ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3752/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3647 din 3 noiembrie 2009, a respins excepția prescripției acțiunii pentru drepturile aferente perioadei 1 ianuarie 2006 – 19 martie 2006, precum și excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta D.N.A., iar pe fond a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții A.C.S., B.C.D., B.M., B.C., B.M., B.V., C.F., C.S., C.A.S., D.I., G.N., G.C., M.I., M.D.E., M.M., M.D., M.G., M.T.A., N.I.C.O., S.I., S.N.F., S.G.F., T.F., T.T. și V.D.R.

în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și D.N.A., având ca obiect plata sporului de fidelitate și a sporului de confidențialitate, aferente perioadei ianuarie 2006 – aprilie 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată și actualizate cu indicele de inflație; a fost respinsă totodată cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice, formulată de pârâți.

În acest sens, instanța a reținut, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, că sentințele nr. 2576 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 2647 din 24 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și sentința civilă nr. 1811 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VII, irevocabilă prin decizia nr. 565 din 4 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deși au același obiect, vizează alte perioade de activitate, iar argumentele invocate în sprijinul excepției inadmisibilității acțiunii reprezintă în realitate apărări de fond.

Pe fondul pricinii s-a reținut că reclamanții sunt salariați potrivit anexei 1, cap. A, art. 29 din O.U.G. nr. 177/2002, iar drepturile prevăzute în anexa 4 din O.U.G. nr. 38/2003 nu se referă și la sporurile solicitate de reclamanți, acestora nefiindu-le aplicabile dispozițiile a O.U.G. nr. 137/2000, pe care și-au întemeiat acțiune întrucât, prin decizia nr. 821/2008 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și art. 11 din această ordonanță, constatându-se că sunt neconstituționale, în măsura în care sunt interpretate. În ceea ce privește sporul de confidențialitate, de până la 15 % din solda lunară, prevăzut de art. 3 alin. (1) din O.G.

nr. 19/2006 aprobată prin Legea nr. 444/2006, s-a apreciat că, pentru a beneficia de acest drept reclamanții trebuie să îndeplinească condiția cerută de alin. (3) al articolului mai sus menționat, respectiv existența unui ordin al conducătorului instituției care să stabilească beneficiarii și cuantumul ce se acordă și în plus să se încadreze în limitele bugetare aprobate. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții. Recurenții au susținut că sporul de fidelitate este prevăzut de art. 6 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor exercițiul dreptului de a încasa acest spor fiind suspendat pentru anul 2005 și reluat începând cu anul 2006, apreciind în acest context că sunt îndreptățiți la acordarea sporului respectiv pentru perioada 2006 – 2007, dovadă în acest sens fiind faptul că sporul a fost acordat, începând cu aprilie 2008, prin decizia Colegiului de conducere al D.N.A.

Au mai susținut recurenții că și în situația în care au fost detașați la D.N.A., își păstrează calitatea de polițiști și le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 38/2003 prin urmare, nu li se poate refuza un drept recunoscut categoriei din care fac parte, motiv pentru care nici nu au invocat un caz de discriminare în condițiile O.G. nr. 137/2000. În ceea ce privește sporul de confidențialitate recurenții au arătat că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, Ordinului procurorului șef D.N.A. nr. 84 din 28 august 206 și avizului nr. 106122 din 6 septembrie 2006, emis de A.N.F.P., este de necontestat că fac parte din categoria funcționarilor publici cu statut special cărora art. 3 din O.G.

nr. 19/2006, aprobată prin Legea nr. 44472006, le conferă acest drept, aspect ce rezultă și prin prisma atribuțiilor specifice pe care le exercită, respectiv protecția documentelor clasificate, astfel cum sunt definite de Legea nr. 182/2002. S-au invocat în acest sens dispozițiile dreptului comunitar în care s-a reținut că principiul egalității exclude ca situații comparabile să fie tratate diferit și situații diferite să fie tratat similar, apreciind că în speță nu există situația prevăzută cu titlu de excepție privind tratamentul justificat obiectiv. Recursul este nefondat. Astfel, din punctul de vedere al statutului său, fiecare polițist, ofițer de poliție judiciară, încadrat la D.N.A. rămâne un funcționar public cu statut special, dar va fi salarizat conform normelor de excepție, aplicabile polițiștilor care îndeplinesc funcții în afara Ministerului de Interne, prevăzute în Anexa 4 pct. 1 lit. a) și b) din O.G.

nr. 38/2003, norme care derogă de la dispozițiile art. 2, 6 și 11 din aceeași ordonanță, în ceea ce privește sporul pentru misiune permanentă și cel de fidelitate. Ulterior, prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, dispozițiile art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 au fost modificate, prevăzând imperativ că salarizarea ofițerilor de poliție judiciară încadrați în D.N.A. (și exercitându-și atribuțiile conform art. 10 din O.U.G. nr. 43/2002) se va face cu indemnizația prevăzută de anexa 1 capitolul A nr. 18 la O.U.G. nr. 177/2002, ca unică formă de salarizare.

Mai apoi, prin O.U.G. nr. 24/2004 (M.O. nr. 365 din 27 aprilie 2004) s-a dat o altă formulare alin. (3) al art. 28 din O.U.G. nr. 43/2002: „ofițerii de poliție judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 (..) precum și în prezenta ordonanță de urgență. Aceștia sunt salarizați potrivit anexei nr. 1 cap. A nr. crt. 29 din O.U.G. nr. 177/2002”. De asemenea, prin Legea nr. 601/2004 (M.O. nr. 1227 din 20 decembrie 2004), de aprobare a O.U.G. nr. 24/2004, dispozițiile art. 28 alin. (3) au fost din nou modificate, în sensul că: ofițerii de poliție judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute la art. 11 și în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003, precum și de drepturile prevăzute în O.U.G.

nr. 43/2002, iar salariul pentru funcția îndeplinită de ei se stabilește conform anexei nr. 1 cap. A nr. 29 din O.U.G. nr. 177/2002. În fine, prin O.U.G. nr. 134/2005 (M.O. nr. 899 din 7 octombrie 2005) s-a dat o nouă formulare alin. (3) al art. 28: „ofițerii și agenții de poliție judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.U.G. nr. 38/2003 (..) precum și de drepturile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență”. În realitate, singura perioadă în care, teoretic, ofițerii de poliție judiciară încadrați la D.N.A. ar fi putut primi sporul de fidelitate conform legii a fost: 24 iunie 2002 – 2 februarie 2003, adică intervalul de la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002, care prevedea aceste sporuri, la intrarea în vigoare a O.G.

nr. 38/2003 care a introdus normele de excepție din Anexa 4 pct. 1. În privința sporului de confidențialitate temeiul juridic al solicitării sale de către reclamanți este O.G. nr. 19/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 444/2006. Dispozițiile art. 3 alin. (1) din ordonanță, astfel cum au fost modificate, prevăd principiul acordării acestui spor „pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate”, dar numai persoanelor care activează în „instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională”, în calitatea lor de cadre militare, funcționari publici cu statut special, militari angajați pe bază de contract și personal civil.

Recurenții sunt „funcționari publici civili cu statut special”, încadrați la D.N.A. ca parte componentă a autorității judecătorești, astfel încât textul legal sus arătat nu le este aplicabil, ei fiind asimilați, ca regim de salarizare, magistraților. Așa fiind și constatând că potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., în speță, nu există motive de casare sau modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.C.S., B.C.D., B.M., B.C., B.M., B.V., C.F., C.S., C.A.S., D.I., G.N., G.C., M.I., M.D.E., M.M., M.D., M.G., M.T.A., N.I.C.O., S.I., S.N.F., S.G.F., T.F., T.T. și V.D.R. împotriva sentinței civile nr. 3647 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.