ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2647/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2647/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2575 din 23 octombrie

2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a secția contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții C.N.M.N.,

C.G.T.G., C.G.E.R., D.D.D., D.C.I., G.B.O.B.A., I.C.G., M.C.G., N.V.N., N.M.T.,

N.M.I., P.A.A., P.G.F., P.M.R.C., P.V.G., S.C.D., Ș.N.F., T.C.D.H.A., Z.T.D.A.,

B.A.O., C.I.M., G.G.C.R., O.I.I., Ș.S.M.I., B.M.M., P.G.R., C.D.S.C., P.M.I., P.S.S.,

L.P.V., M.V., U.M., C.S., M.I., S.T., C.G. și intervenienții B.P.C., C.I.I.C., C.P.D.C.,

C.V.D.V., S.D.G.M. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei

Administrative, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, D.N.A., Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală de Poliție

a Municipiului București, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul

de Poliție al județului Prahova, Inspectoratul de Poliție al județului Botoșani,

Inspectoratul de Poliție al județului Suceava și intervenienții în interes propriu

B.C., C.I.C., C.P.D., C.D.V. și S.G.M.

În consecință, a obligat

pârâții la plata către reclamanți și intervenienți a sumelor cuvenite cu titlu de

spor pentru misiune permanentă aferentă perioadei 2 aprilie 2004 până la data executării

efective a sentinței, actualizate cu indicele de inflație, precum și a sumelor cuvenite

cu titlu de spor de fidelitate aferente perioadei ianuarie 2005 - până la data executării

efective a sentinței, actualizate cu indicele de inflație.

A respins capătul de cerere

având ca obiect plata drepturilor salariale, reprezentând spor pentru documente

clasificate, a obligat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative

să opereze în documentele echivalente carnetului de muncă ale reclamanților și intervenienților

modificările survenite ca urmare a admiterii cererii și a respins capătul de cerere

privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.

Prin aceeași sentință,

s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General

de Frontieră, s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Economiei

și Finanțelor și chemare în garanție a acestui minister, ca fiind îndreptate împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, instanța a respins

cererea formulată în contradictoriu cu Inspectoratul General de Poliție de Frontieră,

ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a

respins excepția autorității de lucru judecat, excepția lipsei procesuale active

invocate de D.N.A. și a respins și excepțiile lipsei calității procesuale pasive

invocate de Inspectoratul de Poliție al județului Botoșani, Inspectoratul de Poliție

al Județului Suceava și Inspectoratul de Poliție al Județului Prahova.

Ulterior, prin încheierea

din camera de consiliu de la 5 martie 2008, aceeași instanță a admis cererea formulată

de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și a dispus completarea

dispozitivului sentinței de mai sus, în sensul că s-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Direcției Generale de Poliție a Municipiului București și s-a

respins cererea formulată în contradictoriu cu această autoritate ca fiind îndreptată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța

a constatat că între reclamanți și pârâtul - chemat în garanție nu există vreun

raport legal sau convențional de garanție.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General de Poliție de Frontieră

s-a reținut că aceasta este întemeiată, întrucât nici unul dintre reclamanți nu

este și nu a fost încadrat în structurile acestui pârât.

În ceea ce privește excepția

autorității de lucru judecat s-a apreciat că nu a fost dovedită soluționarea irevocabilă

a unor cauze având același obiect, părți în cauză, în sensul art. 1201 C. civ.

S-a respins excepția lipsei

calității procesuale active a reclamanților M.C.G., N.V.N., P.G.F., N.M.I., dată

fiind perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale și faptul

că aceștia au trecut în rezervă în luna octombrie 2005.

Și excepțiile lipsei calității

procesuale pasive invocate de Inspectoratul de Poliție al județului Botoșani, Inspectoratul

de Poliție al județului Suceava și Inspectoratul de Poliție al județului Prahova

au fost respinse cu motivarea că, în perioada pentru care se solicită acordarea

drepturilor salariale, o parte dintre reclamanți au fost încadrați în structura

acestor autorități.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut, cu privire la sporul de fidelitate de până la 20% din salariul

de bază și sporul pentru misiune permanentă, că soluția se impune, în raport cu

prevederile art. 2 din O.G. nr. 38/2003 și ale art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr.

43/2003.

Instanța de fond a mai

reținut că nu este fondat capătul de cerere cu privire la sporul pentru documente

clasificate, având în vedere că reclamanții nu au dovedit că dețin certificat sau

aviz de securitate, prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 19/2006 modificat prin Legea

nr. 444/2006.

Împotriva sus menționatei

sentințe au declarat recurs reclamanții C.N.M.N., C.G.T.G., C.G.E.R., D.D.D., D.C.I.,

G.B.O.B.A., I.C.G., M.C.G., N.V.N., N.M.T., N.M.I., P.A.A., P.G.F., P.M.R.C., P.V.G.,

S.C.D., Ș.N.F., T.C.D.H.A., Z.T.D.A., B.A.O., C.I.M., G.G.C.R., O.I.I., Ș.S.M.I.,

B.M.M., P.G.R., C.D.S.C., P.M.I., P.S.S., L.P.V., M.V., U.M., C.S., M.I., S.T.,

C.G. și intervenienții B.P.C., C.I.I.C., C.P.D.C., C.V.D.V., S.D.G.M., intervenienții

B.P.C., C.I.I.C., C.P.D.C., C.V.D.V., S.D.G.M. și pârâții Ministerul Internelor

și Reformei Administrative, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, D.N.A., Inspectoratul de Poliție al județului Botoșani,

Inspectoratul de Poliție al județului Suceava.

Reclamanții și intervenienții

menționați au declarat recurs și împotriva încheierii de completare a dispozitivului,

din camera de consiliu de la 5 martie 2008.

I. În motivarea recursului

său, Ministerul Internelor și Reformei Administrative (MIRA) arată că:

În ceea ce privește primului

capăt al cererii deduse judecății, instanța de fond a acordat mai mult decât au

cerut intimații-reclamanți.

Astfel, admițând cererea

privind sporul de misiune permanentă (art. 11 din O.G. nr. 38/2003 cu modificările

și completările ulterioare), Curtea de Apel București a dispus, fără a-și motiva

însă decizia, ca sporul de misiune permanentă să fie acordat începând cu luna aprilie

2004, deși intimații-reclamanți au solicitat ca plata dreptului în discuție să se

facă începând cu luna octombrie 2005.

Dispoziția privind acordarea

intimaților-reclamanți - ofițeri de poliție judiciară detașați Ia D.N.A. a sporului

de misiune permanentă (art. 11 din O.G. nr. 38/2003, modificată și completată) și

a sporului de fidelitate (art. 6 din O.G. nr. 38/2003 modificată și completată)

, stabilită în sarcina

Ministerului Internelor și Reformei Administrative prin hotărârea recurată, este

nemotivată și având în vedere că nu există dispoziții legale care să statueze acordarea

drepturilor respective polițiștilor detașați la alte unități, nelegală și netemeinică.

Potrivit dispozițiilor

art. 11 alin. (3) teza II din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi

ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției,

cu modificările și completările ulterioare, „Ofițerii și agenții de poliție judiciară

din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor'', drepturile bănești și materiale

ale acestora fiind plătite din fondurile D.N.A. [art. 28 alin. (8) din O.U.G.

nr. 43/2002 privind D.N.A., cu modificările și completările ulterioare].

În consecință, având în

vedere prevederile legale arătate, în raport de calitatea intimaților-reclamanți,

salarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse în anexa 4 - privind salarizarea

polițiștilor care îndeplinesc funcții în afara Ministerului Internelor și Reformei

Administrative - din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor,

cu modificările și completările ulterioare

Anterior lunii octombrie

2005, art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 privind D.N.A., cu modificările și

completările ulterioare, stipula că salarizarea polițiștilor detașați în cadrul

acestei unități se realiza potrivit art. 11 (sporul de misiune permanentă) și anexei

4 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu

modificările și completările ulterioare, însă aceste prevederi au fost modificate

de pct. 23 al art. I din O.U.G. nr. 134 din 29 septembrie 2005, publicată în M.

Of. nr. 899/7.10.2005, dată de la care sediul materiei în ceea ce privește salarizarea

polițiștilor detașați la D.N.A. este reprezentat doar de anexa 4 din O.G. nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările

ulterioare.

În considerarea prevederilor

legale arătate, instanța de fond a admis solicitarea intimaților-reclamanți fără

a-și motiva dispoziția și fără a cerceta dacă dispozițiile invocate de către aceștia

în susținerea cererii sunt încă în vigoare.

II. Pârâtul Inspectoratul

de Poliție al județului Botoșani susține în recursul său că numai reclamantul C.I.C.

a lucrat în calitate de ofițer la unitate, până la data de 01 iulie 2004. Prin Ordinul

Ministrului Administrației și Internelor din data de 01 iulie 2004 acesta a fost

mutat în interesul serviciului la Direcția Management Resurse Umane din Ministerul

Administrației și Internelor și detașat pentru o perioadă de șase ani la D.G.A.

De la această dată, reclamantul nu mai este angajatul Inspectoratului de Poliție

al județului Botoșani.

În aceste condiții, consideră

recurenta că nu poate fi obligată la plata sporului pentru misiune permanentă și

la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005.

III. Pârâta D.N.A. a declarat

recurs arătând că:

În ceea ce privește drepturile

ofițerilor de poliție judiciară detașați temeiul îl constituie prevederile anexei

4 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor:

Astfel, potrivit pct.

1, lit. c) din anexa 4 din O.G. nr. 38/2003 ofițerii pot opta pentru drepturile

salariate cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție doar dacă drepturile

salariale prevăzute la lit. a) și b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni

ca polițiști, însă nu suntem în această situație, întrucât salariul net (incluzând

indemnizație, sporuri, etc.) al unui ofițer de poliție judiciară în D.N.A. variază

între minim net de 4.237 RON (inspector) și un maxim de 4.747 RON (comisar șef),

salarii net superioare celor acordate în Ministerul Internelor și Reformei Administrației

(fostul Minister al Administrației și Internelor).

Reglementarea sus menționată

nu face vorbire despre o eventuală cumulare a veniturilor prevăzute la lit. a),

b) și c), ci stabilește clar un drept de opțiune între veniturile salariale stabilite

la lit. a) și b) și cele stabilite la lit. c). În acest moment, ofițerii de poliție

judiciară detașați în D.N.A. beneficiază, pe lângă salariul calculat la nivelul

de judecător de judecătorie și de indemnizație de grad, indemnizație de gradație,

spor pentru condiții vătămătoare, spor de vechime în muncă, indemnizație lunară

de hrană, din evidențele contabile rezultând un total net cuprins între sumele sus

menționate.

Referitor la obligarea

pârâtei la plata către reclamanți a sporului de misiune I permanentă de 25%, acesta

a fost inclus în sumele lunare acordate ofițerilor detașați în D.N.A. până la data

de 7 octombrie 2005 când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 134/2005 pentru modificarea

și completarea O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție care,

prin prevederile pct. 23, exclude ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul

D.N.A. din categoriile ofițerilor beneficiari ai sporului de misiune permanentă.

Dacă au existat sentințe

care au recunoscut sporul de misiune permanentă, beneficiarii au fost doar ofițerii

trecuți în rezervă între 1 octombrie - 7 octombrie 2005, cărora instanța le-a recunoscut

dreptul de a beneficia de acest spor, nu în virtutea motivării expuse în acțiunea

celor 36 de ofițeri, ci în baza art. 39 din O.G. nr. 38 din 30 ianuarie 2003: "La

încetarea raporturilor de serviciu în alte situații decât cele prevăzute la

art. 28 alin. (2), polițiștii primesc salariul de bază până la sfârșitul lunii în

care a avut loc schimbarea poziției de activitate.

Mai mult, atât timp cât

ofițerii de poliție judiciară au avut inclus în salariul lor până la data de 7 octombrie

2005 sporul de misiune permanentă și solicitarea lor nu a vizat decât o perioadă

care debutează cu luna octombrie 2005, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut

prin cererea

de

chemare în judecată, incidente fiind dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Sporul de fidelitate este

recunoscut funcționarilor publici cu statut special prin dispozițiile art. 6 din

O.G. nr. 38/2003 „în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal

contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din

salariul de bază, în condițiile stabilite prin Ordin al Ministrului de Interne".

Ofițerii

de poliție judiciară solicită

acest spor pentru perioada ianuarie - decembrie 2005, când aplicarea art. 6 din

O.G. nr. 38/2003 a fost suspendată prin art. 2 din O.U.G. nr. 118/2004 privind acordarea

unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor.

În privința sporului de

fidelitate, mai există și o altă cauză pe rolul Curții de Apel București, respectiv

3838/2/2007 în care a fost pronunțată sentința civilă 2264 la 25 septembrie 2007

care obligă pârâta D.N.A. la plata sporului de fidelitate aferent anului 2005, în

care figurează aceiași reclamanți ca în dosarul de față.

IV. Inspectoratul de Poliție

al județului Suceava a recurat sentința arătând că:

Potrivit pct. 1, lit.

c) anexa 4 din O.G. nr. 38/2003, ofițerii pot opta pentru drepturile salariale cuvenite

celor încadrați în unitățile de poliție, doar dacă drepturile prevăzute la lit.

a) și b) din același act normativ, sunt mai mici, neexistând posibilitatea cumulării

veniturilor. Totodată prin pct. 23 din O.U.G. nr. 134/2005 ofițerii de poliție judiciară

detașați la D.N.A. au fost excluși de la acordarea sporului de misiune permanentă,

întrucât nu se mai face referire expresă la art. 11 din O.G. nr. 38/2003.

În baza art. 2 alin.

(1) din O.U.G. nr. 118 din 24 noiembrie 2004, în 2005 s-a suspendat aplicarea dispozițiilor

art. 6 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003 cu modificările și completările ulterioare.

La pronunțarea hotărârii

trebuie avută în vedere sentința civilă nr. 2264 din 25 septembrie 2007 pronunțată

în Dosarul nr. 3838/2/2007 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin care instanța s-a pronunțat cu privire la plata câtre

reclamanți a sporului de fidelitate aferent anului 2005, pentru numiții B.C., C.P.D.,

C.V.D.V. și S.D.G.M. care au lucrat la Inspectoratul de Poliție Județean Suceava,

dar înainte de anul 2005.

V. Ministerul Public susține

în recursul său că:

Instanța de fond a depășit

atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea fiind inadmisibilă.

Astfel, intimații-reclamanți

fac parte din categoria ofițerilor de poliție judiciară, categorie de personal înființată

în temeiul art. 10 din O.U.G. nr. 43/2002 „în scopul efectuării cu celeritate și

în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de

corupție, în cadrul Parchetului Național Anticorupție funcționează ofițeri de poliție,

constituind poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție".

După înființarea acestor

funcții în cadrul Parchetului Național Anticorupție, s-a pus problema salarizării

acestora, iar ea s-a efectuat în baza art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002,

în vigoare de la data de 11 aprilie 2002, potrivit căruia „ofițerii de poliție judiciară

beneficiază de drepturile bănești și materiale prevăzute în Legea nr. 138/1999 privind

salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de

apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor

drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și

completările ulterioare, precum și de drepturile prevăzute de legislația specială

pentru personalul militar".

Ulterior, odată cu intrarea

în vigoare a Legii nr. 161/2002, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței

în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri,

prevenirea și sancționarea corupției, prin art. 2 pct. 19, s-a produs o asimilare

din punctul de vedere al salarizării între ofițerii de poliție judiciară și magistrați,

art. 28 alin. (3) fiind modificat în sensul că ofițerii de poliție judiciară prevăzuți

la art. 10 sunt salarizați cu indemnizația prevăzută în anexa nr. 1, cap. A,

nr. crt. 18 la Ordonanța de Urgență nr. 177/2002, aceasta fiind unica formă de salarizare,

având astfel coeficientul de multiplicare al unui procuror de la Parchetele de pe

lângă Curțile de Apel.

În

conformitate cu prevederile

art. 11 alin. (4) teza a II-a ofițerii și agenții de poliție judiciară din D.N.A.

beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea

și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003,

cu modificările și completările ulterioare.

Or, la pct. 1 lit. a)

al acestei anexe se precizează că polițiștii detașați să îndeplinească funcții în

afara Ministerului Administrației, Reformei și de Internelor beneficiază de următoarele

drepturi salariale și anume salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de

vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă

personalului civil din unitățile unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației

care se aplică în unitățile respective.

În speță nu sunt aplicabile

dispozițiile privitoare la raporturile de serviciu ale funcționarilor cu statut

special, așa cum sunt ofițerii de poliție, ci dispozițiile privitoare la salarizarea

judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției,

deoarece intimații sunt asimilați din punctul de vedere al salarizării cu aceste

categorii profesionale.

Instanța de fond, în mod

eronat, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de recurentul Ministerul

Public în ceea ce-i privește pe intimații-reclamanți S.T., C.G., U.M., M.V. și C.S.

Astfel, aceștia au formulat

o acțiune înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. 648/111/2007 prin care

au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de misiune permanentă, iar prin

încheierea de ședință din data de 148/CA/2007 instanța a luat act că intimații-reclamanți

au renunțat la judecată în respectiva cauză.

Instanța de fond în mod

greșit a admis capătul de cerere prin care intimații-reclamanți au solicitat acordarea

sporului de misiune permanentă în temeiul art. 28 din Legea nr. 360/2003, privind

Statutul polițistului, și în temeiul art. 2 din O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea

și alte drepturi ale polițiștilor, deși în fapt sunt salarizați în temeiul Ordonanței

de Guvern nr. 43/2002, astfel cum a fost modificată prin actele normative ulterioare,

acest capăt de cerere fiind neîntemeiat și pe fond.

VI. Reclamanții au formulat

recurs împotriva sentinței, criticând neacordarea sporului pentru documente clasificate

și arătând că:

Potrivit dispozițiilor

art. 3. alin. (1) din O.G. nr. 444/2006 prin care s-a aprobat Ordonanța nr. 19 din

data de 26 ianuarie 2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului

militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de

apărare națională, ordine publică și siguranță națională (în realitate, referirea

este la Legea nr. 44/2006).

Pentru păstrarea confidențialității

în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate

deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special,

militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice

de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor

lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea

în limitele bugetelor aprobate".

Acordarea către ofițerii

de poliție, inclusiv reclamanții/intervenienții în prezenta cauză de autorizații

în vederea lucrului cu documente clasificate rezultă din emiterea unor documente

cu caracter de secret.

Deși acest drept salarial

a fost prevăzut de dispozițiile art. 3 din Ordonanța nr. 19 din data de 26 ianuarie

2006, ordonanța aprobată prin Legea nr. 444/2006, procedura de acordare a acestor

autorizații este anterioară anului 2006, unii dintre reclamați fiind autorizați

să desfășoare activități în legătură cu documente clasificate începând cu anul 2005,

luna mai.

Reclamații și intervenienții

semnatari ai acțiunii ce face obiectul Dosarului nr. 2350/2/2007 sunt cu toții ofițeri

de poliție detașați la D.N.A., iar fișa postului acestora conține la "specificarea

cerințelor postului", precum Pregătire necesară ocupantului postului: autorizație

pentru lucru cu documente clasificate, însăși această funcție fiind condiționată

de deținerea acestor autorizații pentru lucrul cu documente clasificate, fiind neîndoielnic,

prin urmare, că aceștia sunt îndreptățiți și la plata sumelor reprezentând sporul

salarial prevăzut de dispozițiile legale menționate mai sus.

VII. De asemenea, reclamanții

au declarat recurs și împotriva încheierii din 5 martie 2008 a instanței de fond

prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției

Generale de Poliție a Municipiului București (DGPMB), întrucât reclamantul C.E.R.

a fost salarizat de către Direcția Generală de Poliție a Muicipiului București până

la data de 14 decembrie 2005, ca și reclamantul I.G., de asemenea salarizat de către

Direcția Generală de Poliție a Municipiului București până la 31 mai 2006, așa cum

rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Prin întâmpinarea depusă,

intimata - pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a solicitat

respingerea acestui din urmă recurs, reiterând susținerile privitor la lipsa calității

procesuale pasive.

Recursurile pârâtelor

sunt fondate, sentința urmând a fi modificată în parte, pe temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente de ordin juridic:

Potrivit dispozițiilor

art. 3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, coroborate cu cele

ale art. 1 alin. (1) din aceeași lege, Poliția Română este o instituție specializată

a statului având ca scop asigurarea ordinii publice, iar polițistul este un funcționar

public civil cu statut special.

La data intrării în vigoare

a Legii nr. 360/2002 - 24 iunie 2002 - nu a fost adoptată concomitent o lege privind

salarizarea polițiștilor, astfel încât dispozițiile art. 78 alin. (2) ale acesteia

statuează aplicarea pentru polițiști a dispozițiilor legale referitoare la salarizarea

și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,

ordine publică și siguranță națională. Aceasta este o trimitere implicită la dispozițiile

Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar

din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională,

precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.

Recursul legiuitorului,

pe termen scurt, la un sistem de salarizare „de împrumut” nu schimbă însă calitatea

polițistului de funcționar public civil - cu un statut special decurgând din riscurile

funcției sale de apărător al ordinii publice - și nu-l plasează în sistemul siguranței

naționale, indiferent dacă își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului de

Interne ori în cadrul Parchetului Național Anticorupție (P.N.A.).

Din acest motiv, trebuie

amendată susținerea reclamanților că încadrarea lor la Parchetul Național

Anticorupție (ulterior D.N.A.) i-ar fi plasat într-o activitate specială ținând

de „siguranța națională”; argumentele contrare rezultă, pe de o parte, din Legea

siguranței naționale, iar pe de altă parte, din normele de organizare și funcționare

a P.N.A./D.N.A. care definesc rolul și scopul acestuia/acesteia.

În speță, în legătură

cu statutul special al reclamanților, se constată interferența a trei domenii distincte

reglementate diferit: cel al Parchetului specializat în combaterea infracțiunilor

de corupție (Parchetul Național Anticorupție) - reglementat de dispozițiile O.U.G.

nr. 43/2002; cel al Poliției Române - reglementat de Legea nr. 360/2002 și de O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea polițiștilor; în fine, cel al justiției - reglementat

succesiv, în ceea ce privește salarizarea, de către Legea nr. 50/1996 republicată

în 1999, cu modificările și completările ulterioare; de O.U.G. nr. 177/2002 și de

O.U.G. nr. 27/2006.

Dar trecerea recurenților

de la un sistem la altul a avut loc conform unor reguli speciale.

Astfel, din punctul de

vedere al statutului său, fiecare polițist, ofițer de poliție judiciară - încadrat

la P.N.A./D.N.A. rămâne un funcționar public cu statut special, dar va fi salarizat

conform normelor de excepție, aplicabile polițiștilor care îndeplinesc funcții în

afara Ministerului de Interne, prevăzute în anexa 4 pct. 1 lit. a) și b) din O.G.

nr. 38/2003, norme care derogă de la dispozițiile art. 2, 6 și 11 din aceeași ordonanță,

în ceea ce privește sporul pentru misiune permanentă și cel de fidelitate.

Este adevărat că, inițial,

dispozițiile art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 (M.Of. nr. 244/11.04.2002)

prevedeau că ofițerii de poliție judiciară beneficiază de drepturile bănești și

materiale prevăzute în Legea nr. 138/1999, precum și de drepturile prevăzute de

legislația specială pentru personalul militar. Trimiterea din acest text la Legea

nr. 138/1999 s-a făcut la un moment la care nu fusese încă adoptat un sistem de

salarizare special pentru polițiști.

Ulterior, prin Legea

nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea

demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și

sancționarea corupției (M. Of. nr. 279/21.04.2003), dispozițiile art. 28 alin.

(3) din O.U.G. nr. 43/2002 au fost modificate, prevăzând imperativ că salarizarea

ofițerilor de poliție judiciară încadrați în Parchetul Național Anticorupție (și

exercitându-și atribuțiile conform art. 10 din O.U.G. nr. 43/2002) se va face cu

indemnizația prevăzută de anexa 1 capitolul A nr. 18 la O.U.G. nr. 177/2002, ca

unică formă de salarizare.

Mai apoi, prin O.U.G.

nr. 24/2004 (M. Of. nr. 365/27.04.2004) s-a dat o altă formulare alin. (3) al

art. 28 din O.U.G. nr. 43/2002: „ofițerii de poliție judiciară din Parchetul

Național Anticorupție beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G.

nr. 38/2003 (...) precum și în prezenta ordonanță de urgență. Aceștia sunt salarizați

potrivit anexei nr. 1 cap. A nr. crt. 29 din O.U.G. nr. 177/2002”.

De asemenea, prin Legea

nr. 601/2004 (M. Of. nr. 1227/20.12.2004), de aprobare a O.U.G. nr. 24/2004, dispozițiile

art. 28 alin. (3) au fost din nou modificate, în sensul că: ofițerii de poliție

judiciară din Parchetul Național Anticorupție beneficiază de drepturile prevăzute

la art. 11 și în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003, precum și de drepturile prevăzute

în O.U.G. nr. 43/2002, iar salariul pentru funcția îndeplinită de ei se stabilește

conform anexei nr. 1 cap. A nr. 29 din O.U.G. nr. 177/2002.

În fine, prin O.U.G.

nr. 134/2005 (M. Of. nr. 899/7.10.2005) s-a dat o nouă formulare alin. (3) al

art. 28: „ofițerii și agenții de poliție judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile

prevăzute în anexa nr. 4 la O.U.G. nr. 38/2003 (...) precum și de drepturile prevăzute

în prezenta ordonanță de urgență”.

Dincolo de o anumită inconsecvență

a reglementării, evidentă în succesiunea actelor normative mai sus arătată, este

cert însă că intenția legiuitorului a fost ca, sub aspectul salarizării, să asimileze

ofițerii de poliție judiciară care lucrează în cadrul D.N.A. cu magistrații, mai

exact cu procurorii, ca efect al aplicării normelor de excepție din anexa 4 la O.G.

nr. 38/2003, împreună cu cele ale O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte

drepturi ale magistraților.

În realitate, singura

perioadă în care - teoretic - ofițerii de poliție judiciară încadrați la P.N.A./D.N.A.

ar fi putut primi sporul de misiune permanentă și pe cel de fidelitate conform legii

a fost: 24 iunie 2002 - 2 februarie 2003, adică intervalul de la intrarea în vigoare

a Legii nr. 360/2002 - care prevedea aceste sporuri - la intrarea în vigoare a O.G.

nr. 38/2003 care a introdus normele de excepție din anexa 4 pct. 1.

Separat, sporul pentru

misiune permanentă ar fi putut fi acordat în intervalul 20 decembrie 2004 - 7 octombrie

2005, ca perioadă de la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 601/2004 care prevedeau

expres aplicarea art. 11 și a anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 și până la intrarea

în vigoare a O.U.G. nr. 134/2005 care a înlăturat aplicarea art. 11 ofițerilor de

poliție judiciară încadrați la D.N.A.

Așa fiind, nu este relevant

în speță, dacă recurenții ar fi primit ori au primit aceste sporuri și în alte perioade

decât cele arătate, câtă vreme în discuție este existența sau nu a temeiului legal

de acordare a lor pentru perioadele menționate în acțiune.

Or, în speță, nu există

un temei legal pentru ca recurenților să li se recunoască dreptul la plata acestor

sporuri conform solicitării din acțiune.

Dispozițiile pct. 1

lit. c) și b) din anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 stabilesc expres drepturile salariale

ale ofițerilor care lucrează în afara Ministerului Internelor, iar modul în care

este formulat textul lit. a) trimite la: „salariul de bază pentru funcția îndeplinită”

din art. 3 alin. (1) al O.G. nr. 38/2003; „sporul de vechime” din ordonanță și la

„indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil

din unitățile unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică

în unitățile respective”.

Așadar, excluderea aplicării

art. 6 și 11 din O.G. nr. 38/2003 este evidentă.

În aceste condiții legale,

situația de fapt că recurenții au optat sau nu, conform anexei 4 pct. 1 lit. c)

din O.G. nr. 38/2003, este irelevantă juridic.

Este însă reală și relevantă

o altă situație de fapt existentă în speță, aceea că fiecare dintre recurenți și-a

asumat statutul acordat prin ordinul de numire, inclusiv în ceea ce privește salarizarea,

astfel încât acțiunea, astfel cum a fost formulată, putea fi admisibilă în principiu

numai consecutiv unei contestări a ordinelor de numire inițiale care să aibă drept

efect modificarea lor corespunzător normelor de salarizare aplicabile legal.

În absența unei asemenea

modificări, este irelevantă invocarea unui precedent în plata acestor sporuri, iar

teoria „drepturilor câștigate”, invocată de recurenți nu poate fi primită în speță,

căci nu poate fi câștigat un drept acordat fără temei legal.

În ceea ce privește recursul

la încheierea de completare a dispozitivului sentinței din data de 5 martie 2008,

formulat de reclamanți și intervenienți, Curtea de față îl va respinge ca nefondat,

în considerarea următoarelor:

Direcția Generală de Poliție

a Municipiului București (D.G.M.B.) a fost chemată în judecată prin precizarea la

acțiune (fără a se arăta însă cu care dintre reclamanți sau/și intervenienți ar

vi avut pârâta raporturi de serviciu).

De altfel, atât în acțiune,

cât și în precizare reclamanții nu au arătat punctual cu care dintre pârâte există

sau a existat un raport de serviciu al fiecăruia dintre reclamanți/intervenienți

și în care perioadă anume, înainte de mutarea la D.N.A.

Prin întâmpinarea sa,

Direcția Generală de Poliție Municipiului București a invocat excepția lipsei calității

sale procesuale pasive pe temeiul art. 28 alin. (8) din O.U.G. nr. 43/2002.

Prin încheierea atacată,

instanța a reținut ca fondată excepția pe acest temei, iar soluția sa este legală.

Dispozițiile art. 28 alin. (8) din O.U.G. nr. 43/2003 prevăd expres că „drepturile

bănești și materiale ale procurorilor (…) și ale celorlalte categorii de personal

ale D.N.A., precum și ale ofițerilor și agenților de poliție judiciară se plătesc

din fondurile acestui departament”.

Așadar, în principiu,

independent de legalitatea și temeinicia cererilor reclamanților pentru plata celor

trei sporuri, ei nu vor putea chema ca pârâtă o autoritate alta decât D.N.A.

Recursul reclamanților

și al intervenienților împotriva sentinței este nefondat.

În privința sporului pentru

„activitatea cu documente clasificate” temeiul juridic al solicitării sale de către

reclamanți este O.G. nr. 19/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 444/2006. Dispozițiile art. 3 alin. (1) din ordonanță, astfel cum au fost modificate,

prevăd principiul acordării acestui spor „pentru păstrarea confidențialității în

legătură cu informațiile clasificate”, dar numai persoanelor care activează în „instituțiile

publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională”, în calitatea

lor de cadre militare, funcționari publici cu statut special, militari angajați

pe bază de contract și personal civil.

Recurenții sunt „funcționari

publici civili cu statut special”, dar ei sunt încadrați la D.N.A. ca parte componentă

a autorității judecătorești, astfel încât textul legal sus arătat nu le este aplicabil,

ei fiind asimilați, ca regim de salarizare, magistraților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții C.N.M.N., C.T.G., C.E.R., D.D., D.I., G.B.A., I.G., M.G., N.N., N.T.,

N.I., P.A., P.F., P.R.C., P.G., S.D., Ș.F., T.C.H.A., Z.D.A., B.O., C.M., G.C.R.,

O.I., Ș.M.I., B.M., P.R., C.D.S.C., P.I., P.S., L.V., M.V., U.M., C.S., M.I., S.T.,

C.G. și intervenienții B.C., C.I.C., C.D.C., C.D.V., S.G.M. împotriva sentinței

civile nr. 2576 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII

-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de aceiași reclamanți și intervenienți împotriva încheierii din

camera de consiliu din 5 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2350/2/2007.

Admite recursurile declarate

de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție

al Județului Botoșani, D.N.A., Inspectoratul de Poliție al județului Suceava și

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva

sentinței civile nr. 2576 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte, sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților și cererea de intervenție

în interes propriu împotriva pârâților, mai puțin Direcția Generală de Poliție a

Municipiului București și în ceea ce privește sporul pentru misiune permanentă și

sporul de fidelitate.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate, astfel cum au fost completate prin încheierea din 5 martie

2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2008.