ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2647/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2575 din 23 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții C.N.M.N., C.G.T.G., C.G.E.R., D.D.D., D.C.I., G.B.O.B.A., I.C.G., M.C.G., N.V.N., N.M.T., N.M.I., P.A.A., P.G.F., P.M.R.C., P.V.G., S.C.D., Ș.N.F., T.C.D.H.A., Z.T.D.A., B.A.O., C.I.M., G.G.C.R., O.I.I., Ș.S.M.I., B.M.M., P.G.R., C.D.S.C., P.M.I., P.S.S., L.P.V., M.V., U.M., C.S., M.I., S.T., C.G. și intervenienții B.P.C., C.I.I.C., C.P.D.C., C.V.D.V., S.D.G.M.

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul de Poliție al județului Prahova, Inspectoratul de Poliție al județului Botoșani, Inspectoratul de Poliție al județului Suceava și intervenienții în interes propriu B.C., C.I.C., C.P.D., C.D.V. și S.G.M. În consecință, a obligat pârâții la plata către reclamanți și intervenienți a sumelor cuvenite cu titlu de spor pentru misiune permanentă aferentă perioadei 2 aprilie 2004 până la data executării efective a sentinței, actualizate cu indicele de inflație, precum și a sumelor cuvenite cu titlu de spor de fidelitate aferente perioadei ianuarie 2005 - până la data executării efective a sentinței, actualizate cu indicele de inflație.

A respins capătul de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale, reprezentând spor pentru documente clasificate, a obligat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative să opereze în documentele echivalente carnetului de muncă ale reclamanților și intervenienților modificările survenite ca urmare a admiterii cererii și a respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat. Prin aceeași sentință, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General de Frontieră, s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor și chemare în garanție a acestui minister, ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, instanța a respins cererea formulată în contradictoriu cu Inspectoratul General de Poliție de Frontieră, ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a respins excepția autorității de lucru judecat, excepția lipsei procesuale active invocate de D.N.A. și a respins și excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Inspectoratul de Poliție al județului Botoșani, Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava și Inspectoratul de Poliție al Județului Prahova.

Ulterior, prin încheierea din camera de consiliu de la 5 martie 2008, aceeași instanță a admis cererea formulată de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și a dispus completarea dispozitivului sentinței de mai sus, în sensul că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Poliție a Municipiului București și s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu această autoritate ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că între reclamanți și pârâtul - chemat în garanție nu există vreun raport legal sau convențional de garanție.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General de Poliție de Frontieră s-a reținut că aceasta este întemeiată, întrucât nici unul dintre reclamanți nu este și nu a fost încadrat în structurile acestui pârât. În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat s-a apreciat că nu a fost dovedită soluționarea irevocabilă a unor cauze având același obiect, părți în cauză, în sensul art. 1201 C. civ.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților M.C.G., N.V.N., P.G.F., N.M.I., dată fiind perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale și faptul că aceștia au trecut în rezervă în luna octombrie 2005. Și excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Inspectoratul de Poliție al județului Botoșani, Inspectoratul de Poliție al județului Suceava și Inspectoratul de Poliție al județului Prahova au fost respinse cu motivarea că, în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, o parte dintre reclamanți au fost încadrați în structura acestor autorități. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, cu privire la sporul de fidelitate de până la 20% din salariul de bază și sporul pentru misiune permanentă, că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 2 din O.G.

nr. 38/2003 și ale art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2003. Instanța de fond a mai reținut că nu este fondat capătul de cerere cu privire la sporul pentru documente clasificate, având în vedere că reclamanții nu au dovedit că dețin certificat sau aviz de securitate, prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 19/2006 modificat prin Legea nr. 444/2006. Împotriva sus menționatei sentințe au declarat recurs reclamanții C.N.M.N., C.G.T.G., C.G.E.R., D.D.D., D.C.I., G.B.O.B.A., I.C.G., M.C.G., N.V.N., N.M.T., N.M.I., P.A.A., P.G.F., P.M.R.C., P.V.G., S.C.D., Ș.N.F., T.C.D.H.A., Z.T.D.A., B.A.O., C.I.M., G.G.C.R., O.I.I., Ș.S.M.I., B.M.M., P.G.R., C.D.S.C., P.M.I., P.S.S., L.P.V., M.V., U.M., C.S., M.I., S.T., C.G.

și intervenienții B.P.C., C.I.I.C., C.P.D.C., C.V.D.V., S.D.G.M., intervenienții B.P.C., C.I.I.C., C.P.D.C., C.V.D.V., S.D.G.M. și pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Inspectoratul de Poliție al județului Botoșani, Inspectoratul de Poliție al județului Suceava. Reclamanții și intervenienții menționați au declarat recurs și împotriva încheierii de completare a dispozitivului, din camera de consiliu de la 5 martie 2008. I. În motivarea recursului său, Ministerul Internelor și Reformei Administrative (MIRA) arată că: În ceea ce privește primului capăt al cererii deduse judecății, instanța de fond a acordat mai mult decât au cerut intimații-reclamanți.

Astfel, admițând cererea privind sporul de misiune permanentă (art. 11 din O.G. nr. 38/2003 cu modificările și completările ulterioare), Curtea de Apel București a dispus, fără a-și motiva însă decizia, ca sporul de misiune permanentă să fie acordat începând cu luna aprilie 2004, deși intimații-reclamanți au solicitat ca plata dreptului în discuție să se facă începând cu luna octombrie 2005. Dispoziția privind acordarea intimaților-reclamanți - ofițeri de poliție judiciară detașați Ia D.N.A. a sporului de misiune permanentă (art. 11 din O.G. nr. 38/2003, modificată și completată) și a sporului de fidelitate (art. 6 din O.G. nr. 38/2003 modificată și completată) , stabilită în sarcina Ministerului Internelor și Reformei Administrative prin hotărârea recurată, este nemotivată și având în vedere că nu există dispoziții legale care să statueze acordarea drepturilor respective polițiștilor detașați la alte unități, nelegală și netemeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) teza II din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificările și completările ulterioare, „Ofițerii și agenții de poliție judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor'', drepturile bănești și materiale ale acestora fiind plătite din fondurile D.N.A. [art. 28 alin. (8) din O.U.G. nr. 43/2002 privind D.N.A., cu modificările și completările ulterioare]. În consecință, având în vedere prevederile legale arătate, în raport de calitatea intimaților-reclamanți, salarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse în anexa 4 - privind salarizarea polițiștilor care îndeplinesc funcții în afara Ministerului Internelor și Reformei Administrative - din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare Anterior lunii octombrie 2005, art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 privind D.N.A., cu modificările și completările ulterioare, stipula că salarizarea polițiștilor detașați în cadrul acestei unități se realiza potrivit art. 11 (sporul de misiune permanentă) și anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, însă aceste prevederi au fost modificate de pct. 23 al art. I din O.U.G. nr. 134 din 29 septembrie 2005, publicată în M. Of. nr. 899/7.10.2005, dată de la care sediul materiei în ceea ce privește salarizarea polițiștilor detașați la D.N.A.

este reprezentat doar de anexa 4 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare. În considerarea prevederilor legale arătate, instanța de fond a admis solicitarea intimaților-reclamanți fără a-și motiva dispoziția și fără a cerceta dacă dispozițiile invocate de către aceștia în susținerea cererii sunt încă în vigoare. II. Pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului Botoșani susține în recursul său că numai reclamantul C.I.C. a lucrat în calitate de ofițer la unitate, până la data de 01 iulie 2004. Prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor din data de 01 iulie 2004 acesta a fost mutat în interesul serviciului la Direcția Management Resurse Umane din Ministerul Administrației și Internelor și detașat pentru o perioadă de șase ani la D.G.A.

De la această dată, reclamantul nu mai este angajatul Inspectoratului de Poliție al județului Botoșani. În aceste condiții, consideră recurenta că nu poate fi obligată la plata sporului pentru misiune permanentă și la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005. III. Pârâta D.N.A. a declarat recurs arătând că: În ceea ce privește drepturile ofițerilor de poliție judiciară detașați temeiul îl constituie prevederile anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor: Astfel, potrivit pct. 1, lit. c) din anexa 4 din O.G. nr. 38/2003 ofițerii pot opta pentru drepturile salariate cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție doar dacă drepturile salariale prevăzute la lit. a) și b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca polițiști, însă nu suntem în această situație, întrucât salariul net (incluzând indemnizație, sporuri, etc.) al unui ofițer de poliție judiciară în D.N.A.

variază între minim net de 4.237 RON (inspector) și un maxim de 4.747 RON (comisar șef), salarii net superioare celor acordate în Ministerul Internelor și Reformei Administrației (fostul Minister al Administrației și Internelor). Reglementarea sus menționată nu face vorbire despre o eventuală cumulare a veniturilor prevăzute la lit. a), b) și c), ci stabilește clar un drept de opțiune între veniturile salariale stabilite la lit. a) și b) și cele stabilite la lit. c). În acest moment, ofițerii de poliție judiciară detașați în D.N.A. beneficiază, pe lângă salariul calculat la nivelul de judecător de judecătorie și de indemnizație de grad, indemnizație de gradație, spor pentru condiții vătămătoare, spor de vechime în muncă, indemnizație lunară de hrană, din evidențele contabile rezultând un total net cuprins între sumele sus menționate.

Referitor la obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sporului de misiune I permanentă de 25%, acesta a fost inclus în sumele lunare acordate ofițerilor detașați în D.N.A. până la data de 7 octombrie 2005 când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție care, prin prevederile pct. 23, exclude ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul D.N.A. din categoriile ofițerilor beneficiari ai sporului de misiune permanentă. Dacă au existat sentințe care au recunoscut sporul de misiune permanentă, beneficiarii au fost doar ofițerii trecuți în rezervă între 1 octombrie - 7 octombrie 2005, cărora instanța le-a recunoscut dreptul de a beneficia de acest spor, nu în virtutea motivării expuse în acțiunea celor 36 de ofițeri, ci în baza art. 39 din O.G.

nr. 38 din 30 ianuarie 2003: "La încetarea raporturilor de serviciu în alte situații decât cele prevăzute la art. 28 alin. (2), polițiștii primesc salariul de bază până la sfârșitul lunii în care a avut loc schimbarea poziției de activitate. Mai mult, atât timp cât ofițerii de poliție judiciară au avut inclus în salariul lor până la data de 7 octombrie 2005 sporul de misiune permanentă și solicitarea lor nu a vizat decât o perioadă care debutează cu luna octombrie 2005, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată, incidente fiind dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Sporul de fidelitate este recunoscut funcționarilor publici cu statut special prin dispozițiile art. 6 din O.G.

nr. 38/2003 „în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin Ordin al Ministrului de Interne". Ofițerii de poliție judiciară solicită acest spor pentru perioada ianuarie - decembrie 2005, când aplicarea art. 6 din O.G. nr. 38/2003 a fost suspendată prin art. 2 din O.U.G. nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor. În privința sporului de fidelitate, mai există și o altă cauză pe rolul Curții de Apel București, respectiv 3838/2/2007 în care a fost pronunțată sentința civilă 2264 la 25 septembrie 2007 care obligă pârâta D.N.A.

la plata sporului de fidelitate aferent anului 2005, în care figurează aceiași reclamanți ca în dosarul de față. IV. Inspectoratul de Poliție al județului Suceava a recurat sentința arătând că: Potrivit pct. 1, lit. c) anexa 4 din O.G. nr. 38/2003, ofițerii pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție, doar dacă drepturile prevăzute la lit. a) și b) din același act normativ, sunt mai mici, neexistând posibilitatea cumulării veniturilor. Totodată prin pct. 23 din O.U.G. nr. 134/2005 ofițerii de poliție judiciară detașați la D.N.A. au fost excluși de la acordarea sporului de misiune permanentă, întrucât nu se mai face referire expresă la art. 11 din O.G.

nr. 38/2003. În baza art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 118 din 24 noiembrie 2004, în 2005 s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003 cu modificările și completările ulterioare. La pronunțarea hotărârii trebuie avută în vedere sentința civilă nr. 2264 din 25 septembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 3838/2/2007 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care instanța s-a pronunțat cu privire la plata câtre reclamanți a sporului de fidelitate aferent anului 2005, pentru numiții B.C., C.P.D., C.V.D.V. și S.D.G.M. care au lucrat la Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, dar înainte de anul 2005. V. Ministerul Public susține în recursul său că: Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea fiind inadmisibilă.

Astfel, intimații-reclamanți fac parte din categoria ofițerilor de poliție judiciară, categorie de personal înființată în temeiul art. 10 din O.U.G. nr. 43/2002 „în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Parchetului Național Anticorupție funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție". După înființarea acestor funcții în cadrul Parchetului Național Anticorupție, s-a pus problema salarizării acestora, iar ea s-a efectuat în baza art. 28 alin. (3) din O.U.G.

nr. 43/2002, în vigoare de la data de 11 aprilie 2002, potrivit căruia „ofițerii de poliție judiciară beneficiază de drepturile bănești și materiale prevăzute în Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, precum și de drepturile prevăzute de legislația specială pentru personalul militar". Ulterior, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2002, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, prin art. 2 pct. 19, s-a produs o asimilare din punctul de vedere al salarizării între ofițerii de poliție judiciară și magistrați, art. 28 alin. (3) fiind modificat în sensul că ofițerii de poliție judiciară prevăzuți la art. 10 sunt salarizați cu indemnizația prevăzută în anexa nr. 1, cap. A, nr. crt.

18 la Ordonanța de Urgență nr. 177/2002, aceasta fiind unica formă de salarizare, având astfel coeficientul de multiplicare al unui procuror de la Parchetele de pe lângă Curțile de Apel. În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (4) teza a II-a ofițerii și agenții de poliție judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Or, la pct. 1 lit. a) al acestei anexe se precizează că polițiștii detașați să îndeplinească funcții în afara Ministerului Administrației, Reformei și de Internelor beneficiază de următoarele drepturi salariale și anume salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitățile unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective. În speță nu sunt aplicabile dispozițiile privitoare la raporturile de serviciu ale funcționarilor cu statut special, așa cum sunt ofițerii de poliție, ci dispozițiile privitoare la salarizarea judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, deoarece intimații sunt asimilați din punctul de vedere al salarizării cu aceste categorii profesionale.

Instanța de fond, în mod eronat, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de recurentul Ministerul Public în ceea ce-i privește pe intimații-reclamanți S.T., C.G., U.M., M.V. și C.S. Astfel, aceștia au formulat o acțiune înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. 648/111/2007 prin care au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de misiune permanentă, iar prin încheierea de ședință din data de 148/CA/2007 instanța a luat act că intimații-reclamanți au renunțat la judecată în respectiva cauză. Instanța de fond în mod greșit a admis capătul de cerere prin care intimații-reclamanți au solicitat acordarea sporului de misiune permanentă în temeiul art. 28 din Legea nr. 360/2003, privind Statutul polițistului, și în temeiul art. 2 din O.G.

nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, deși în fapt sunt salarizați în temeiul Ordonanței de Guvern nr. 43/2002, astfel cum a fost modificată prin actele normative ulterioare, acest capăt de cerere fiind neîntemeiat și pe fond. VI. Reclamanții au formulat recurs împotriva sentinței, criticând neacordarea sporului pentru documente clasificate și arătând că: Potrivit dispozițiilor art. 3. alin. (1) din O.G. nr. 444/2006 prin care s-a aprobat Ordonanța nr. 19 din data de 26 ianuarie 2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională (în realitate, referirea este la Legea nr. 44/2006).

Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate". Acordarea către ofițerii de poliție, inclusiv reclamanții/intervenienții în prezenta cauză de autorizații în vederea lucrului cu documente clasificate rezultă din emiterea unor documente cu caracter de secret.

Deși acest drept salarial a fost prevăzut de dispozițiile art. 3 din Ordonanța nr. 19 din data de 26 ianuarie 2006, ordonanța aprobată prin Legea nr. 444/2006, procedura de acordare a acestor autorizații este anterioară anului 2006, unii dintre reclamați fiind autorizați să desfășoare activități în legătură cu documente clasificate începând cu anul 2005, luna mai. Reclamații și intervenienții semnatari ai acțiunii ce face obiectul Dosarului nr. 2350/2/2007 sunt cu toții ofițeri de poliție detașați la D.N.A., iar fișa postului acestora conține la "specificarea cerințelor postului", precum Pregătire necesară ocupantului postului: autorizație pentru lucru cu documente clasificate, însăși această funcție fiind condiționată de deținerea acestor autorizații pentru lucrul cu documente clasificate, fiind neîndoielnic, prin urmare, că aceștia sunt îndreptățiți și la plata sumelor reprezentând sporul salarial prevăzut de dispozițiile legale menționate mai sus.

VII. De asemenea, reclamanții au declarat recurs și împotriva încheierii din 5 martie 2008 a instanței de fond prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Poliție a Municipiului București (DGPMB), întrucât reclamantul C.E.R. a fost salarizat de către Direcția Generală de Poliție a Muicipiului București până la data de 14 decembrie 2005, ca și reclamantul I.G., de asemenea salarizat de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București până la 31 mai 2006, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Prin întâmpinarea depusă, intimata - pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a solicitat respingerea acestui din urmă recurs, reiterând susținerile privitor la lipsa calității procesuale pasive.

Recursurile pârâtelor sunt fondate, sentința urmând a fi modificată în parte, pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente de ordin juridic: Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) din aceeași lege, Poliția Română este o instituție specializată a statului având ca scop asigurarea ordinii publice, iar polițistul este un funcționar public civil cu statut special. La data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 - 24 iunie 2002 - nu a fost adoptată concomitent o lege privind salarizarea polițiștilor, astfel încât dispozițiile art. 78 alin. (2) ale acesteia statuează aplicarea pentru polițiști a dispozițiilor legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.

Aceasta este o trimitere implicită la dispozițiile Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Recursul legiuitorului, pe termen scurt, la un sistem de salarizare „de împrumut” nu schimbă însă calitatea polițistului de funcționar public civil - cu un statut special decurgând din riscurile funcției sale de apărător al ordinii publice - și nu-l plasează în sistemul siguranței naționale, indiferent dacă își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului de Interne ori în cadrul Parchetului Național Anticorupție (P.N.A.).

Din acest motiv, trebuie amendată susținerea reclamanților că încadrarea lor la Parchetul Național Anticorupție (ulterior D.N.A.) i-ar fi plasat într-o activitate specială ținând de „siguranța națională”; argumentele contrare rezultă, pe de o parte, din Legea siguranței naționale, iar pe de altă parte, din normele de organizare și funcționare a P.N.A./D.N.A. care definesc rolul și scopul acestuia/acesteia. În speță, în legătură cu statutul special al reclamanților, se constată interferența a trei domenii distincte reglementate diferit: cel al Parchetului specializat în combaterea infracțiunilor de corupție (Parchetul Național Anticorupție) - reglementat de dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002; cel al Poliției Române - reglementat de Legea nr. 360/2002 și de O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea polițiștilor; în fine, cel al justiției - reglementat succesiv, în ceea ce privește salarizarea, de către Legea nr. 50/1996 republicată în 1999, cu modificările și completările ulterioare; de O.U.G. nr. 177/2002 și de O.U.G. nr. 27/2006. Dar trecerea recurenților de la un sistem la altul a avut loc conform unor reguli speciale. Astfel, din punctul de vedere al statutului său, fiecare polițist, ofițer de poliție judiciară - încadrat la P.N.A./D.N.A. rămâne un funcționar public cu statut special, dar va fi salarizat conform normelor de excepție, aplicabile polițiștilor care îndeplinesc funcții în afara Ministerului de Interne, prevăzute în anexa 4 pct. 1 lit. a) și b) din O.G.

nr. 38/2003, norme care derogă de la dispozițiile art. 2, 6 și 11 din aceeași ordonanță, în ceea ce privește sporul pentru misiune permanentă și cel de fidelitate. Este adevărat că, inițial, dispozițiile art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 (M.Of. nr. 244/11.04.2002) prevedeau că ofițerii de poliție judiciară beneficiază de drepturile bănești și materiale prevăzute în Legea nr. 138/1999, precum și de drepturile prevăzute de legislația specială pentru personalul militar. Trimiterea din acest text la Legea nr. 138/1999 s-a făcut la un moment la care nu fusese încă adoptat un sistem de salarizare special pentru polițiști. Ulterior, prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției (M. Of.

nr. 279/21.04.2003), dispozițiile art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 au fost modificate, prevăzând imperativ că salarizarea ofițerilor de poliție judiciară încadrați în Parchetul Național Anticorupție (și exercitându-și atribuțiile conform art. 10 din O.U.G. nr. 43/2002) se va face cu indemnizația prevăzută de anexa 1 capitolul A nr. 18 la O.U.G. nr. 177/2002, ca unică formă de salarizare. Mai apoi, prin O.U.G. nr. 24/2004 (M. Of. nr. 365/27.04.2004) s-a dat o altă formulare alin. (3) al art. 28 din O.U.G. nr. 43/2002: „ofițerii de poliție judiciară din Parchetul Național Anticorupție beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 (...) precum și în prezenta ordonanță de urgență.

Aceștia sunt salarizați potrivit anexei nr. 1 cap. A nr. crt. 29 din O.U.G. nr. 177/2002”. De asemenea, prin Legea nr. 601/2004 (M. Of. nr. 1227/20.12.2004), de aprobare a O.U.G. nr. 24/2004, dispozițiile art. 28 alin. (3) au fost din nou modificate, în sensul că: ofițerii de poliție judiciară din Parchetul Național Anticorupție beneficiază de drepturile prevăzute la art. 11 și în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003, precum și de drepturile prevăzute în O.U.G. nr. 43/2002, iar salariul pentru funcția îndeplinită de ei se stabilește conform anexei nr. 1 cap. A nr. 29 din O.U.G. nr. 177/2002. În fine, prin O.U.G. nr. 134/2005 (M. Of. nr. 899/7.10.2005) s-a dat o nouă formulare alin. (3) al art. 28: „ofițerii și agenții de poliție judiciară din D.N.A.

beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.U.G. nr. 38/2003 (...) precum și de drepturile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență”. Dincolo de o anumită inconsecvență a reglementării, evidentă în succesiunea actelor normative mai sus arătată, este cert însă că intenția legiuitorului a fost ca, sub aspectul salarizării, să asimileze ofițerii de poliție judiciară care lucrează în cadrul D.N.A. cu magistrații, mai exact cu procurorii, ca efect al aplicării normelor de excepție din anexa 4 la O.G. nr. 38/2003, împreună cu cele ale O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților. În realitate, singura perioadă în care - teoretic - ofițerii de poliție judiciară încadrați la P.N.A./D.N.A.

ar fi putut primi sporul de misiune permanentă și pe cel de fidelitate conform legii a fost: 24 iunie 2002 - 2 februarie 2003, adică intervalul de la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 - care prevedea aceste sporuri - la intrarea în vigoare a O.G. nr. 38/2003 care a introdus normele de excepție din anexa 4 pct. 1. Separat, sporul pentru misiune permanentă ar fi putut fi acordat în intervalul 20 decembrie 2004 - 7 octombrie 2005, ca perioadă de la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 601/2004 care prevedeau expres aplicarea art. 11 și a anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 și până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 134/2005 care a înlăturat aplicarea art. 11 ofițerilor de poliție judiciară încadrați la D.N.A.

Așa fiind, nu este relevant în speță, dacă recurenții ar fi primit ori au primit aceste sporuri și în alte perioade decât cele arătate, câtă vreme în discuție este existența sau nu a temeiului legal de acordare a lor pentru perioadele menționate în acțiune. Or, în speță, nu există un temei legal pentru ca recurenților să li se recunoască dreptul la plata acestor sporuri conform solicitării din acțiune. Dispozițiile pct. 1 lit. c) și b) din anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 stabilesc expres drepturile salariale ale ofițerilor care lucrează în afara Ministerului Internelor, iar modul în care este formulat textul lit. a) trimite la: „salariul de bază pentru funcția îndeplinită” din art. 3 alin. (1) al O.G.

nr. 38/2003; „sporul de vechime” din ordonanță și la „indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitățile unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective”. Așadar, excluderea aplicării art. 6 și 11 din O.G. nr. 38/2003 este evidentă. În aceste condiții legale, situația de fapt că recurenții au optat sau nu, conform anexei 4 pct. 1 lit. c) din O.G. nr. 38/2003, este irelevantă juridic. Este însă reală și relevantă o altă situație de fapt existentă în speță, aceea că fiecare dintre recurenți și-a asumat statutul acordat prin ordinul de numire, inclusiv în ceea ce privește salarizarea, astfel încât acțiunea, astfel cum a fost formulată, putea fi admisibilă în principiu numai consecutiv unei contestări a ordinelor de numire inițiale care să aibă drept efect modificarea lor corespunzător normelor de salarizare aplicabile legal.

În absența unei asemenea modificări, este irelevantă invocarea unui precedent în plata acestor sporuri, iar teoria „drepturilor câștigate”, invocată de recurenți nu poate fi primită în speță, căci nu poate fi câștigat un drept acordat fără temei legal. În ceea ce privește recursul la încheierea de completare a dispozitivului sentinței din data de 5 martie 2008, formulat de reclamanți și intervenienți, Curtea de față îl va respinge ca nefondat, în considerarea următoarelor: Direcția Generală de Poliție a Municipiului București (D.G.M.B.) a fost chemată în judecată prin precizarea la acțiune (fără a se arăta însă cu care dintre reclamanți sau/și intervenienți ar vi avut pârâta raporturi de serviciu).

De altfel, atât în acțiune, cât și în precizare reclamanții nu au arătat punctual cu care dintre pârâte există sau a existat un raport de serviciu al fiecăruia dintre reclamanți/intervenienți și în care perioadă anume, înainte de mutarea la D.N.A. Prin întâmpinarea sa, Direcția Generală de Poliție Municipiului București a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive pe temeiul art. 28 alin. (8) din O.U.G. nr. 43/2002. Prin încheierea atacată, instanța a reținut ca fondată excepția pe acest temei, iar soluția sa este legală. Dispozițiile art. 28 alin. (8) din O.U.G. nr. 43/2003 prevăd expres că „drepturile bănești și materiale ale procurorilor (…) și ale celorlalte categorii de personal ale D.N.A., precum și ale ofițerilor și agenților de poliție judiciară se plătesc din fondurile acestui departament”.

Așadar, în principiu, independent de legalitatea și temeinicia cererilor reclamanților pentru plata celor trei sporuri, ei nu vor putea chema ca pârâtă o autoritate alta decât D.N.A. Recursul reclamanților și al intervenienților împotriva sentinței este nefondat. În privința sporului pentru „activitatea cu documente clasificate” temeiul juridic al solicitării sale de către reclamanți este O.G. nr. 19/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 444/2006. Dispozițiile art. 3 alin. (1) din ordonanță, astfel cum au fost modificate, prevăd principiul acordării acestui spor „pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate”, dar numai persoanelor care activează în „instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională”, în calitatea lor de cadre militare, funcționari publici cu statut special, militari angajați pe bază de contract și personal civil.

Recurenții sunt „funcționari publici civili cu statut special”, dar ei sunt încadrați la D.N.A. ca parte componentă a autorității judecătorești, astfel încât textul legal sus arătat nu le este aplicabil, ei fiind asimilați, ca regim de salarizare, magistraților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții C.N.M.N., C.T.G., C.E.R., D.D., D.I., G.B.A., I.G., M.G., N.N., N.T., N.I., P.A., P.F., P.R.C., P.G., S.D., Ș.F., T.C.H.A., Z.D.A., B.O., C.M., G.C.R., O.I., Ș.M.I., B.M., P.R., C.D.S.C., P.I., P.S., L.V., M.V., U.M., C.S., M.I., S.T., C.G. și intervenienții B.C., C.I.C., C.D.C., C.D.V., S.G.M. împotriva sentinței civile nr. 2576 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII -a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de aceiași reclamanți și intervenienți împotriva încheierii din camera de consiliu din 5 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2350/2/2007.

Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului Botoșani, D.N.A., Inspectoratul de Poliție al județului Suceava și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr. 2576 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte, sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților și cererea de intervenție în interes propriu împotriva pârâților, mai puțin Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și în ceea ce privește sporul pentru misiune permanentă și sporul de fidelitate.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, astfel cum au fost completate prin încheierea din 5 martie 2008. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2008.