevăzute de art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în M. Of. nr. 777/25.08.2004,

cu modificările și completările ulterioare.

Hotărârea Curții de Apel

București este vădit nelegală, deoarece dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 38/2003

fiind suspendate, nu pot produce efecte juridice în intervalul 1 ianuarie - 31 decembrie

2005, iar instituirea în sarcina recurentei a obligației de plată a dreptului

pretins s-a făcut cu încălcarea prevederilor imperative ale legii bugetare.

Potrivit prevederilor art. 4

din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare,

angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat I.G.P.F. se face numai în limita

creditelor bugetare aprobate; sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin

buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți,

reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite iar orice angajare și

utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină

atragerea răspunderii celor vinovați, în condițiile stipulate de dispozițiile art.

72 din actul normativ sus menționat.

V. Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat recurs

arătând că:

Instanța de fond a dispus în

mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de

inflație, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta

Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în

bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.

Fondurile alocate

Ministerului Public pe anul 2007 pentru plata drepturilor de personal au fost

aprobate prin Legea Bugetului de stat nr. 486 din 27 decembrie 2006, lege ce nu

cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de

drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a

unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de Inflație

- nu se justifică.

Întrucât Ministerul Public

este o instituție bugetară, fondurile salariate sunt stabilite de legiuitor

prin legea bugetului de stat.

Ministerul Public nu are

alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei

reprezentând indicele de inflație, putându-se face numai prin intervenția

legiuitorului.

Sporul de fidelitate s-a

acordat în conformitate cu dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 38/2003 - privind

salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 353/2003, potrivit cărora ,,pentru activitatea

desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică

și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și

personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până

la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului

de interne".

Însă, în conformitate cu

prevederile art. 2 alin.(1) din O.U.G. nr. 118/2004 - privind acordarea unor

drepturi salariale personalului din cadrul M.A.I., în anul 2005 s-a suspendat

aplicarea dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003.

În aceste condiții, aceste

drepturi nu au putut fi acordate în mod legal în anul 2005, cererea reclamanților

fiind astfel neîntemeiată.

Instanța de fond a respins

în mod nelegal cererea de chemare în garanție a M.F.P., în situația în care a

admis acțiunea reclamanților.

Instanța de fond a reținut

în mod greșit că dispozițiile art. 60 - art. 63 C. proc. civ. nu au

aplicabilitate în raporturile de muncă.

Or, dispozițiile legale care

reglementează drepturile izvorâte din raporturile de muncă, atât Codul muncii

cât și din legile speciale, se completează cu cele ale Codului de procedură

civilă.

Potrivit art. 60 C. proc.

civ., partea poate chema în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea

să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții.

Obligația de garanție poate

izvorî fie din convenție, fie dintr-o dispoziție legală.

În cazul de față, obligația

de garanție între instituția pârâtă si cea chemată în garanție de către aceasta

există în temeiul art. 131 pct. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, privind

organizarea judiciară, potrivit căruia activitatea instanțelor si parchetelor

este finanțată de la bugetul de stat.

VI. I.P.J. Botoșani a

formulat recurs arătând că numai reclamantul C.I.C. a lucrat în calitate de

ofițer la unitatea noastră, până la data de 1 iulie 2004. Prin Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. S/H/2934 din data de 1 iulie 2004 acesta a

fost mutat în interesul serviciului la Direcția management resurse umane din

M.A.I. și detașat pentru o perioadă de șase ani la Direcția Generală

Anticorupție. De la această dată, reclamantul nu mai este angajatul I.P.J. Botoșani.

În aceste condiții, nu poate fi obligată la plata sporului de fidelitate pentru

anul 2005.

VII. În recursul său, pârâta

D.N.A. critică sentința ca netemeinică și nelegală, arătând că: În ceea ce

privește drepturile ofițerilor de poliție judiciară detașați temeiul îl

constituie prevederile Anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și

alte drepturi ale polițiștilor: Astfel, potrivit pct 1, lit. c) din Anexa 4 din

O.G. nr. 38/2003 ofițerii pot opta pentru drepturile salariale cuvenite decât

cele ce li s-ar cuveni ca polițiști, însă nu există în speță această situație,

întrucât salariul (incluzând indemnizație, sporuri, etc.) al unui ofițer de

poliție judiciară în D.N.A. variază între minim net de 4237 RON (inspector) și

un maxim de 4747 RON (comisar șef), salarii net superioare celor acordate în M.I.R.A.

(fost M.A.I.).

Reglementarea sus menționată

nu face vorbire despre o eventuală cumulare a veniturilor prevăzute la lit. a),

b) și c), ci stabilește clar un drept de opțiune între veniturile salariale

stabilite la lit. a) și b) și cele stabilite la lit. c). În acest moment,

ofițerii de poliție judiciară detașați în D.N.A. beneficiază, pe lângă salariul

calculat la nivelul de judecător de judecătorie și de indemnizație de grad,

indemnizație de gradație, spor pentru condiții vătămătoare, spor de vechime în

muncă, indemnizație lunară de hrană, din evidențele contabile rezultând un

total net cuprins între sumele sus menționate.

Sporul de fidelitate este

recunoscut funcționarilor publici cu statut special prin dispozițiile art. 6

din O.G. nr. 38/2003 „Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din

sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în

calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual,

polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de

bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne”.

Ofițerii de poliție judiciară

solicită acest spor pentru perioada ianuarie - decembrie 2005, când aplicarea art.

6 din O.G. nr. 38/2003 a fost suspendată prin art. 2 din O.U.G. nr. 118/2004

privind acordarea unor drepturi salariale personalului M.A.I.

În privința sporului de

fidelitate, menționăm că mai există și o altă cauză pe rolul Curții de Apel

București, respectiv dosarul nr. 2350/2/2007 în care a fost pronunțată sentința

civilă 2576 la 23 octombrie 2007 care obligă pârâta D.N.A. la plata sporului de

fidelitate aferent anului 2005 și în continuare, în care figurează aceiași

reclamanți ca în dosarul de față.

Recursurile se fondează, sentința

urmând a fi modificată în tot, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în

fond va fi respinsă acțiunea ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, coroborate cu cele ale art.

1 alin. (1) din aceeași lege, Poliția Română este o instituție specializată a

statului având ca scop asigurarea ordinii publice, iar polițistul este un

funcționar public civil cu statut special.

La data intrării în vigoare

a Legii nr. 360/2002 - 24 iunie 2002 - nu a fost adoptată concomitent o lege

privind salarizarea polițiștilor, astfel încât dispozițiile art. 78 alin. (2)

ale acesteia statuează aplicarea pentru polițiști a dispozițiilor legale

referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din

instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță

națională. Aceasta este o trimitere implicită la dispozițiile Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile

publice de apărare națională, ordin publică și siguranță națională, precum și

acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.

Recursul legiuitorului, pe

termen scurt, la un sistem de salarizare „de împrumut” nu schimbă însă

calitatea polițistului de funcționar public civil - cu un statut special

decurgând din riscurile funcției sale de apărător al ordinii publice - și nu-l

plasează în sistemul siguranței naționale, indiferent dacă își desfășoară

activitatea în cadrul Ministerului de Interne ori în cadrul P.N.A.

Din acest motiv, trebuie

amendată susținerea recurenților că încadrarea lor la P.N.A. (ulterior D.N.A.)

i-ar fi plasat într-o activitate specială ținând de „siguranța națională”;

argumentele contrare rezultă, pe de o parte, din Legea siguranței naționale,

iar pe de altă parte, din normele de organizare și funcționare a P.N.A./D.N.A.

care definesc rolul și scopul acestuia.

În speță, în legătură cu

statutul special al recurenților, se constată interferența a trei domenii

distincte reglementate diferit: cel al Parchetului specializat în combaterea

infracțiunilor de corupție (P.N.A.) - reglementat de dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002;

cel al Poliției Române - reglementat de Legea nr. 360/2002 și de O.G. nr. 38/2003

privind salarizarea polițiștilor; în fine, cel al justiției - reglementat

succesiv, în ceea ce privește salarizarea, de către Legea nr. 50/1996 republicată

în 1999, cu modificările și completările ulterioare; de O.U.G. nr. 177/2002 și

de O.U.G. nr. 27/2006.

Dar trecerea recurenților de

la un sistem la altul a avut loc conform unor reguli speciale.

Astfel, din punctul de

vedere al statutului său, fiecare polițist, ofițer de poliție judiciară -

încadrat la P.N.A./D.N.A. rămâne un funcționar public cu statut special, dar va

fi salariat conform normelor de excepție, aplicabile polițiștilor care

îndeplinesc funcții în afara Ministerului de Interne, prevăzute în Anexa 4 pct.

1 lit. a) și b) din O.G. nr. 38/2003, norme care derogă de la dispozițiile art.

2, art. 6 și art. 11 din aceeași ordonanță, în ceea ce privește sporul pentru

misiune permanentă și cel de fidelitate.

Este adevărat că, inițial,

dispozițiile art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 (M.Of. nr. 244/11.04.2002)

prevedeau că ofițerii de poliție judiciară beneficiază de drepturile bănești și

materiale prevăzute în Legea nr. 138/1999, precum și de drepturile prevăzute de

legislația specială pentru personalul militar. Trimiterea din acest text la

Legea nr. 138/1999 s-a făcut la un moment la care nu fusese încă adoptat un

sistem de salarizare special pentru polițiști.

Ulterior, prin Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea

demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea

și sancționarea corupției (M.Of. nr. 279/21.04.2003), dispozițiile art. 28 alin.

(3) din O.U.G. nr. 43/2002 au fost modificate, prevăzând imperativ că

salarizarea ofițerilor de poliție judiciară încadrați în P.N.A. (și

exercitându-și atribuțiile conform art. 10 din O.U.G. nr. 43/2002) se va face

cu indemnizația prevăzută de anexa 1 capitolul A nr. 18 la O.U.G. nr. 177/2002,

ca unică formă de salarizare.

Mai apoi, prin O.U.G. nr. 24/2004

(M.Of. nr. 365/27.04.2004) s-a dat o altă formulare alin. (3) al art. 28 din

O.U.G. nr. 43/2002: „ofițerii de poliție judiciară din P.N.A. beneficiază de

drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 (..) precum și în prezenta

ordonanță de urgență. Aceștia sunt salarizați potrivit anexei nr. 1 cap. A nr. crt.

29 din O.U.G. nr. 177/2002”.

De asemenea, prin Legea nr. 601/2004

(M.Of. nr. 1227/20.12.2004), de aprobare a O.U.G. nr. 24/2004, dispozițiile art.

28 alin. (3) au fost din nou modificate, în sensul că: ofițerii de poliție

judiciară din P.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute la art. 11 și în anexa

nr. 4 la O.G. nr. 38/2003, precum și de drepturile prevăzute în O.U.G. nr. 43/2002,

iar salariul pentru funcția îndeplinită de ei se stabilește conform anexei nr. 1

cap. A nr. 29 din O.U.G. nr. 177/2002.

În fine, prin O.U.G. nr. 134/2005

(M.Of. nr. 899/7.10.2005) s-a dat o nouă formulare alin. (3) al art. 28:

„ofițerii și agenții de poliție judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile

prevăzute în anexa nr. 4 la O.U.G. nr. 38/2003 (...) precum și de drepturile

prevăzute în prezenta ordonanță de urgență”.

Dincolo de o anumită

inconsecvență a reglementării, evidentă în succesiunea actelor normative mai

sus arătată, este cert însă că intenția legiuitorului a fost ca, sub aspectul

salarizării, să asimileze ofițerii de poliție judiciară care lucrează în cadrul

D.N.A. cu magistrații, mai exact cu procurorii, ca efect al aplicării normelor

de excepție din anexa 4 la O.G. nr. 38/2003, împreună cu cele ale O.U.G. nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.

În realitate, singura

perioadă în care - teoretic - ofițerii de poliție judiciară încadrați la

P.N.A./D.N.A. ar fi putut primi sporul de fidelitate conform legii a fost: 24

iunie 2002 - 2 februarie 2003, adică intervalul de la intrarea în vigoare a

Legii nr. 360/2002 - care prevedea acest spor - la intrarea în vigoare a O.G. nr.

38/2003 care a introdus normele de excepție din anexa 4 pct. 1.

Așa fiind, nu este relevant

în speță, dacă recurenții ar fi primit ori au primit aceste sporuri și în alte

perioade decât cele arătate, câtă vreme în discuție este existența sau nu a

temeiului legal de acordare a lor pentru perioadele menționate în acțiune.

Or, în speță, nu există un

temei legal pentru ca recurenților să li se recunoască dreptul la plata acestui

spor conform solicitării din acțiune.

Dispozițiile punctului 1 lit.

c) și b) din anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 stabilesc expres drepturile salariale

ale ofițerilor care lucrează în afara Ministerului Internelor, iar modul în

care este formulat textul lit. a) trimite la: „salariul de bază pentru funcția

îndeplinită” din art. 3 alin. (1) al O.G. nr. 38/2003; „sporul de vechime” din

ordonanță și la „indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă

personalului civil din unitățile unde își desfășoară activitatea, potrivit

legislației care se aplică în unitățile respective”.

Așadar, excluderea aplicării

art. 6 și art. 11 din O.G. nr. 38/2003 este evidentă.

În aceste condiții legale,

situația de fapt că recurenții au optat sau nu, conform anexei 4 pct. 1 lit. c)

din O.G. nr. 38/2003, este irelevantă juridic.

Dincolo de aceste considerente

de ordin juridic privind sporul de fidelitate, Curtea de față constată că în

speță instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut în fapt: petitul acțiunii

se referă numai la primele de concediu și indică drept temeiuri juridice dispozițiile

art. 37 pct. 2 din O.G. nr. 38/2003 și Decizia nr. 23 din 12 decembrie 2005 a

Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație si Justiție.

Într-un singur paragraf

reclamanții se referă la sporul de fidelitate dar numai ca ilustrare a situației

că a fost suspendat și acest spor, pe lângă prima de concediu.

Nu există nicio completare la

acțiune pentru acordarea sporului de fidelitate și niciuna dintre întâmpinările

pârâților nu se referă la acest spor, nesolicitat.

De altfel, minuta sentinței

se referă numai la primele de concediu pentru perioada 2004 - 2006. Dar

considerentele sentinței și dispozitivul acesteia se referă și la sporul de fidelitate,

argumentarea pentru acordarea acestuia fiind însă lipsită de temei legal.

de concediu ofițerii de poliție judiciară detașați în D.N.A. sunt asimilați din

punct de vedere salarial personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea,

respectiv unui judecător/procuror cu grad de judecătorie, conform anexei 4 din

O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor,

coroborată cu art 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și

alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal

din sistemul justiției, așa cum a fost aprobată prin Legea 45/2007: „ Salariul

de bază se stabilește potrivit nr. crt. 31 de la lit. a) din anexă pentru

agenții de poliție judiciară din cadrul D.N.A., nr. crt. 28 pentru ofițerii de

poliție judiciară, nr. crt. 27 pentru șefii de birou și nr. crt. 26 pentru

șefii de serviciu. Ofițerii și agenții de poliție judiciară din D.N.A.

beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 privind

salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea

nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare”. Înalta Curte de

Casație și Justiție s-a pronunțat și în ceea ce privește prima de vacanță a

judecătorilor și procurorilor (cu care ofițerii de poliție judiciară ai D.N.A.

sunt asimilați salarial) hotărând prin Decizia nr. 23 din 12 decembrie 2005

asupra recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că:

„Prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală

cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării

în concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar, se acordă numai pentru

anii 2001 și 2002" Ca urmare, ofițerii de poliție judiciară beneficiază de

primă de concediu în aceeași măsură în care și magistrații beneficiază, dar nu

pentru perioada solicitată în acțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâții M.I.R.A., Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, D.N.A., M.E.F., I.P.J. Botoșani, I.P.J. Suceava și de I.G.P.F.

împotriva sentinței civile nr. 2264 din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată, în sensul că, în fond, respinge ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamanții G.M.N., C.G.T. și alții, față de toți pârâții.

Respinge, ca neîntemeiate,

cererile de chemare în garanție formulate de M.I.R.A. și I.P.J. Ilfov.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2008.