ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3752/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3647 din 3

noiembrie 2009, a respins excepția prescripției acțiunii pentru drepturile

aferente perioadei 1 ianuarie 2006 – 19 martie 2006, precum și excepția

autorității de lucru judecat, invocată de pârâta D.N.A., iar pe fond a respins,

ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții

A.C.S., B.C.D., B.M., B.C., B.M., B.V.,

C.F., C.S., C.A.S., D.I., G.N., G.C., M.I., M.D.E., M.M., M.D., M.G., M.T.A., N.I.C.O.,

S.I., S.N.F., S.G.F., T.F., T.T. și V.D.R. în contradictoriu cu pârâții

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și D.N.A., având ca

obiect plata sporului de fidelitate și a sporului de confidențialitate,

aferente perioadei ianuarie 2006 – aprilie 2008, în funcție de perioada efectiv

lucrată și actualizate cu indicele de inflație; a fost respinsă totodată

cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice, formulată de

pârâți.

În acest sens, instanța a reținut,

în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, că sentințele nr. 2576

din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 2647 din 24 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și sentința

civilă nr. 1811 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VII,

irevocabilă prin decizia nr. 565 din 4 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deși au același obiect, vizează alte perioade de

activitate, iar argumentele invocate în sprijinul excepției inadmisibilității

acțiunii reprezintă în realitate apărări de fond.

Pe fondul pricinii s-a reținut că

reclamanții sunt salariați potrivit anexei 1, cap. A, art. 29 din O.U.G. nr. 177/2002,

iar drepturile prevăzute în anexa 4 din O.U.G. nr. 38/2003 nu se referă și la

sporurile solicitate de reclamanți, acestora nefiindu-le aplicabile

dispozițiile a O.U.G. nr. 137/2000, pe care și-au întemeiat acțiune întrucât,

prin decizia nr. 821/2008 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și art. 11 din această

ordonanță, constatându-se că sunt neconstituționale, în măsura în care sunt

interpretate.

În ceea ce privește sporul de

confidențialitate, de până la 15 % din solda lunară, prevăzut de art. 3 alin. (1)

din O.G. nr. 19/2006 aprobată prin Legea nr. 444/2006, s-a apreciat că, pentru

a beneficia de acest drept reclamanții trebuie să îndeplinească condiția cerută

de alin. (3) al articolului mai sus menționat, respectiv existența unui ordin

al conducătorului instituției care să stabilească beneficiarii și cuantumul ce

se acordă și în plus să se încadreze în limitele bugetare aprobate.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs reclamanții.

Recurenții au susținut că sporul de

fidelitate este prevăzut de art. 6 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și

alte drepturi ale polițiștilor exercițiul dreptului de a încasa acest spor

fiind suspendat pentru anul 2005 și reluat începând cu anul 2006, apreciind în

acest context că sunt îndreptățiți la acordarea sporului respectiv pentru

perioada 2006 – 2007, dovadă în acest sens fiind faptul că sporul a fost

acordat, începând cu aprilie 2008, prin decizia Colegiului de conducere al D.N.A.

Au mai susținut recurenții că și în

situația în care au fost detașați la D.N.A., își păstrează calitatea de

polițiști și le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 38/2003 prin urmare, nu

li se poate refuza un drept recunoscut categoriei din care fac parte, motiv

pentru care nici nu au invocat un caz de discriminare în condițiile O.G. nr. 137/2000.

În ceea ce privește sporul de

confidențialitate recurenții au arătat că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr.

360/2002 privind Statutul polițistului, Ordinului procurorului șef D.N.A. nr. 84

din 28 august 206 și avizului nr. 106122 din 6 septembrie 2006, emis de A.N.F.P.,

este de necontestat că fac parte din categoria funcționarilor publici cu statut

special cărora art. 3 din O.G. nr. 19/2006, aprobată prin Legea nr. 44472006,

le conferă acest drept, aspect ce rezultă și prin prisma atribuțiilor specifice

pe care le exercită, respectiv protecția documentelor clasificate, astfel cum

sunt definite de Legea nr. 182/2002.

S-au invocat în acest sens

dispozițiile dreptului comunitar în care s-a reținut că principiul egalității

exclude ca situații comparabile să fie tratate diferit și situații diferite să

fie tratat similar, apreciind că în speță nu există situația prevăzută cu titlu

de excepție privind tratamentul justificat obiectiv.

Recursul este nefondat.

Astfel, din punctul de vedere al

statutului său, fiecare polițist, ofițer de poliție judiciară, încadrat la D.N.A.

rămâne un funcționar public cu statut special, dar va fi salarizat conform

normelor de excepție, aplicabile polițiștilor care îndeplinesc funcții în afara

Ministerului de Interne, prevăzute în Anexa 4 pct. 1 lit. a) și b) din O.G. nr.

38/2003, norme care derogă de la dispozițiile art. 2, 6 și 11 din aceeași ordonanță,

în ceea ce privește sporul pentru misiune permanentă și cel de fidelitate.

Ulterior, prin Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea

demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea

și sancționarea corupției, dispozițiile art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002

au fost modificate, prevăzând imperativ că salarizarea ofițerilor de poliție

judiciară încadrați în D.N.A. (și exercitându-și atribuțiile conform art. 10

din O.U.G. nr. 43/2002) se va face cu indemnizația prevăzută de anexa 1

capitolul A nr. 18 la O.U.G. nr. 177/2002, ca unică formă de salarizare.

Mai apoi, prin O.U.G. nr. 24/2004

(M.O. nr. 365 din 27 aprilie 2004) s-a dat o altă formulare alin. (3) al art. 28

din O.U.G. nr. 43/2002: „ofițerii de poliție judiciară din D.N.A. beneficiază

de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 (..) precum și în prezenta ordonanță de urgență. Aceștia sunt salarizați potrivit anexei nr. 1

cap. A nr. crt. 29 din O.U.G. nr. 177/2002”.

De asemenea, prin Legea nr. 601/2004

(M.O. nr. 1227 din 20 decembrie 2004), de aprobare a O.U.G. nr. 24/2004,

dispozițiile art. 28 alin. (3) au fost din nou modificate, în sensul că:

ofițerii de poliție judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute la

art. 11 și în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003, precum și de drepturile

prevăzute în O.U.G. nr. 43/2002, iar salariul pentru funcția îndeplinită de ei

se stabilește conform anexei nr. 1 cap. A nr. 29 din O.U.G. nr. 177/2002.

În fine, prin O.U.G. nr. 134/2005

(M.O. nr. 899 din 7 octombrie 2005) s-a dat o nouă formulare alin. (3) al art. 28:

„ofițerii și agenții de poliție judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile

prevăzute în anexa nr. 4 la O.U.G. nr. 38/2003 (..) precum și de drepturile

prevăzute în prezenta ordonanță de urgență”.

În realitate, singura perioadă în

care, teoretic, ofițerii de poliție judiciară încadrați la D.N.A. ar fi putut primi sporul de fidelitate conform legii a fost: 24 iunie 2002 – 2

februarie 2003, adică intervalul de la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002,

care prevedea aceste sporuri, la intrarea în vigoare a O.G. nr. 38/2003 care a

introdus normele de excepție din Anexa 4 pct. 1.

În privința sporului de

confidențialitate temeiul juridic al solicitării sale de către reclamanți este

O.G. nr. 19/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 444/2006.

Dispozițiile art. 3 alin. (1) din

ordonanță, astfel cum au fost modificate, prevăd principiul acordării acestui

spor „pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile

clasificate”, dar numai persoanelor care activează în „instituțiile publice de

apărare națională, ordine publică și siguranță națională”, în calitatea lor de

cadre militare, funcționari publici cu statut special, militari angajați pe

bază de contract și personal civil.

Recurenții sunt „funcționari publici

civili cu statut special”, încadrați la D.N.A. ca parte componentă a autorității

judecătorești, astfel încât textul legal sus arătat nu le este aplicabil, ei

fiind asimilați, ca regim de salarizare, magistraților.

Așa fiind și constatând că potrivit art.

304 și 304

1

C. proc. civ., în speță, nu există motive de casare sau

modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

A.C.S., B.C.D., B.M., B.C., B.M., B.V.,

C.F., C.S., C.A.S., D.I., G.N., G.C., M.I., M.D.E., M.M., M.D., M.G., M.T.A., N.I.C.O.,

S.I., S.N.F., S.G.F., T.F., T.T. și V.D.R. împotriva sentinței civile nr. 3647

din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 septembrie 2010.