ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3791/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 11 septembrie 2007 pe rolul Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.V. a chemat în judecată pe pârâții M.I.R.A. și D.G.P.M. București solicitând instanței să dispună obligarea acestora la plata primei de concediu aferente anilor 2004-2006, drept prevăzut de art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, precum și a sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, pentru perioada 01 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, drept prevăzut de art. 6 din O.G. nr. 38/2003, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății.

Pârâtul M.I.R.A. a formulat cerere de chemare în garanție a M.E.F. pentru ca, în cazul în care este admisă acțiunea reclamanților, să fie obligat să-i aloce prin buget sumele solicitate de reclamanți. Prin sentința civilă nr. 2740 din 6 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal: - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. și excepția inadmsibilitătii cererii de chemare în garanție a M.E.F., reținând că ministerul are calitate procesuală în raport cu obligațiile ce îi revin în privința elaborării proiectului bugetului de stat, conform Legii nr. 500/2002, și întrucât pârâții nu ar putea efectua plata drepturilor solicitate dacă nu li se alocă prin buget fondurile necesare.

- a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâții la plata drepturilor bănești solicitate. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul are dreptul la plata primei de concediu pentru perioada 2004-2006, în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. (2) teza întâi din O.G. nr. 38/2003, având în vedere Decizia nr. XII din 5 februarie 2007 a Secțiilor unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție. A reținut Curtea de apel că același raționament este valabil și în privința sporului de fidelitate prevăzut de art. 6 din O.G. nr. 38/2003, întrucât suspendarea plății acestui spor pentru anul 2005, prin O.U.G. nr. 118/2004, nu a afectat existența dreptului, ci doar posibilitatea realizării lui în anul respectiv.

- a obligat pe chematul în garanție M.E.F. să aloce pârâților fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale la care au fost obligați. împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs, în termenul legal, pârâtul M.I.R.A. și partea chemată în garanție – M.E.F. Prin motivele de recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ., recurentul - pârât M.I.R.A. susține, în esență, că sentința civilă atacată este nelegală și netemeinică în privința obligării la plata primei de concediu pentru anii 2001 - 2003, în condițiile în care reclamantul a solicitat acordarea drepturilor salariale respective pentru perioada 2004 - 2006. Prin motivele de recurs, criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie în temeiul art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ., chematul în garanție M.E.F. susține, în esență, următoarele: În raport cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice ministerul are doar o obligație de diligentă constând în elaborarea proiectului bugetului de stat, iar nu o obligație de rezultat constând în alocarea efectivă a fondurilor solicitate. În privința cererii de chemare în garanție, recurentul M.E.F. susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 C. proc. civ., întrucât ministerului nu îi revine o obligație de garanție sau de despăgubire în ipoteza admiterii acțiunii, iar executarea titlului executoriu, reprezentat de sentința atacată, se realizează conform dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului, recurentul susține că soluția instanței de fond este lipsită de temei legal, întrucât nu există identitate între cel chemat în garanție și cel împotriva căruia a fost formulată acțiunea, că M.I.R.A. are calitatea de ordonator principal și credite, iar M.E.F. îi revin doar atribuții în ceea ce privește elaborarea proiectului bugetului de stat, care se elaborează pe baza proiectelor elaborate de ordonatorii principali de credite, conform art. 28 din Legea nr. 500/2002. Pe fondul cauzei, recurentul M.E.F. susține că aceasta este neîntemeiată, întrucât în perioada respectivă fiind suspendată aplicarea dispozițiilor referitoare la plata primei de concediu și a sporului de fidelitate, sumele necesare nu au putut fi cuprinse în bugetul de stat și, în consecință, nu exista posibilitatea plății acestor drepturi.

În concluzie, recurentul M.E.F. solicită în principal admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție și, în subsidiar, respingerea cererii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă ori ca neîntemeiată. Analizând cauza, în limita învestirii instanței de control judiciar prin motivele de recurs formulate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. și cu normele de drept aplicabile, Curtea constată următoarele: Recursul declarat de pârâtul M.I.R.A. a rămas fără obiect, întrucât, prin încheierea din 6 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale - cerere formulată de pârâta D.G.P.M.

București - și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței recurate, în sensul că perioada pentru care s-a acordat prima de vacanță este 2004 - 2006, iar nu 2001 - 2006. Este fondat recursul declarat de chematul în garanție M.E.F. în sensul că este nefondată cererea de chemare în garanție formulată de M.I.R.A. pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare și care răspund motivelor de recurs formulate sub acest aspect. Astfel, în privința calității procesuale pasive a M.E.F., chemat în garanție de pârâtul M.I.R.A., Înalta Curte reține că existența acestei calități presupune identitate între persoana celui chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Or, în prezenta cauză obiectul cererii îl reprezintă plata unor drepturi bănești, iar reclamantul nu are raporturi de serviciu cu M.E.F., astfel că este lipsit de orice echivoc faptul că o instituție publică nu poate fi obligată la plata drepturilor bănești cuvenite salariaților unei alte instituții. Urmează a fi primită critica din recurs referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 60 C. proc. civ., întrucât nu se poate reține existența în sarcina M.E.F. a unei obligații de garanție sau despăgubire, în ipoteza admiterii acțiunii.

În jurisprudență s-a reținut în mod constant că „instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros" și că obligația de garanție este condiționată de existența unei transmisiuni anterioare, cu titlu oneros, a unui bun sau a unui drept subiectiv. Potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, bugetul de stat se aprobă prin lege, rectificarea urmând aceeași procedură, conform principiului simetriei actelor juridice, fiind evident faptul că M.E.F. nu are atribuția de a adopta legi.

Tot Legea nr. 500/2002 prevede, în art. 28, că M.F.P. are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite. Atribuțiile ce revin ministerului în privința elaborării bugetului de stat sunt detaliate și în actele normative de organizare și funcționare a fostului M.F.P., în prezent, M.E.F., (începând cu H.G. nr. 208/2005, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată și abrogată de H.G. nr. 495/2007; H.G. nr. 386/2007). În consecință, M.E.F. are rolul de administrator al bugetului statului, iar, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.

În aceste condiții, M.E.F. nu are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat și nici posibilitatea de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite cuprinse în bugetul de stat. De altfel, prin O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii sunt reglementate modalitățile prin care instituțiile publice vor proceda la punerea în executare a titlurilor executorii. Dispozițiile art. 2 din O.G., astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, prevăd expres că „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.". în consecință, cererea de chemare în garanție a M.E.F.

se vădește a fi neîntemeiată în raport cu obiectul acțiunii, motivele invocate de M.I.R.A. și atribuțiile ce revin ministerului chemat în garanție, nefiind îndeplinite cerințele art. 60 C. proc. civ. Față de cele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., va fi admite recursul declarat de M.E.F., va fi modificată, în parte, sentința atacată, în sensul respingerii cererii formulate de M.I.R.A. de chemare în garanție a M.E.F., și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.I.R.A. împotriva sentinței civile nr. 2740 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect. Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva aceleiași sentințe civile. Modifică sentința recurată în sensul că respinge cererea de chemare în garanție a M.E.F., ca nefondată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2008.