ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4164/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 12

iunie 2007 reclamanții B.P., ș.a., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A.,

I.G.P.R., Ministerul Economiei și Finanțelor, D.G.P.M. București, D.G.P., D.N.A.

și I.G.P.F., obligarea acestor autorități la plata primei de concediu pentru perioada

2004-2006 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005, sume actualizate cu

rata inflației la data plății efective, cerere întemeiată pe dispozițiile art.

6 și art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003.

Pârâții M.I.R.A. și D.N.A. au formulat

cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.

Prin sentința civilă nr. 2993/2007 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Economiei și Finanțelor și s-a respins acțiunea față de acest pârât; s-a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a I.G.P.F.; s-a admis în

parte acțiunea formulată de reclamantul M.L. și pârâtul M.I.R.A. – D.G.C.C.O.A.

a fost obligat la plata sumelor reprezentând prime de concediu și spor de

fidelitate pentru perioada 1 ianuarie 2004-1 septembrie 2005, actualizate cu

rata inflației la data plății efective; s-a respins cererea reclamantului M.L.

de acordare a acestor sume pentru perioada 1 septembrie 2005-31 decembrie 2006,

ca neîntemeiată. De asemenea, s-a admis acțiunea formulată de ceilalți

reclamanți împotriva celorlalte autorități pârâte (I.G.P.R., D.G.P.M.

București, D.G.P., I.G.P.F.) din cadrul M.I.R.A., cu excepția D.N.A. și acești

pârâți au fost obligați la plata către reclamanți a primei de concediu pentru

perioada 2004-2006 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005, în raport de

perioada lucrată de fiecare în cadrul autorităților pârâte, sume actualizate cu

rata inflației la data plății efective. Cererile de chemare în garanție

formulate de M.I.R.A. și D.N.A. au fost respinse.

Prin încheierea din data de 11 februarie 2008 s-a dispus îndreptarea erorii materiale a sentinței civile nr.

2993/2007, în sensul că numele corect al reclamantei A.M. este acela de A.M.M.

Instanța a reținut că Ministerul

Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, întrucât reclamanții

nu au raporturi de serviciu cu această autoritate; că I.G.P.F. are calitate

procesuală pasivă deoarece o parte din reclamanți au raporturi de serviciu cu

acest pârât; că acțiunea este întemeiată, cu excepția reclamantului M.L. pentru

perioada 1 septembrie 2005-31 decembrie 2006 când a fost detașat la D.N.A. și

când a fost salarizat conform anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 și art. 11 alin. (4)

din O.U. nr. 27/2006, ca personal asimilat magistraților iar pentru magistrați

prima de concediu se acordă numai pentru perioada 2001-2002.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recursuri în termen I.G.P.F., M.I.R.A. și D.N.A.

În motivarea recursului I.G.P.F. s-a

arătat în esență că sentința nu poate fi executată întrucât, potrivit art. 14

din Legea nr. 500/2002, prin Legea bugetului de stat nu s-au aprobat fonduri

pentru aceste drepturi bănești, care au fost suspendate prin O.U. nr. 118/2004.

În motivarea recursului M.I.R.A. s-a

menționat că instanța în mod greșit a acordat reclamantului M.L. sporul de

fidelitate pentru perioada 1 ianuarie 2004 – 1 septembrie 2005, deoarece prin acțiune s-a solicitat acest drept salarial numai pentru

anul 2005, sporul de fidelitate fiind achitat în anul 2004.

D.N.A., în motivarea recursului, în

esență a precizat: că plata sporului de fidelitate a fost suspendată prin art.

2 din O.U.G. nr. 118/2004 și nu prin legile anuale de aprobare a bugetului de

stat, astfel cum a reținut instanța; că instanța nu a arătat în ce constă

„nelegalitatea” suspendării plății sporului de fidelitate; că nu există un

ordin al ministrului de interne pentru plata sporului de fidelitate de până la

20% din salariul de bază, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din O.G. nr.

38/2003; că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție a

Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece, potrivit Legii nr. 500/2002 și

O.G. nr. 22/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor este obligat să vireze

către ordonatorii principali de credite sumele necesare executării hotărârilor

judecătorești.

Verificând cauza în funcție de

recursurile formulate, Înalta Curte constată că numai recursul formulat de M.I.R.A.

este fondat.

Într-adevăr, prin acțiune, reclamantul M.L.,

ca și ceilalți reclamanți, a solicitat acordarea sporului de fidelitate numai

pentru anul 2005. Instanța în mod greșit a acordat acest spor, prevăzut de dispozițiile

art. 6 din O.G. nr. 38/2003 și suspendat pentru anul 2005 prin art. 2 din O.U.

nr. 118/2004, pentru perioada 1 ianuarie 2004 – 1 septembrie 2005.

Ca urmare, se va admite recursul declarat

de M.I.R.A., și se va modifica sentința în ce îl privește pe reclamantul M.L.,

în sensul că sporul de fidelitate se va acorda pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 1 septembrie 2005,actualizat cu rata inflației la data plății efective.

Se constată că de la data de 1 septembrie 2005 acest reclamant a lucrat în cadrul D.N.A. (detașat) și a fost salarizat

conform anexei 4 la O.G. nr. 38/2003, beneficiind de drepturile salariale

cuvenite procurorilor cărora nu li s-a acordat acest spor.

Recursul formulat de I.G.P.F. este

nefondat, având în vedere că suspendarea prevăzută de art. 2 din O.U.G. nr.

118/2004 a plății drepturilor menționate la art. 6 din O.G. nr. 38/2003 (spor

de fidelitate), pentru anul 2005, nu reprezintă desființarea acestui drept

salarial. De asemenea, suspendarea plății primei de concediu, prevăzută de art.

37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, suspendare dispusă de legile bugetului de

stat pe anii 2004-2006 (Legea nr. 507/2003, nr. 511/2004 și nr. 379/2005) nu

echivalează cu desființarea dreptului respectiv, astfel cum s-a statuat și prin

Decizia nr. XII din 5 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Secțiile Unite.

Împrejurarea că prin Legile bugetului de

stat pe anii 2007 și 2008 nu s-au acordat fonduri pentru plata retroactivă a

acestor drepturi nu are relevanță. Potrivit dispozițiilor Legii finanțelor

publice, pentru executarea hotărârilor judecătorești, la cererea ordonatorilor

principali de credite, Ministerul Economiei și Finanțelor virează sumele

necesare.

Pe cale de consecință, recursul declarat de

I.G.P.F. va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de

ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

În ce privește recursul declarat de D.N.A.,

se constată că este lipsit de interes având în vedere că acțiunea reclamanților

nu a fost admisă și față de această autoritate pârâtă.

Instanța a reținut în considerentele

sentinței că reclamantul M.L. desfășurându-și activitatea în calitate de ofițer

de poliție judiciară detașat la D.N.A. de la data de 1 septembrie 2005, nu poate beneficia de drepturile salariale solicitate, întrucât a fost remunerat

ca și procurorii, care nu puteau primi drepturile respective.

Prin dispozitivul sentinței s-a menționat

că față de reclamantul M.L. numai M.I.R.A. a fost obligat la plată pentru

drepturile solicitate referitor la perioada 1 ianuarie 2004 -1 septembrie 2005. În ce privește pe ceilalți reclamanți, în dispozitiv s-a prevăzut obligarea

la plată numai a celorlalți pârâți (cu excepția D.N.A.).

Având în vedere că interesul este una

dintre condițiile de exercițiu ale unei cereri în justiție, reprezentând

folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în

mișcare a procedurii judiciare; că interesul trebuie să existe în momentul

formulării cererii și să aparțină celui care recurge la demararea procedurii,

Înalta Curte constată că D.N.A. nu demonstrează existența interesului pentru

sine în vederea promovării recursului, întrucât acțiunea nu a fost admisă față

de această parte.

Drept urmare, recursul D.N.A. va fi

respins pentru lipsă de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.I.R.A.

împotriva sentinței civile nr. 2993 din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în ceea ce îl

privește pe reclamantul M.L., în sensul că sporul de fidelitate actualizat cu

rata inflației la data plății efective, se acordă acestui reclamant pentru

perioada 1 ianuarie 2005 – 1 septembrie 2005.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Respinge recursul declarat de I.G.P.F.

împotriva aceleiași sentințe. ca nefondat.

Respinge recursul declarat de D.N.A.

împotriva aceleiași sentințe, pentru lipsă de interes.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2008.