ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2364/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 18 aprilie 2007, reclamantul V.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., I.G.P., D.G.P.M.B. și M.E.F., obligarea primilor trei pârâți la plata sumelor reprezentând prime de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006 și sporul de fidelitate pe anul 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății și obligarea M.E.F. să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în calitate de ofițer de poliție, este îndreptățit la acordarea primelor de concediu pe anii 2004 - 2006, în temeiul art. 28 lit. e) din Legea nr. 360/2002 și a sporului de fidelitate pe anul 2005, în baza art. 6 din O.G.

nr. 38/2003. A mai susținut că, deși prin legi bugetare s-a suspendat acordarea acestor drepturi, anularea lor nu este posibilă, față de dispozițiile Constituției, fiind vorba despre un drept câștigat. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2262 din 25 septembrie 2007, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F., a admis acțiunea, a obligat pârâții M.I.R.A., I.G.P. și D.G.P.M.B. la plata către reclamant a contravalorii primelor de vacanță pe perioada 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate pe anul 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății și a obligat pârâtul M.E.F. să aloce sumele necesare plății sumelor către reclamant.

Totodată, a respins cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F., instanța a reținut că soluția se impune, deoarece Guvernul, prin M.E.F. elaborează proiectul bugetului de stat și a fost chemat în judecată în ceea ce privește capătul de cerere privind alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate. Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul este îndreptățit la alocarea primei de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006 în temeiul art. 28 lit. e) din Legea nr. 360/2002 și are dreptul la sporul de fidelitate pe anul 2005, în baza art. 6 din O.G. nr. 38/2003. Că, deși aceste dispoziții legale au fost suspendate, suspendarea nu echivalează cu o stingere a dreptului, astfel încât, la încetarea suspendării, se impunea plata retroactivă a acestor drepturi.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, Curtea de Apel a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, reținând că nu există un raport juridic legal sau convențional de garanție a sumelor solicitate, M.E.F. neavând obligația să garanteze plata sumelor, în condițiile în care reclamantul nu este salariatul acestui minister. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.E.F., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate, în principal, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și, în subsidiar, al respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. Recurentul a susținut că, potrivit O.G. nr. 22/2002 sarcina executării obligațiilor de plată revine instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii.

Prin urmare, a menționat că nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, cele ale art. 28 din aceeași lege, precum și faptul că dreptul pretins derivă dintr-un raport de muncă în care M.E.F. nu este implicat. Recursul se va admite în sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Obiectul acțiunii îl constituie, în cauză, dreptul polițiștilor la acordarea primei de concediu și a sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază. În mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F., în condițiile în care, prin O.G. nr. 22/2002 s-a reglementat modalitatea de executare a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul cheltuielilor la care se încadrează obligația de plată respectivă. În conformitate cu prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare, au obligația să dispună toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Prin urmare, în cauză, obligațiile de plată ale M.I.R.A.

în temeiul unui titlu executoriu (cum ar fi o hotărâre judecătorească prin care s-ar admite pretențiile reclamantului) se realizează din sumele aprobate acestuia, fără nicio legătură cu competențele M.E.F. în materie de buget. Intimatul pârât M.I.R.A. are calitate de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare. Faptul că M.E.F. elaborează proiectul bugetului de stat nu are relevanță în speță, atâta timp cât, potrivit prevederilor art. 28 lit. d) - e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale.

Trebuie avut în vedere și faptul că recurentul nu este parte în raportul de drept material dedus judecății. De asemenea, trebuie menționat că la data de 20 decembrie 2007, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea față de M.E.F., pentru lipsa calității procesuale pasive, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 2262 din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului V.I. față de pârâtul M.E.F., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2008.