ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3550/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 1 iunie 2007, reclamanții C.I.D. și C.C. au solicitat obligarea pârâților M.I.R.A., I.G.P.R. și M.E.F., la plata primelor de concediu pentru anii 2004 - 2006, precum și a sporului de fidelitate pentru anul 2005, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective. Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițistului, care prevăd dreptul acestuia de a primi la plecarea în concediu de odihnă a unei prime de concediu precum și dreptul polițiștilor de a beneficia de un spor de fidelitate.

În cauză, pârâtul M.E.F. a formulat întâmpinare, invocând în principal excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității sale procesuale pasive. La rândul său, pârâtul M.I.R.A. a formulat întâmpinare, precum și o cerere de chemare în garanție a M.E.F. Prin sentința civilă nr. 3175 din 5 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. A admis acțiunea formulată de reclamanții C.C. și C.I.D. în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., I.G.P.R. și chematul în garanție M.E.F. A obligat pârâții să plătească reclamanților primele de concediu pentru anii 2004 - 2005 și sporul de fidelitate pentru anul 2005, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective.

A admis cererea de chemare în garanție a M.E.F. A obligat acest minister să vireze către M.I.R.A. sumele necesare plății acestor drepturi bănești. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, invocate de către M.E.F. În cazul acțiunilor reglementate de dispozițiile O.G. nr. 38/2003, care au ca obiect drepturi salariale, nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile administrative. Calitatea procesuală pasivă a M.E.F. atât în ceea ce privește acțiunea, cât și în ceea ce privește cererea de chemare în garanție este dovedită în cauză, avându-se în vedere dispozițiile H.G.

nr. 208/2005 care prevăd că bugetul de stat este gestionat de M.E.F., iar în eventualitatea admiterii acțiunii, pârâții ar fi în imposibilitate de a executa hotărârea judecătorească. În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, Curtea a reținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 60 C. proc. civ. și în consecință a respins excepția invocată de M.E.F. Pe fondul cauzei, instanța a reținut faptul că prima de concediu, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, nu putea fi anulată prin dispozițiile legale care au suspendat acordarea ei. De altfel, aceste prevederi nu fac nicio referire la desființarea dreptului la prima de concediu, ci numai la suspendarea acordării acestuia.

Or, suspendarea exercițiului dreptului nu înseamnă nicidecum desființarea lui, atâta timp cât nicio dispoziție legală nu prevede în mod expres înlăturarea existenței acestuia. În privința capătului de cerere privind acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005, s-a apreciat că și acesta este întemeiat, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 38/2003, modificată și completată, care dispun că pentru activitatea desfășurată, se acordă polițiștilor un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază. Cât privește cererea de chemare în garanție a M.E.F., instanța de fond a reținut că, în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. a) coroborate cu dispozițiile art. 35 pct. 1 și art. 34 pct. 2 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, rolul M.E.F.

este de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale, este evident că M.E.F., în calitate de chemat în garanție, trebuie să vireze către M.I.R.A. sumele necesare plății acestor drepturi bănești. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs M.E.F. În motivarea recursului, a fost reiterată excepția lipsei calității procesuale pasive a respectivei instituții. S-a motivat, în esență, că între reclamanți și recurent nu există niciun fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea în judecată a instituției respective, care gestionează bugetul de stat, fapt ce nu îi conferă dreptul de a încălca legea finanțelor publice, prin alocări de fonduri din diverse capitole bugetare.

Recurentul a invocat, de asemenea, și excepția inadmisibilității cererii prin care a fost chemat în garanție de către M.I.R.A., motivând, în esență, că este inadmisibilă chemarea în garanție a unei persoane printr-o cerere prin care se solicită cu totul altceva decât garantarea sau despăgubirea. Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul este întemeiat, urmând a fi admis. Se constată faptul că instanța de fond a soluționat în mod greșit cererea de chemare în judecată a M.E.F., având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios administrativ, nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să nu fi soluționat în termenul legal ori să fi refuzat nejustificat de a rezolva o cerere reclamantului referitoare la un drept sau interes legitim. Or, recurentul nu a emis niciun act administrativ de natură să-i vatăme pe reclamanți într-un drept al lor ori într-un interes legitim. Atribuțiile acordate M.E.F. în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituției la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister, ordonator principal de credite, raporturile de serviciu existând exclusiv între reclamanți și I.G.P.R.

În privința cererii de chemare în garanție a M.E.F., Curtea constată că respectiva cerere este nefondată. Este evidentă inexistența identității dintre ceea ce au solicitat reclamanții pârâților și ceea ce solicită pârâtul M.I.R.A. de M.E.F., în calitate de chemat în garanție. Se reține faptul că cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă pentru chemarea în garanție, atâta timp cât obiectul acesteia se întemeiază pe o altă obligație decât cea pe care o pretind reclamanții pârâtului. Dispozițiile legale pe care își întemeiază pârâtul M.I.R.A. cererea de chemare în garanție (legi ale bugetului de stat, art. 4 din Legea nr. 500/2002) nu pot fi reținute ca temei pentru o astfel de cerere, atâta timp cât legiuitorul a reglementat prin O.G.

nr. 22/2002 modalitatea de executare a obligațiilor de plată ale instituțiile publice stabilite prin titluri executorii, modalitate care reprezintă singurul mijloc legal de plată a sumelor stabilite prin titluri executorii, la care sunt obligate instituțiile publice. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pe fondul cauzei, instanța a reținut în mod întemeiat că suspendarea exercițiului dreptului de a primi prima de concediu nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect doar imposibilitatea realizării acestui drept în intervalul de timp pentru care exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendat.

De asemenea, în ceea ce privește drepturile bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate pentru anul 2005, se reține că doar pentru anul 2005 a fost suspendat exercițiul acestui drept, care se încadrează în categoria drepturilor câștigate prin lege. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul și modificată sentința atacată, în parte, în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de pârâtul M.E.F., pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia. De asemenea, va fi respinsă cererea de chemare în garanție a M.E.F. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, ca fiind temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 3175 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în parte, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. și respinge cererea de chemare în garanție a acestuia. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2008.