ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3550/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București la data de 1 iunie 2007, reclamanții C.I.D. și C.C. au solicitat

obligarea pârâților M.I.R.A., I.G.P.R. și M.E.F., la plata primelor de concediu

pentru anii 2004 - 2006, precum și a sporului de fidelitate pentru anul 2005,

sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data

plății efective.

Reclamanții și-au întemeiat

acțiunea pe dispozițiile O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi

ale polițistului, care prevăd dreptul acestuia de a primi la plecarea în

concediu de odihnă a unei prime de concediu precum și dreptul polițiștilor de a

beneficia de un spor de fidelitate.

În cauză, pârâtul M.E.F. a

formulat întâmpinare, invocând în principal excepțiile inadmisibilității

acțiunii și a lipsei calității sale procesuale pasive.

La rândul său, pârâtul M.I.R.A.

a formulat întâmpinare, precum și o cerere de chemare în garanție a M.E.F.

Prin sentința civilă nr. 3175

din 5 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a

lipsei calității procesuale pasive a M.E.F.

A admis acțiunea formulată

de reclamanții C.C. și C.I.D. în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., I.G.P.R.

și chematul în garanție M.E.F.

A obligat pârâții să

plătească reclamanților primele de concediu pentru anii 2004 - 2005 și sporul

de fidelitate pentru anul 2005, sume actualizate cu indicele de inflație de la

data nașterii dreptului la data plății efective.

A admis cererea de chemare

în garanție a M.E.F.

A obligat acest minister să

vireze către M.I.R.A. sumele necesare plății acestor drepturi bănești.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii

este neîntemeiată, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, invocate de către M.E.F.

În cazul acțiunilor reglementate de dispozițiile O.G. nr. 38/2003, care au ca

obiect drepturi salariale, nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile

administrative.

Calitatea procesuală pasivă

a M.E.F. atât în ceea ce privește acțiunea, cât și în ceea ce privește cererea

de chemare în garanție este dovedită în cauză, avându-se în vedere dispozițiile

H.G. nr. 208/2005 care prevăd că bugetul de stat este gestionat de M.E.F., iar

în eventualitatea admiterii acțiunii, pârâții ar fi în imposibilitate de a

executa hotărârea judecătorească.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității cererii de chemare în garanție, Curtea a reținut că în cauză

sunt îndeplinite cerințele art. 60 C. proc. civ. și în consecință a respins

excepția invocată de M.E.F.

Pe fondul cauzei, instanța a

reținut faptul că prima de concediu, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un

raport de muncă, nu putea fi anulată prin dispozițiile legale care au suspendat

acordarea ei. De altfel, aceste prevederi nu fac nicio referire la desființarea

dreptului la prima de concediu, ci numai la suspendarea acordării acestuia. Or,

suspendarea exercițiului dreptului nu înseamnă nicidecum desființarea lui,

atâta timp cât nicio dispoziție legală nu prevede în mod expres înlăturarea

existenței acestuia.

În privința capătului de

cerere privind acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005, s-a apreciat

că și acesta este întemeiat, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art.

6 din O.G. nr. 38/2003, modificată și completată, care dispun că pentru

activitatea desfășurată, se acordă polițiștilor un spor de fidelitate de până

la 20% din salariul de bază.

Cât privește cererea de

chemare în garanție a M.E.F., instanța de fond a reținut că, în condițiile în

care potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. a) coroborate cu

dispozițiile art. 35 pct. 1 și art. 34 pct. 2 din Legea nr. 500/2002, privind

finanțele publice, rolul M.E.F. este de a elabora proiectul bugetului de stat

pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și a

proiectelor bugetelor locale, este evident că M.E.F., în calitate de chemat în

garanție, trebuie să vireze către M.I.R.A. sumele necesare plății acestor

drepturi bănești.

Împotriva sentinței civile

sus menționate a declarat recurs M.E.F.

În motivarea recursului, a

fost reiterată excepția lipsei calității procesuale pasive a respectivei

instituții.

S-a motivat, în esență, că

între reclamanți și recurent nu există niciun fel de raporturi legale sau

contractuale care să justifice chemarea în judecată a instituției respective,

care gestionează bugetul de stat, fapt ce nu îi conferă dreptul de a încălca

legea finanțelor publice, prin alocări de fonduri din diverse capitole

bugetare.

Recurentul a invocat, de

asemenea, și excepția inadmisibilității cererii prin care a fost chemat în

garanție de către M.I.R.A., motivând, în esență, că este inadmisibilă chemarea

în garanție a unei persoane printr-o cerere prin care se solicită cu totul

altceva decât garantarea sau despăgubirea.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304

și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul este

întemeiat, urmând a fi admis.

Se constată faptul că

instanța de fond a soluționat în mod greșit cererea de chemare în judecată a M.E.F.,

având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004,

pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios

administrativ, nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind

imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ

contestat sau să nu fi soluționat în termenul legal ori să fi refuzat

nejustificat de a rezolva o cerere reclamantului referitoare la un drept sau

interes legitim.

Or, recurentul nu a emis

niciun act administrativ de natură să-i vatăme pe reclamanți într-un drept al

lor ori într-un interes legitim.

Atribuțiile acordate M.E.F.

în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea

instituției la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister,

ordonator principal de credite, raporturile de serviciu existând exclusiv între

reclamanți și I.G.P.R.

În privința cererii de

chemare în garanție a M.E.F., Curtea constată că respectiva cerere este

nefondată.

Este evidentă inexistența

identității dintre ceea ce au solicitat reclamanții pârâților și ceea ce

solicită pârâtul M.I.R.A. de M.E.F., în calitate de chemat în garanție.

Se reține faptul că cererea

de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile prevăzute de Codul de

procedură civilă pentru chemarea în garanție, atâta timp cât obiectul acesteia

se întemeiază pe o altă obligație decât cea pe care o pretind reclamanții

pârâtului.

Dispozițiile legale pe care

își întemeiază pârâtul M.I.R.A. cererea de chemare în garanție (legi ale

bugetului de stat, art. 4 din Legea nr. 500/2002) nu pot fi reținute ca temei

pentru o astfel de cerere, atâta timp cât legiuitorul a reglementat prin O.G. nr.

22/2002 modalitatea de executare a obligațiilor de plată ale instituțiile

publice stabilite prin titluri executorii, modalitate care reprezintă singurul

mijloc legal de plată a sumelor stabilite prin titluri executorii, la care sunt

obligate instituțiile publice.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plată ale

instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele

aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează

obligația de plată respectivă.

Pe fondul cauzei, instanța a

reținut în mod întemeiat că suspendarea exercițiului dreptului de a primi prima

de concediu nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect doar

imposibilitatea realizării acestui drept în intervalul de timp pentru care

exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendat.

De asemenea, în ceea ce

privește drepturile bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate pentru anul

2005, se reține că doar pentru anul 2005 a fost suspendat exercițiul acestui

drept, care se încadrează în categoria drepturilor câștigate prin lege.

Pentru motivele arătate, în

temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul și modificată

sentința atacată, în parte, în sensul respingerii acțiunii reclamanților față

de pârâtul M.E.F., pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia. De

asemenea, va fi respinsă cererea de chemare în garanție a M.E.F. Vor fi

menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, ca fiind temeinice și

legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.E.F.

împotriva sentinței civile nr. 3175 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în parte, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F.

și respinge cererea de chemare în garanție a acestuia. Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2008.